Ești începător la germană sau ai deja experiență, dar încă ai nedumeriri legate de conjugarea verbelor la timpul prezent? Vom scrie în această postare despre verbele regulate și cele neregulate, conjugare și utilizarea acestora la timpul prezent.

Pentru început trebuie să discutăm despre forma de dicționar a verbului, adică infinitivul. Cunoscând această formă, putem căuta verbul în dicționar și putem deriva formele verbelor pentru toate cele trei persoane la singular și plural. Această formă este foarte ușor de identificat după terminația în sufixul -en sau (mai rar) -n. (Ex. mach·en, sammel·n)

Verbe regulate

Ce califică un verb drept „regulat”? Pentru scopurile acestei postări, e suficient ca, la conjugare, verbul să nu își modifice forma rădăcinii – mai exact, să nu își schimbe vocala rădăcinii.

Vom aborda mai intâi verbele cu terminația de infinitiv în -en, pentru că ele reprezintă marea majoritate. Ca exemplu de verb regulat, vom alege verbul kommen, deoarece îl întâlnim încă de la prima lecție și este ușor de reținut datorită asemănării cu limba engleză.

Odată ce am identificat forma de dicționar a verbului, „kommen”, va trebui să determinăm care este rădăcina verbului, eliminând terminația -en. Aceasta este komm-. Verbul se conjugă (se leagă de subiect) prin alipirea la rădăcină a unor terminații specifice fiecărei persoane (I, II, III) la singular și plural.

Vestea bună este că un număr foarte mare de verbe se conjugă asemenea exemplului de mai sus și nu există foarte multe excepții.

Iregularități în conjugarea verbelor regulate

1. Mici abateri de la regulă se observă când rădăcina verbului se termină în d, t, m sau n (precedate de consoane). Din rațiuni fonetice, pentru a ușura pronunția, intercalăm un (e) de sprijin între rădăcină și terminație la persoanele a doua singular și plural și persoana a treia singular, deoarece aceste terminații sunt compuse din consoane. Restul conjugării nu suferă modificări. Din fiecare categorie vom alege un singur exemplu, dar în paranteză veți putea vedea și alte verbe care se comportă la fel.

Concluzia este simplă: dacă nu reușim să pronunțăm, trebuie să adăugăm un sunet de sprijin, anume –e-. [‘ă’]

2. O altă mică abatere de la conjugarea clasică o prezintă o categorie restrânsă de verbe, a căror rădăcină se termină în  –s, (doppel-s) –ss, –ß, z și x. Desigur, și aici pronunția joacă un rol important, iar diferențele se observă la o singură persoană, și anume a II-a singular. Astfel, se va renunța la ‘s’ din terminația specifică, -‘st’, păstrând doar ‘t’. Cel mai cunoscut exemplu din această categorie este heißen, dar vom găsi câte unul pentru fiecare categorie.

În cazul acestor categorii, concluzia este că renunțăm la ‘s’ și nu dublăm, triplăm sau adăugam acest sunet la z sau x.

3. Să abordăm acum categoria verbelor a căror infinitv se compune cu terminația simplă -n, iar nu -en (terminația clasică). Ele sunt de două tipuri: cu rădăcina terminându-se în –l sau –r. Și aici se observă abateri, în special la persoana I. singular. Să vedem așadar exemplele:

Verbele a căror rădăcină se termină în l, îl pierd pe e din rădăcină în favoarea lui e – terminație specifică persoanei întâi. Terminațiile persoanelor I. și a III-a plural pierd îl pierd pe e în favoarea lui e din rădăcină.

Verbe neregulate

Să trecem în sfârșit la verbele neregulate. Acestea sunt verbe ale căror rădăcini se pot modifica radical la conjugare (sein), dar vestea bună este că majoritatea verbelor neregulate nu au forme neregulate la toate persoanele, ci doar la persoana a II-a și a III-a singular (du, respectiv er/sie/es). Este important de menționat că terminațiile specifice fiecărei persoane sunt aceleași, ca și pentru verbele regulate. Există trei categorii de verbe cu conjugare neregulată și le vom exemplifica pe ficare,  dar asa cum v-am obsinuit anterior, vom enumera și alte exemple.

1. Prima categorie este caracterizată prin tranziția lui e din rădăcină la i: ‘e‘ → ‘i‘

Vom exemplifica pe baza verbului helfen prima categorie, cand “e” din radacina “helf” transforma in “i” :

Alte exemple: geben, essen, fressen, sprechen, treffen, vergessen, sterben, treten, werfen, nemen.

2. A doua categorie, mai puțin numeroasă, este aceea în care ‘a’ din rădăcină tranziționează către ‘ä’: ‘a‘ → ‘ä‘
Spre exemplu : schlafen.

Alte exemple: backen, fangen, lassen, fahren, tragen, waschen, halten, wachsen, laufen.

3. În final, categoria cea mai restrânsă de verbe cu conjugare neregulată este cea în care ‘e’ din rădăcină tranziționează către ‘ie’, ‘e‘ → ‘ie‘, pronunțat ca [‘i:’] lung.

Alte exemple: empfehlen, lesen, stehlen.

( ! ) Un amănunt foarte important: O greșeală comună, pe care o aud frecvent la cursanții mei, este să modifice și formele de plural ale verbelor neregulate. Adică în loc de „ihr schlaft” – cu ‘a’ – se aude adesea „ihr schläft” – forma persoanei a II-a singular. Rețineți că rădăcinile tuturor verbelor păstrează la plural forme identice cu cele ale infinitivelor. Așadar, formele corecte sunt „fahren” → „ihr fahrt”, „lesen” → „ihr lest”, „helfen” → „ihr helft”.
Persoana a II-a plural fiind mai rar utilizată, și nesiguranța în legătură cu ea este mai mare. Reținând că doar persoanele a II-a și a III-a singular prezintă forme neregulate, ar trebui să putem învinge tendința de a face această confuzie de forme.

În al doilea rând, aș vrea să atrag atenția asupra verbelor cu particulă separabilă, cum ar fi ab·fahren. Asemenea verbului fahren, abfahren este neregulat, moștenind toate caracteristicile conjugării verbului de bază – fahren.

În cadrul verbelor neregulate mai există patru (4) verbe care fac excepție de la toate categoriile descrise mai sus. Acestea sunt:

Fiind cele mai utilizate verbe, este important să acordăm o atenție sporită formelor lor corecte. sein, haben și werden sunt verbele auxiliare ale limbii germane. Cu ajutorul acestora construim timpuri, moduri și diateze verbale. De aceea, este vital să evităm să facem confuzii între forme.

sein – a fi

Verbul a fi este neregulat în majoritatea limbilor indo-europene, sein nefăcând excepție. Ca fapt divers, rădăcinile a trei verbe diferite (sin–, es–, bi–) contribuie la tabelul conjugării lui sein. Dată fiind vechimea acestora, ele au forme comune cu limba română, având străvechi strămoși comuni. Astfel, lui sein îi corespund formele rom. sunt/sînt. Rădăcinii bi– îi corespunde chiar infinitivul rom. a fi și eng. to be. Rădăcinii es–, comune cu it. essere, îi corespund formele rom. este/ești.

Putem identifica terminațiile familiare la persoanele a II-a și a III-a singular. La persoana a III-a singular, vocala rădăcinii es- tranziționează e → i.

haben – a avea

( ! ) Atenție: La persoana a II-a singular, rădăcina hab- îl pierde pe ‘ b ‘. Cu excepția acestei mici abateri, haben se prezintă ca un verb regulat.

werden – a deveni

werden este un verb neregulat, vocala rădăcinii tranziționând e → i la persoanele a II-a și a III-a singular. La persoana a III-a singular, se omite terminația -t, consoana rădăcinii promovând în acest rol, în virtutea faptului că în limba germană consoanele finale ‘d’, ‘g’, ‘b’ se pronunță surd – ‘t’, ‘k’, ‘p’. Astfel –d final se pronunță exact ca –t (terminația persoanei a III-a singular). În plus, ca și haben, rădăcina își pierde consoana finală – werd– îl pierde pe ‘d‘. De asemenea, werden face parte din categoria verbelor ale căror rădăcină se termină în ‘d‘, astfel că la persoana a II-a plural intervine sunetul e de sprijin.

wissen – a ști

wissen are forme identice pentru persoanele a II-a și a III-a, caracterizate prin absența unei terminații. De asemenea, rădăcina are o formă modificată față de infinitiv. Prin apariția diftongului ei în interiorul rădăcinii, dublu-s ‘ss’ este înlocuit de scharfes-s ‘ß’, deoarece conform regulilor ortografiei limbii germane, consoanle duble sau multiple urmează doar după vocale scurte – prin definiție, diftongii nu sunt vocale scurte, ci lungi.

Vă amintește modelul de conjugare al lui werden de ceva? Este exact tiparul de conjugare al verbelor modale, despre care vom publica o postare separată.

wissen nu este un verb modal, ci aparține unei categorii de verbe numite Präterito-Präsens – forme dispărute ale timpului trecut s-au consolidat, din rațiuni de evoluție semantică, în formele de prezent ale verbului. Astfel, wissen este un verb înrudit cu verbul to witness (a vedea ca martor), astfel că la origine, forma care a dat rădăcina weiß însemna am văzut – această idee evoluând ulterior în noțiunea de a ști.

Utilizarea timpului prezent

Acum, că am examinat toate secretele formelor verbale la prezent, aș vrea să expun situațiile în care utilizăm acest timp verbal. Este cel mai important și frecvent folosit timp verbal al limbii germane, a cărui utilitate cuprinde patru situații:

1. Acțiuni care se desfășoară în momentul vorbirii.Ich gehe jetzt ins Restaurant.
2. Fapte cu valabilitate generală, indiferent de timp.a. Plăceri, preferințe, convingeri etc.
   Ich gehe gern ins Restaurant.
   b. Rutine, obiceuri
   Ich gehe nie ins Restaurant.
3. ProgrameDer Kurs dauert zwei Stunden.
4. Acțiuni viitoare planificateIch gehe morgen ins Restaurant.

Poate este puțin surpinzător acest ultim exemplu, dar și în limba română utilizăm adesea timpul prezent în locul timpului viitor. De fapt, toate situatiile de mai sus sunt întocmai ca în limba română. Spre deosebire de engleză, nu avem complicații precum present simple/continuous, perfect și așa mai departe – și se mai spune că germana e grea!

Drept bonus, un ultim pont pentru atunci când exersați conjugarea verbelor: nu vă limitați la pronume și verbe, creeați un context adăugând alte informații simple pentru a forma o propoziție.

După cum puteți observa, nu este nevoie de un vocabular foarte complicat. Utilizați cuvinte simple pentru a forma propozitii. În acest fel veți exersa și cuvintele noi. În plus, totul se reține mai ușor în context.

Deutsche Sprache, schwere Sprache – limba germană, limbă grea – este una dintre expresiile preferate ale nemților atunci când fac referire la limba lor. Evident, și noi am adoptat-o imediat pentru că se potrivește cu prejudecățile noastre. Lucrurile nu stau chiar așa. Germana se află undeva la finalul topului limbilor greu de învățat, fiind devansata de mai multe limbi europene. De fapt, ca vorbitor matern de limba română, doar limbile latine sunt mai accesibile. Atunci de unde această prejudecată, că limba germana nu (prea) se poate învăța?

Există într-adevăr o mare provocare, destul de evidentă încă de la primele lecții: cazurile (atât declinarea, cât și determinarea și utilizarea lor corectă). Am constatat că unul dintre principalele impedimente este acela, că suntem copleșiti de informație. Aș recomanda să nu învățăm declinarea adjectivelor împreună cu substanivele încă de la început, pentru că este prea multă informație pe care nu o putem asimila. Din păcate, foarte multe manuale și materiale auxiliare românești de limba germană propun această variantă care ne îngreunează prematur progresul. Așadar, propun să ne concentrăm exclusiv pe substantive.

Substantivele se învață cu articol – altfel, e ca și când ai învățat doar jumătate de cuvânt!

Alt aspect esențial, care este inițial trecut cu vederea, este modul în care învățăm substanivele. Pentru că majoritatea lor sunt foarte diferite de limba română, ne concentrăm toate eforturile în a memora cuvântul și ignorăm articolul. Dacă sunteți la început, sunteți norocoși pentru că puteți să învățați corect încă de la primul contact cu limba, dar și dacă învățați deja de ceva vreme, nu este prea târziu să acordați importanța cuvenită articolului. Vestea bună este că dacă utilizați manuale moderne, apărute după 2010 – toate vă pun un vocabular la dispoziție, în care sunt notate substantivele cu articol, la fiecare lecție. Acest lucru vă ușurează cu siguranță munca, nefiind nevoiți să căutați în dicționar fiecare cuvânt. Dacă totuși acest mod de a învăța vi se pare prea plictisitor, sunt nenumărate grupuri pe facebook unde se postează zilnic substantive grupate tematic și aplicații cu jocuri pentru a exersa articolul în mod interactiv.

Trei pași simpli

Pentru că manualele moderne au la bază constatarea mea de mai devreme (că nu trebuie să abordăm mai mult decât putem asimila), sistemul nominal este tratat “pe bucățele”, în lecții dispersate care se întind de la A1.1 până la B1.1. De cele mai multe ori, manualele nu sunt structurate astfel încât să se recapituleze noțiunile anterioare, așadar, fiecare lecție este importantă și, neînvățată sau neasimilată pe deplin, devine o piesă lipsă în puzzle-ul final.

Pentru cei care mă cunosc de la curs, știu că nu sunt neapărat trainerul cu tabele și fișe de memorat, dar toți avem nevoie de instrumente care să ne susțină în procesul de învățare. Postarea de astăzi nu poate să înlocuiască informația și exercițiul de la fiecare lecție, dar își propune să vă ajute să aveți o privire de ansamblu și vă pune la dispoziție elementele necesare pentru a declina, determina și utiliza corect cazul în limba germană – în trei pași simpli.

Pasul 1 – Întrebări

Dacă nu avem prepoziții, cu siguranță trebuie să punem întrebări. Așa cum reise din tabelul de jos, fiecare caz are întrebări specifice. Punând întrebarea, vom determina cazul, iar în funcție de genul substantivului, vom utiliza articolul cazului respectiv.

Într-o armonie perfectă cu întrebările sunt și alte elemente care ne pot oferi indicii concludente :

• Subiectul (cel care face acțiunea) este întotdeauna în nominativ.
• Verbe precum haben (a avea), brauchen (a avea nevoie), essen (a mânca), kaufen (a cumpăra), lesen (a citi), nehmen (a lua), suchen (a căuta), trinken (a bea) cer cazul acuzativ – asta înseamnă că exprimă acțiuni care se resfrâng direct asupra unor persoane sau lucruri: avem ceva sau pe cineva, mâncăm, cumpărăm, citim, luăm, căutăm sau bem ceva. Notă: În limba română nu avem un simplu verb pentru a avea nevoie (ger. brauchen, eng. to need), ci o expresie cu substantiv (nevoie) care introduce o preopoziție – de – și complică lucrurile, ducându-le în altă direcție decât în limba germană.
• Verbe precum helfen (a ajuta), gehören (a apartine), geben/geben (a da), gefallen (a placea), schmecken (a plăcea ca gust), begegnen (a intâmpina), gratulieren (a felicita) etc. cer cazul dativ – asta înseamnă că acțiunile exprimate de acestea, cel puțin în viziunea limbii germane, nu se resfrâng direct asupra lucrurilor sau persoanelor, ci acestea beneficiază de ele sau sunt în relație cu ele. În cazul lui gehören, gefallen, respectiv schmecken, lucrurile coincid cu limba română: Cui îi aparține? Cui îi place? geben este un verb bicazual – există lucruri ^acuzativ care pot fi date cuiva ^dativ. A ajuta și a întâmpina cer în limba română acuzativul, sensul lui helfen (a ajuta) și begegnen (a întâmpina) fiind în limba germană mai aproape semantic de a da ajutor cuiva, respectiv de a da ochii cu cineva sau a face față cuiva.

Important de reținut este că dativul precede acuzativul în propozitie, cu condiția^! ca partea de vorbire în acuzativ să nu fie un pronume, caz în care acuzativul precede dativul:

Der Vater^Nominativ gibt dem Kind^Dativ die Schokolade^Akkusativ.

Der Vater gibt sie^{(die Schokolade)} dem Kind^Dativ.
Der Vater gibt sie^{(die Schokolade)} ihm^{(dem Kind)}.

Pasul 2 – Prepoziții

Majoritatea prepozitiilor cer doar un singur caz, asa cum reiese din tabelul de mai jos, unde exemplificăm ne-exhaustiv acuzativul și dativul. În această situatie renunțăm la întrebari, prepoziția fiind cea care dictează.

Dacă nu puteți memora care prepoziție cărui caz aparține, o soluție ar fi să repetați prepoziția împreună cu pronumele personal al cazului respectiv (de exemplu für mich sau mit mir). Așa vă puteți verifica și determina exact că für cu dativ sau mit cu acuzativ nu sună deloc bine. O cale pentru a vă obișnui cu asocierea corectă a pronumelor la dativ sau acuzativ cu prepozițiile, este să ascultați piese muzicale în limba germană, în care acestea se repetă foarte frecvent. Vă veți obișnui cu asocierea corectă și pe măsură ce studiați limba germană. Notă: În acest proces, traducerea pronumelor în limba română nu este utilă, deoarece în limba română asocierile sunt cel mai adesea diferite.

Pasul 3 – Prepoziții și întrebări

Există nouă prepoziții care sunt bicazuale, adică în unele contexte cer cazul acuzativ, iar în altele cer dativul. Aici se impune să utilizăm întrebări pentru a determina cazul: Wohin? (Încotro?) pentru acuzativ și Wo? (Unde?) pentru dativ. De asemenea, în tabelul de mai jos aveți și verbele specifice fiecărui caz.

Nu trebuie să vă îngrijorați că nu puteți reține prepozițiile, important este doar să rețineți că este vorba de prepoziții spațiale care denotă poziții în care ceva se poate afla (dativ) sau poate ajunge (acuzativ).

Despre alegerea prepozițiilor corecte în funcție de context vom discuta într-o postare viitoare.

Alte articole de interes pe această temă, pe care ți le recomandăm:

Orientare în der-die-das – Nu puteai să reții der-die-das, dar apoi ai citit asta

Identificarea cazurilor limbii germane cu ajutorul englezei – Cum ajungi departe la germană cu puțină engleză

Verbe și cazuri – Limba lui Einstein te înavață să gândești ca Einstein

Cazurile gramaticale, roluri pe scena propoziției – Hello World!

Productivity is never an accident. It is always the result of a commitment to excellence, intelligent planning, and focused effort.
~ Paul J. Meyer, antreprenor american (*1928)

Deși ne place să credem că cei care au reusit să aibă un bun nivel de cunoaștere a unei limbi străine sunt diferiți, au un IQ cu mult peste medie, talent la a învăța limbi străine și bineînțeles ureche muzicală, realitatea este cu totul alta. Este vorba doar de o abordare corectă, ce implică mai ales o atitudine pozitivă.
Ce au în comun cursanții care și-au atins obiectivele alături de noi? Detaliile fac diferența între succes și eșec.
Vă oferim câteva sfaturi care vă pot ajuta să fiți (mai) eficienți.

Nu lipsiți de la curs

Conform Cadrului european de referință pentru limbi, despre care am scris într-o postare anterioară, există recomandări precise legate de numărul de ore necesare pentru a parcurge un nivel. Atenție, numărul recomandat se referă la ore didactice, pentru că progresul din timpul în care ești în contact cu limba în afara orelor de curs nu este măsurabil, mai ales pentru incepatori. De asmenea, doar în cadrul orelor de curs exersezi vocabular și structuri noi, specifice nivelului, în mod controlat, sub îndrumările trainerului.

Profită de orice minut al cursului

Indiferent dacă urmezi un curs intensiv sau extensiv, de grup sau individual, este important să urmărești cursul pas cu pas. Chiar dacă uneori este trainerul, sau colegii tăi sunt cei care vorbesc, asta nu înseamnă că îți poți lua “o mică vacanță” chiar în timpul cursului. Recomandabil ar fi să îi urmărești pe colegii care vorbesc, este foarte posibil să auzi de la ei cuvinte noi sau să exprime idei interesante, oferindu-ți posibilitatea să pui întrebări.

Parcurgerea unui nivel nu se referă la înțelegerea materialelor, ci la capacitatea ta de a utiliza corect în vorbire structurile și vocabularul.

Pune accent pe vorbire

Comunicarea orală este abilitatea căreia i se subordonează toate celelalte abilități. Este esențial să îți impui ca în timpul cursului să comunici exclusiv în limba țintă. Fiecare intervenție a ta, inclusiv întrebările către trainer și către colegi, nu trebuie formulate în limba română. Evident, inițial ți se va părea dificil, dar dacă reușești să îți ții această promisiune, cu fiecare curs va deveni mai ușor, iar ulterior, rutină. Parcurgerea unui nivel nu se referă la înțelegerea materialelor, ci la capacitatea ta de a utiliza corect în vorbire structurile și vocabularul.

Zona de confort este un loc minunat, păcat că nimic nu se dezvoltă spectaculos înăuntrul ei!

Renunță la traducere

Zona de confort este un loc minunat, păcat că nimic nu se dezvoltă spectaculos înăuntrul ei! Iar, în ceea ce privește învățarea unei noi limbi, zona de confort este chiar limba maternă. Cu cât vei încerca mai mult să te agăți de ea, cu atât îți vei încetini progresul. Chiar și limbile care fac parte din aceeași familie sunt suficient de diferite încât să aibă un spirit propriu și să impună vorbitorilor un nou mod de gândire. Doar dacă te-ai hotărât să devii traducător profesionist, este utilă paralela dintre limba străină și cea maternă.

Învață în context

Cea mai frecventă greșeala este de a recapitula vocabularul abordând cuvintele și nu contextul acestora. Din păcate, memoria noastră nu poate reține liste de cuvinte, chiar dacă acestea sunt grupate tematic. Pentru o recapitulare eficientă a vocabularului, recomandăm să recitim textele sau să reascultăm materialele audio abordate la curs. Garantăm că prin aceasta metodă de recapitulare a cuvintelor în context vom putea reține mai mult. Același lucru îl recomandăm în cazul structurilor gramaticale – regulile sunt relativ inutile dacă nu sunt însoțite de exemple.

Învățarea unei limbi străine este un proces de durată.

Nu te grăbi

Învățarea unei limbi străine este un proces de durată. Cât durează să atingi nivelul B2 (ce atestă că ești un bun vorbitor independent) este un subiect căruia merită să i se aloce o postare separată, dar am vrea să punctăm faptul că cei care intenționează să învețe o nouă limbă străină pendulează între extreme – fie cred că parcurgerea a patru manuale (A1, A2, B1 si B2) este suficientă, fie cred că este o abilitate pierdută odată ajunși la vârsta adultă, iar acum va fi un proces de cel puțin cinci ani cu rezultate modeste. Or adevărul este că un adult are nevoie de aproximativ doi ani pentru atingerea acestui obiectiv, îndeplinind următoarele condiții:

• Este motivat și are o atitudine pozitivă și deschisă
• Beneficiază de 4 ore didactice pe săptămână care pun accent pe comunicare
• Acordă zilnic douăzeci de minute. Fie că este vorba de parcurgerea notițelor de la curs, o aplicație mobilă, un film, un articol sau ascultarea cd-urilor în mașină, este esențial să fii constant în contact cu limba pe care vrei să o înveți.

Reprize mici

În cazul limbilor străine, nopțile pierdute înainte de testul final nu prea funcționează. 8 ore cu o zi înainte de testul final sunt o abordare destul de ineficientă. În schimb, dacă cele 8 ore sunt împărțite în reprize de câte 30-40 de minute în zile diferite, cu siguranță vei avea rezultate mai bune. Este demonstrat că învățarea la intervale mari de timp, chiar și pentru mai multe ore, nu este o metodă care funcționează la învățarea limbilor străine.

Înțelege Cadrul european de referință pentru limbi

Acesta nu este doar o bază de elaborare a programelor de curs și al manualelor, ci un instrument foarte util de autoevaluare al cursanților, pentru că acesta oferă o imagine clară asupra ce presupune fiecare nivel. De asemenea, majoritatea testelor de evaluare a cunoștințelor de limbi străine se bazează pe acesta. Este imporant de reținut însă, că promovarea la limită a unui test de nivel sau parcurgerea unui manual nu trebuie interpretată ca undă verde pentru începerea următorului. Pentru a putea începe următorul nivel, este nevoie de un minim de 90%. Sună poate dificil, dar fiecare element neglijat de la un nivel, ne va îngreuna parcursul la nivelul următor până în punctul în care nu mai putem avansa.

Dacă facem parte dintr-o grupă, abordarea noastră influențează nu doar progresul nostru, ci și pe cel al colegilor.

Fără scuze

Timpul este cu siguranță cel mai prețios. Toți suntem în criză de timp, dar acest lucru nu trebuie să fie un pretext, ci din contră, trebuie să prioritizăm. În cazul unui curs individual, cursantul poate să își stabilească cel mai adesea propriul ritm, dacă acesta nu este impus de către o situație personală sau compania în cadrul căreia activează. Dar este esențial să realizăm, mai ales dacă facem parte dintr-o grupă, că abordarea noastră influențează nu doar progresul nostru, ci și pe cel al colegilor. Grupa alături de trainer functionează ca o echipă, iar pentru ca proiectul să aibă un randament mai scăzut este suficient ca unul dintre membri să fie mai slab. În egală măsură, dedicarea noastră poate crește nivelul grupei. De aceea, este important să ne asumăm responsabilitatea de a participa activ la fiecare curs.

Un curs de limbi străine este cu siguranță sinonim cu noutatea și aventura.

Bucură-te de fiecare moment

A învăța o limbă străină este cu siguranță una dintre cele mai mai realizări care are efecte atât în plan profesional, cât și personal. Dar, până a putea utiliza o limbă străină la nivel avansat, ar trebui să ne bucurăm de fiecare moment al parcursului nostru. Pentru a urca sus pe scara Cadrului european de referință pentru limbi străine, trebuie să învățăm, pe lângă cuvinte noi, structuri gramaticale, expresii, și să ne bucurăm. Este din păcate în spiritul nostru să ne concentrăm pe aspectele negative și să le ignorăm pe cele pozitive; și pot garanta că în demersul învățării unei limbi străine sunt cu mult mai multe cele pozitive, deși foarte adesea le ignorăm. Înainte de a interacționa cu alte persoane pentru care această limbă va reprezenta o veritabilă punte de legătură (ne referim aici la vorbitorii nativi), vom întâlni colegii de la curs; și nu stiu cât de multe contexte sunt în care oamenii pot interacționa relaxat, aflând multe lucruri unul de la celălalt și despre celălalt lucruri noi, bucurându-se în același timp de evoluția comună. Apoi, indiferent cât de mult încercăm să le evităm, în viața fiecăruia intervin rutina și monotonia. Un curs de limbi străine este cu siguranță sinonim cu noutatea și aventura. Pentru că manualele din zilele noastre sunt din ce în ce mai interesante și nu se limitează la a prezenta vocabularul și gramatica tabelar, ne putem lărgi orizontul de cunoaștere. Iar dacă călătorești într-o altă țară unde se vorbește limba pe care o înveți, fă tot posibilul să te bucuri de lucrurile pe care ai reușit să le înțelegi și să le comunici, făcând abstracție de lucrurile care ți s-au părut (momentan) nefamiliare.

Auditul lingvistic este un instrument de testare utilizat de către departamentul de resurse umane pentru a identifica cu exactitate nivelul competențelor într-o limbă străină al candidaților sau al angajaților. Este solicitat în două situații: ca un element integrat în procesul de recrutare al candidaților sau la începutul unui program de training pentru a concepe un plan personalizat și adaptat nevoilor angajaților.

Motivația pentru a solicita un audit lingvistic poate determina într-o bună măsură modul în care acesta este organizat. Dacă este vorba de un interviu de angajare, compania poate solicita testarea cunoștințelor de limbă străină vizând un domeniu foarte specific. Astfel, se elaborează un set de întrebări suplimentare ce testează limbajul de specialitate. De asemenea, dacă activitatea viitorului post implică mai mult corespondență și prezentări scrise, se impune ca testarea să conțină și o parte scrisă, în care candidatul să răspundă liber unei solicitări (să răspundă unei solicitări prin e-mail, să soluționeze o reclamație, să comenteze rezultatele unei analize, să realizeze o prezentare ș.a.).
În cazul în care angajatorul are nevoie de candidați care să aibă un nivel precis (spre exemplu B2), se poate solicita ca testarea să vizeze strict acest nivel și rezultatul să fie de tipul pass or fail.

În ce constă un audit lingvistic?

Este important de menționat că auditul lingvistic nu are limitări, poate fi personalizat în funcție de solicitările și nevoile clientului. În România, cel mai adesea el curpinde o parte scrisă și un interviu (telefonic sau față în față). Din rațiuni logistice se apelează foarte des la teste de tip grilă pentru partea scrisă și un interviu telefonic. Astfel, ponderea testării orale este mult mai mare față de evaluarea scrisă, pentru că, să recunoaștem, testele de tip grilă au foarte multe vulnerabilități. De multe ori se decide la eliminarea completă a evaluării scrise în favoarea evaluării orale.

Recomandarea noastră este ca auditul să cuprindă ambele părți, dar evaluarea scrisă să nu se limiteze la exerciții de tip grilă, ci să vizeze testarea tuturor competențelor, să includă așadar elemente de înțelegerea textelor scrise și a mesajelor audio precum și o probă scurtă de exprimare liberă în scris. Astfel, clientul poate avea o imagine mult mai clară asupra nivelului de pregătire al angajaților și poate planifica mai eficient programul de training. Ca exemplu concret putem menționa persoanele care au avut contact cu limba străină pe o perioadă mai lungă de timp, au cunoștințe teoretice și înțeleg la nivel mediu mesajele scrise, dar nu se pot exprima. În cazul acesta, nu se justifică să pornească de la nivelul de începători absoluți, ci se impune un program care pune accentul pe dezvoltarea abilităților de comunicare. Un audit lingvistic ce implică doar o evaluare orală îi dezavantajează în mod clar și, de asemenea, poate genera rezultate greșite – grupă mixtă de cursanți care nu au mai avut niciodată contact cu limba și participanți care au multe cunoștințe teoretice, dar nu se pot exprima.

Recomandarea noastră este ca auditul lingvistic să vizeze testarea tuturor competențelor.

În ceea ce privește evaluarea orală, există trei tipuri de abordări. În cazul interviului de angajare, departamentul de resurse umane poate solicita propriile întrebări. În situația în care nu vizează un limbaj specializat, situația cea mai frecventă în cazul solicitărilor de audit lingvistic, evaluarea are două tipare: fie există un set prestabilit de întrebări, din domenii cât mai variate și care nu urmează un fir logic, neavând legătură între ele. A doua abordare este o discuție liberă, pornind de la prezentarea inițială a candidatului. Acestuia din urmă i se oferă șansa să conducă discuția, să se exprime liber pe subiectele lui de interes. Evaluatorul formulează întrebări suplimentare punctuale, dar fără să se abată de la subiect, cu scopul de a primi cât mai multe informații legate de nivelul de pregătire. Spre exemplu, atunci când candidatul discută despre actualul loc de muncă, dacă în majoritatea cazurilor preferă să utilizeze prezentul vorbind cel mai adesea despre activități curente: pentru a verifica alte timpuri verbale, evaluatorul solicită informații despre primul loc de muncă sau despre planurile de viitor în plan profesional ale interlocutorului. Astfel, acesta este determinat să utilizeze trecutul sau viitorul pentru a oferi răspunsuri concludente.

Obiectivul nescris al oricărei evaluări telefonice este de a acorda candidatului șansa de a vorbi cât mai mult, de a-l încuraja și motiva să se exprime cât mai dezinvolt.

Dacă nu există solicitări de testare a limbajului specializat, Umlaut preferă ultima abordare menționată în cazul evaluării orale. De ce? Pentru că prima poate exercita o presiune prea mare asupra interlocutorului. O înlănțuire de întrebări fără legătură între ele, similare unui interogatoriu, determină foarte adesea un ridicat grad de disconfort, amplificând emoțiile negative. Acest tip de abordare poate genera exact rezultatele cele nedorite. Candidatul nu se exprimă liber, răspunde vag, în propoziții scurte și, dacă nu este la un nivel avansat, este posibil să nu îți ofere suficient material din care să extragi concluzii relevante. Obiectivul nescris al oricărei evaluări telefonice este de a acorda candidatului șansa de a vorbi cât mai mult, de a-l încuraja și motiva să se exprime cât mai dezinvolt. Deși fiecare întrebare a evaluatorului are un scop precis, acestea trebuie să fie formulate natural și să încurajeze un dialog cât mai deschis. O astfel de abordare este un win-win situation pentru ambele părți. Rezultatul evaluării poate să fie unul relevant doar dacă evaluatorul a reușit să creeze o situație reală și să primească suficiente informații pentru a încadra corespunzător în conformitate cu nivelele cadrului european de referință pentru limbi.

Pentru rezultate corecte și obiective este esențial ca evaluatorul să cunoască foarte bine cadrul european de referință pentru limbi. Deși foarte rar există solicitări în acest caz, în opinia noastră, se impune ca evaluatorul să aibă și o experiență în livrarea programelor de training. O bună cunoaștere a materialelor adaptate fiecărui nivel este o experiență foarte importantă în a evalua foarte precis (chiar pe subnivel) și a oferi un feedback util, fiind diagnosticul pe care se bazează toți pașii ulteriori.

De asemenea, furnizorul trebuie să pună la dispoziția clientului fișa de evaluare. În acest document se motivează încadrarea. Aceasta trebuie să țină cont mai ales de punctele forte ale candidatului, ar și minusurile și greșelile recurente.

Dar auditul lingvistic nu se adresează doar companiilor, ci trebuie să reprezinte prima etapă a oricărui curs de limbi străine. Lipsa acestei evaluări inițiale sau o încadrare superficială poate influența negativ desfășurarea cursului și progresul participanților.

Reading aloud to children every day puts them almost a year ahead of children who do not receive daily read-alouds.

Știai că astăzi este ziua mondială a cititului cu voce tare?

Considerăm că este o ocazie perfectă să oferim sugestii părinților care învață o limbă străină sau au deja un nivel bun de cunoaștere a unei limbi străine. Dar, în primul rând, este o postare despre copii, importanța cititului în dezvoltarea acestora și despre așa-numitul quality time petrecut în familie.

Nu este niciodată prea devreme să-i citești copilului tău.

Nu este niciodată prea devreme să-i citești copilului tău. Aceasta oferă nenumărate beneficii: le îmbogățește vocabularul și limbajul, stârnește curiozitatea, sporește concentrarea, dezvoltă imaginația și creativitatea; prin personajele pe care le urmăresc și cu care adesea se identifică, înțeleg mai ușor sentimentele și emoțiile, stabilind mai ușor relații. Cu siguranță relația părinte-copil va fi una mai puternică dacă are la bază această preocupare, iar cei mici manifestă un entuziasm mult mai mare față de citit, învățat și cunoaștere în general. Tuturor celor enumerate li se adaugă avantajele pe termen lung – unui copil căruia i s-a citit în mod regulat îi este mult mai ușor să învețe să citească, are multe abilități necesare deja formate, cele mai importante fiind recunoașterea literelor și asocierea lor cu anumite sunete. Acest obicei nu trebuie întrerupt odată ce copiii au învățat să citească, ci trebuie continuat atâta timp cât copilul dorește acest lucru.

Nu este nevoie să facem o alegere între a ne dedica studiului limbii și a petrece cât mai mult timp cu cei mici. Ne putem dezvolta abilitățile de înțelegere și comunicare într-o limbă străină împreună prin activități comune, cea mai la îndemână fiind lectura.

Din experiența de la curs, înțelegem că părinților le este destul de greu să maximizeze contactul cu limba străină pe care o învață. Alegerea firească este de a petrece cât mai mult timp cu cei mici. Dar poate că nu este nevoie să facem o alegere… În România, cursurile de limbi străine pentru copii sunt foarte căutate de către părinți. Dacă ne referim la București și la marile orașe, majoritatea dintre noi, părinții, ne dorim chiar mai mult: cursuri intensive, grupe și clase bilingve, grădinițe și chiar școli cu predare exclusivă într-o limbă străină. Dar limba străină nu trebuie să rămână în sala de curs. Ne putem dezvolta abilitățile de înțelegere și comunicare într-o limbă străină împreună prin activități comune, cea mai la îndemână fiind lectura.

Pentru ca această inițiativă să fie încununată de succes, este nevoie să depășim unele bariere și prejudecăți.

Prima ar fi nevoia excesivă de perfecțiune; foarte adesea cursanți cu un nivel bun se tem să vorbească sau să citească copiilor în limba străină, invocând motive precum ”Dacă învață greșit?”, ”Dar pronunția mea nu este chiar de vorbitor nativ!…”

A doua problemă invocată este cel mai adesea aceea că cei mici refuză în primă instanță noua limbă în rutina zilnică sau au o foarte lungă perioadă ”mută”.

Există un singur răspuns: constanța.

Pentru toate acestea există un singur răspuns: constanța. Suntem înconjurați de greșeli de exprimare tot mai dese chiar și în limba maternă, dar asta nu ne împiedică să continuăm să comunicăm. Chiar dacă eventualele greșeli și accentul pot fi un minus, acesta este mult surclasat de faptul că atât noi, cât și copiii, câștigăm un timp de contact mai lung cu limba străină. În plus, cărțile în limba străină înlătură orice posibilitate de a ne întâlni cu formulări greșite. Dacă pronunția rămâne un motiv de îngrijorare, foarte multe vin însoțite de un CD audio. Putem inițial asculta acest material pentru a ne perfecționa, iar apoi citim chiar noi. Toți știm că cei mici adoră să li se citească aceeași poveste de nenumărate ori.

Cititul împreună cu un părinte poate avea un impact la fel de semnificativ ca o oră de curs. Copiii se pot bucura de atenția totală a unui adult chiar acasă.

În ceea ce privește refuzul și tăcerea ”în limba străină”, și acest aspect depinde strict de modul în care gestionăm noi părinții situația. Se recomandă să le citim bebelușilor, chiar dacă aceștia pronunță primele cuvinte după vârsta de un an. Același mecanism se impune și atunci când este vorba de o limbă străină. Tăcerea îndelungată va fi urmată de utilizarea treptată a limbii străine odată ce aceștia au acumulat suficiente informații. Datoria noastră este să le oferim în permanență contactul. Cititul împreună cu un părinte poate avea un impact la fel de semnificativ ca o oră de curs: copiii își dezvoltă cel mai mult abilitățile lingvistice inconștient și neprogramat, prin activități care le fac plăcere. Atenția totală a unui adult, de care se pot bucura mult prea rar la un curs, o pot primi chiar acasă.

Dacă am reușit să vă convingem, trecem direct la recomandări. Din fericire, avem foarte multe resurse la dispoziție.

Pentru PREȘCOLARI

Cărțile bilingve – Flamingo Junior are o colecție impresionantă de cărți, atât în varianta română-engleză, cât și română-germană, a celor mai cunoscute basme. Este probabil cea mai bună metodă de a începe. Cei mici sunt deja familiarizați cu subiectul, recunosc cu ușurință personajele din poze și își vor însuși mai ușor cuvintele, înțelegând din context. 
Un bonus al acestor cărți este faptul că, în josul paginii, există un mic dicționar vizual – cuvintele cheie din poveste sunt prezentate individual cu reprezentări grafice.

Pentru CICLUL PRIMAR

Învăț să citesc în limba engleză / germană / franceză – Editura Gama îmbină utilul cu plăcutul. Poveștile nu sunt neapărat cunoscute, stârnind astfel curiozitatea școlarilor care au început să se plictisească de basmele arhicunoscute. Textele sunt simple, ideale pentru copiii care se familiarizează cu alfabetul. Un avantaj este și faptul că sunt structurate pe nivele de dificultate (de la 1 la 4).

Pentru părinți și copii CURAJOȘI

Aventurați-vă la Educational Centre sau SITKA Alaska, unde găsiți foarte multe cărți exclusiv în engleză, germană sau franceză. Cu siguranță există și în spaniolă și italiană, dar pentru acestea nu pot face recomandări.

Cea mai bună variantă sunt cele de la editura Eli, atât pentru engleză, cât și pentru germană. De asemenea, Eli oferă și o gamă variată de reviste în limbi străine pentru copii.

Pentru limba germană aș mai recomanda de asemenea colecția Bilibri (grădiniță) și colecția Leseclub (școală) de la editura Hueber.

Mă limitez la aceste idei, fără a recomanda titluri. Depinde foarte mult de sex, vârstă și interese, iar fiecare părinte știe cu siguranță să facă cele mai bune alegeri pentru copilul său.

P.S. Această postare este dedicată cursantei mele A., a cărei determinare și perseverență în a-și învăța propriul copil o limbă străină au reprezentat o adevărată sursă de inspirație.

Exprimarea exclusiv în limba străină trebuie să fie obiectivul fiecărui program de training. Este, de asemenea, extrem de solicitant. De ce?

• Pentru că toate celelalte abilități i se subordonează
• Pentru că totul se desfășoară în timp real
• Presupune, pe lângă cunoașterea unor noțiuni elementare de vocabular, un grad foarte ridicat de concentrare și autocontrol (mai ales la început)

Majoritatea avem o poveste care nu are un final tocmai fericit în ceea ce privește limbile străine. Vestea bună este că, dacă avem motivația necesară și urmăm o strategie diferită, putem vorbi fluent încă de la început, iar cu timpul, pe măsură ce acumulăm experiență, totul devine mai ușor. Garantat!

Acestea sunt sfaturile noastre:

1. Fii deschis!

   Permite trainerului să utilizeze exclusiv limba străină. Înțelegem că poate fi dificil, chiar extenuant, mai ales ca începător absolut, dar discursul este cu siguranță adaptat și ai nevoie de expunere maximă la limba străină pe care dorești să o înveți.

2. Propune-ți să utilizezi exclusiv limba străină, fără să te abați de la această regulă.

   Acest obiectiv presupune foarte mult autocontrol, dar fluența ta se va îmbunătăți vizibil într-un timp foarte scurt.

3. Dacă ești începător absolut, te numeri printre norocoși:

   Poți aborda procesul corect de însușire a limbii încă de la început! Ai avut în partea de prezentare propoziții scurte sau mesaje audio simple? Însușește-ți informația, atât ceea ce presupune structuri, cât și vocabular. Îndrăznește! O simplă repetare a acestor structuri într-o scurtă prezentare sau un joc de rol te va ajuta să reții mult mai mult decât minute bune de recapitulare a vocabularului sau recitire a textelor de acasă.

   Ai învățat câțiva ani o limbă străină la școală, înțelegi texte destul de complexe, dar nu te poți exprima?

   Transformă experiența în principalul tău atu, pornește cu mesaje scurte și simple. Abordează teme uzuale și cuvinte pe care le poți pronunța. Construiește cu prezentul. Doar prin exercițiu poți căpăta fluență.

4. Rezistă tentației de a traduce structuri din limba română.

   Cel mai adesea, aceleași lucruri se exprimă cu totul altfel în limba străină. Încearcă să-ți însușești structurile ca atare, iar dacă ele diferă foarte mult de limba română, utilizează-le des până devin reflex.

5. Dacă ai un nivel începător-intermediar, nu încerca să te exprimi foarte complicat.

   Este imposibil să redai mesajul ca în limba maternă. Când exersezi vorbirea, nu este chiar momentul ideal pentru a învăța cuvinte noi; cel mai important este să valorifici vocabularul și structurile pe care le cunoști deja.

6. Este esențial să ai materiale și o strategie adaptate cadrului european comun de referință pentru limbi.

   Nu este necesar să cunoști zeci de cuvinte despre o anumită temă pentru a o aborda, acest lucru devine copleșitor. Trebuie doar să utilizezi eficient vocabularul corespunzător nivelului.

7. Nu te rușina și nu refuza posibilitatea de a te juca.

   Principalul avantaj pe care îl au copiii în fața adulților atunci când învață o limbă străină, este faptul că ei posedă disponibilitatea de a experimenta. Nu există prejudecăți și rețineri. Dacă reușești să redevii copil în momentele când te exprimi în limba străină, totul va fi mult mai ușor.

8. Bucură-te!

   Este esențial să conștientizezi progresul făcut și lucrurile noi învățate. Secretul învățării unei limbi, dincolo de strategii și motivație, este legat de sentimentul împlinirii și nerăbdării de a o vorbi cu plăcere cu fiecare ocazie.

9. Nu înceta niciodată să înveți.

   Acest sfat este adresat cursanților de nivel B1-B2 care pot să abordeze cu ușurință o varietate de teme. Pentru o bună utilizare a unei limbi străine însă, este esențial să acumulăm constant, să integram conștient în discursul nostru noile cuvinte și structuri învățate la curs – și să nu ne mulțumim cu puțin.

10. Vorbește limba străină și în afara sălii de curs!

    Indiferent cât de intimidant și dificil poate părea, este esențial să ieși din zona de confort. Doar utilizând constant în cât mai multe contexte diferite și cu cât mai multe persoane ceea ce înveți, poți deveni un vorbitor bun!