Lună: februarie 2018


Criteriile auditului lingvistic pentru o testare concludenta

By Iulia,

Testare limbi straine cu Umlaut

Auditul lingvistic este un instrument de testare utilizat de către departamentul de resurse umane pentru a identifica cu exactitate nivelul competențelor într-o limbă străină al candidaților sau al angajaților. Este solicitat în două situații: ca un element integrat în procesul de recrutare al candidaților sau la începutul unui program de training pentru a concepe un plan personalizat și adaptat nevoilor angajaților.

Motivația pentru a solicita un audit lingvistic poate determina într-o bună măsură modul în care acesta este organizat. Dacă este vorba de un interviu de angajare, compania poate solicita testarea cunoștințelor de limbă străină vizând un domeniu foarte specific. Astfel, se elaborează un set de întrebări suplimentare ce testează limbajul de specialitate. De asemenea, dacă activitatea viitorului post implică mai mult corespondență și prezentări scrise, se impune ca testarea să conțină și o parte scrisă, în care candidatul să răspundă liber unei solicitări (să răspundă unei solicitări prin e-mail, să soluționeze o reclamație, să comenteze rezultatele unei analize, să realizeze o prezentare ș.a.).
În cazul în care angajatorul are nevoie de candidați care să aibă un nivel precis (spre exemplu B2), se poate solicita ca testarea să vizeze strict acest nivel și rezultatul să fie de tipul pass or fail.

În ce constă un audit lingvistic?

Este important de menționat că auditul lingvistic nu are limitări, poate fi personalizat în funcție de solicitările și nevoile clientului. În România, cel mai adesea el curpinde o parte scrisă și un interviu (telefonic sau față în față). Din rațiuni logistice se apelează foarte des la teste de tip grilă pentru partea scrisă și un interviu telefonic. Astfel, ponderea testării orale este mult mai mare față de evaluarea scrisă, pentru că, să recunoaștem, testele de tip grilă au foarte multe vulnerabilități. De multe ori se decide la eliminarea completă a evaluării scrise în favoarea evaluării orale.

Recomandarea noastră este ca auditul să cuprindă ambele părți, dar evaluarea scrisă să nu se limiteze la exerciții de tip grilă, ci să vizeze testarea tuturor competențelor, să includă așadar elemente de înțelegerea textelor scrise și a mesajelor audio precum și o probă scurtă de exprimare liberă în scris. Astfel, clientul poate avea o imagine mult mai clară asupra nivelului de pregătire al angajaților și poate planifica mai eficient programul de training. Ca exemplu concret putem menționa persoanele care au avut contact cu limba străină pe o perioadă mai lungă de timp, au cunoștințe teoretice și înțeleg la nivel mediu mesajele scrise, dar nu se pot exprima. În cazul acesta, nu se justifică să pornească de la nivelul de începători absoluți, ci se impune un program care pune accentul pe dezvoltarea abilităților de comunicare. Un audit lingvistic ce implică doar o evaluare orală îi dezavantajează în mod clar și, de asemenea, poate genera rezultate greșite – grupă mixtă de cursanți care nu au mai avut niciodată contact cu limba și participanți care au multe cunoștințe teoretice, dar nu se pot exprima.

Recomandarea noastră este ca auditul lingvistic să vizeze testarea tuturor competențelor.

În ceea ce privește evaluarea orală, există trei tipuri de abordări. În cazul interviului de angajare, departamentul de resurse umane poate solicita propriile întrebări. În situația în care nu vizează un limbaj specializat, situația cea mai frecventă în cazul solicitărilor de audit lingvistic, evaluarea are două tipare: fie există un set prestabilit de întrebări, din domenii cât mai variate și care nu urmează un fir logic, neavând legătură între ele. A doua abordare este o discuție liberă, pornind de la prezentarea inițială a candidatului. Acestuia din urmă i se oferă șansa să conducă discuția, să se exprime liber pe subiectele lui de interes. Evaluatorul formulează întrebări suplimentare punctuale, dar fără să se abată de la subiect, cu scopul de a primi cât mai multe informații legate de nivelul de pregătire. Spre exemplu, atunci când candidatul discută despre actualul loc de muncă, dacă în majoritatea cazurilor preferă să utilizeze prezentul vorbind cel mai adesea despre activități curente: pentru a verifica alte timpuri verbale, evaluatorul solicită informații despre primul loc de muncă sau despre planurile de viitor în plan profesional ale interlocutorului. Astfel, acesta este determinat să utilizeze trecutul sau viitorul pentru a oferi răspunsuri concludente.

Obiectivul nescris al oricărei evaluări telefonice este de a acorda candidatului șansa de a vorbi cât mai mult, de a-l încuraja și motiva să se exprime cât mai dezinvolt.

Dacă nu există solicitări de testare a limbajului specializat, Umlaut preferă ultima abordare menționată în cazul evaluării orale. De ce? Pentru că prima poate exercita o presiune prea mare asupra interlocutorului. O înlănțuire de întrebări fără legătură între ele, similare unui interogatoriu, determină foarte adesea un ridicat grad de disconfort, amplificând emoțiile negative. Acest tip de abordare poate genera exact rezultatele cele nedorite. Candidatul nu se exprimă liber, răspunde vag, în propoziții scurte și, dacă nu este la un nivel avansat, este posibil să nu îți ofere suficient material din care să extragi concluzii relevante. Obiectivul nescris al oricărei evaluări telefonice este de a acorda candidatului șansa de a vorbi cât mai mult, de a-l încuraja și motiva să se exprime cât mai dezinvolt. Deși fiecare întrebare a evaluatorului are un scop precis, acestea trebuie să fie formulate natural și să încurajeze un dialog cât mai deschis. O astfel de abordare este un win-win situation pentru ambele părți. Rezultatul evaluării poate să fie unul relevant doar dacă evaluatorul a reușit să creeze o situație reală și să primească suficiente informații pentru a încadra corespunzător în conformitate cu nivelele cadrului european de referință pentru limbi.

Pentru rezultate corecte și obiective este esențial ca evaluatorul să cunoască foarte bine cadrul european de referință pentru limbi. Deși foarte rar există solicitări în acest caz, în opinia noastră, se impune ca evaluatorul să aibă și o experiență în livrarea programelor de training. O bună cunoaștere a materialelor adaptate fiecărui nivel este o experiență foarte importantă în a evalua foarte precis (chiar pe subnivel) și a oferi un feedback util, fiind diagnosticul pe care se bazează toți pașii ulteriori.

De asemenea, furnizorul trebuie să pună la dispoziția clientului fișa de evaluare. În acest document se motivează încadrarea. Aceasta trebuie să țină cont mai ales de punctele forte ale candidatului, ar și minusurile și greșelile recurente.

Dar auditul lingvistic nu se adresează doar companiilor, ci trebuie să reprezinte prima etapă a oricărui curs de limbi străine. Lipsa acestei evaluări inițiale sau o încadrare superficială poate influența negativ desfășurarea cursului și progresul participanților.

Cum pot fi cea mai bună versiune a mea la o testare limbi straine?

By Iulia,

Cea mai buna versiune a ta la o testare limbi straine

Când comunicăm în română, reflectăm foarte rar la modul cum vorbim (ce timpuri verbale și ce cazuri folosim, dacă utilizăm arhaisme sau neologisme, dacă ne exprimăm variat). Atunci când avem însă doar cîteva module de studiu la activ și contact limitat cu o limbă străină, este esențial să reflectăm la ce resurse avem la dispoziție și cum le putem utiliza cât mai eficient în comunicare.

Cum putem să fim cea mai bună versiune a noastră la un audit lingvistic?

În primul rând, este esențial să ne setăm obiective constructive.

Obiectivul tău ar trebui să fie o încadrare corectă, iar de aceea trebuie să tratezi această etapă cu seninătate, dar și cu seriozitate.

Pentru că auditul lingvistic este până la urmă o testare și acest cuvânt este rar asociat cu sentimente pozitive, am identificat două abordări frecvente:

Candidații sunt over-achievers

Acest tip de candidat dorește să obțină o încadrare excepțională, preluând discursuri de pe internet și incluzând în răspunsuri cuvinte copiate pe ultima sută de metri din dicționar. Deși este greu, un număr semnificativ reușesc să mențină aparența unui nivel excepțional de limbă pe toată perioada interviului și sunt supraevaluați. Acest lucru le poate crea doar neplăceri pe termen lung. Și formulez întrebarea:

Dacă auditul lingvistic vizează obținerea unui loc de muncă, chiar îți dorești să te confrunți în fiecare zi cu sarcini cărora încă nu ești suficient de pregătit să le faci față?

În cazul auditului ce vizează pregătirea unui training:

Îți dorești să sari etape și să abordezi materiale care nu ți se adresează?

Dacă ai reuști să escalezi un nivel sau mai rău, două, este foarte posibil să îți compromiți șansele de progres. Pentru că îmbunătățirea nivelului nu înseamnă doar acumularea de vocabular.

Candidații doresc să depășească cât mai repede momentul

Alt obiectiv greșit este dorința de a depăși cât mai repede momentul. Foarte mulți cred că o evaluare scurtă este de dorit. Din experiență pot spune că o evaluare scurtă este și una superficială, iar un rezultat grești (care cel mai adesea este o subevaluare în cazul evaluărilor scurte) nu îl influențează pe evaluator în niciun fel. Dar pentru tine poate avea multe repercusiuni negative. Dacă este vorba de o evaluare pentru angajare, cel mai probabil nu vei primi postul, iar dacă este o evaluare pentru încadrarea într-o grupă, vei frecventa un curs care nu îți va aduce un plus de valoare, iar motivația ta va scădea. Este în interesul tău să prelungești discuția, să demonstrezi ce cunoștințe ai.

Așadar, obiectivul tău ar trebui să fie o încadrare corectă, iar de aceea trebuie să tratezi această etapă cu seninătate, dar și cu seriozitate. Nu încerca să vii cu discursuri scrise în prealabil, dar nici nu încerca să privești interviul ca pe o formalitate de care trebuie să te achiți cât mai rapid.

Înainte de interviu, încearcă să ai cât mai mult contact cu limba străină. Evident, asta nu înseamnă că dacă ai încheiat modulul A1 sau A2 este momentul să te uiți la filme fără subtitrare sau să cauți furibund articole care îți depășesc cu mult nivelul. Când spun contact, mă refer la consolidare. Așadar, dacă ai mai mult timp la dispoziție, poți face o recapitulare a lecțiilor din manual (majoritatea manualelor au la fiecare lecție un rezumat al vocabularului relevant și ale structurilor gramaticale). Dacă ești ușor în criză de timp, poți lua CD-ul din manual sau din caietul de exerciții pentru a-l asculta în mașină sau în metrou, în drumul spre locul de muncă. Foarte mult ajută și dialogurile imaginare, încearcă să îți creezi diverse scenarii și să formulezi răspunsuri. Dacă ești singur în birou sau acasă, este chiar mai bine să le spui cu voce tare. (Fii liniștit/ă, nu o să spunem nimănui!) Dacă ai prieteni sau colegi (ideal ar fi să fie colegi de la curs) cu care poți exersa, roagă-i să te ajute.

Odată sunat, încearcă pe cât posibil să nu amâni convorbirea. Dacă evaluatorul are doar un contact inițial și îți solicită să propui o zi și o oră, este ideal; dar dacă acesta îți solicită să susții evaluarea, este de preferat să nu amâni. Spontaneitatea este un mare plus!

Despre toate numai de bine!

Deși auditul ar trebui să fie obiectiv și ar trebui să testeze exclusiv cunoștințele de limbă, sunt foarte mulți factori care determină desfășurarea interviului și încadrarea. Este foarte important să ai o atitudine relaxată și, de ce nu, prietenoasă față de evaluator. Pentru că obiectivul tău principal este să demonstrezi că poți susține o conversație într-o limbă străină, încearcă chiar să stabilești o relație naturală și pozitivă. Nu te sfii să și glumești uneori, te ajută și pe tine să te destinzi. Este foarte important însă să nu faci comentarii negative, chiar și cele mai inocente îți pot crea neplăceri – evită să faci remarci despre vârstă, sex, meserii și orice intră în categoria prejudecăți. MAI ALES nu spune nimic negativ despre tine sau despre limba străină la care ești testat. Iar aici mă refer la reclamă negativă la adresa ta… ”Am mari probleme la gramatică”, ”Nivelul meu ar fi putut să fie mai bun dacă alocam mai mult timp” sau diverse dificultăți pe care le implică procesul de învățare ”E imposibil să înțelegi timpurile verbale la engleză”, ”Cuvintele în germană sunt prea lungi și limba sună urât”. Spune doar lucruri pozitive.

Să nu rămâi pasiv!

Cum evaluarea începe cu un warm-up și aceasta presupune să te prezinți, acela este momentul crucial și este esențial să nu râmâi pasiv. Este prima impresie și nu numai că este de dorit să fie una bună, ai și șansa să orientezi discuția spre punctele tale forte. Dacă nu ești avansat, nu încerca să impresionezi cu vasta ta experiență profesională sau cu teme pe care nu prea poți să le aboredezi cu lejeritate. Concentrează-te să oferi informații cât mai variate, dar să rămâi în zona ta de confort lingvistic. Gândește-te la maximum 5 aspecte importante care te definesc și despre care poți relata. Nu este nevoie să dezvolți foarte mult o idee, dar este important să oferi mai mult decât un subiect și un predicat. Cel mai probabil de aici va continua cu întrebările și evaluatorul. Spre exemplu, dacă ai menționat că ai doi copii, este foarte probabil să pună întrebări suplimentare legate de aceștia. Concentrează-te pe detalii pe care le poți integra ușor în discurs – numere, adverbe de timp, adjective.

Majoritatea subiectelor abordate gravitează în jurul verbelor.

Pentru că majoritatea subiectelor abordate gravitează în jurul verbelor, încearcă să îți faci o listă (fie ea chiar și imaginară) cu verbele pe care vrei să le utilizezi. Cel mai bine le împarți în trei categorii, deși unele pot fi comune: rutina zilnică, activitate profesională și timp liber/concediu. Alege-ți pentru fiecare cam 10-15 verbe și gândește-te un pic la forma lor corectă la prezent, trecut și viitor. Recapitularea acestora te va ajuta să nu fii nevoit să-ți cauți cuvintele pe loc și după ce le-ai găsit să te confrunți cu marea dilemă – e regulat, neregulat, modal, are prepoziție specifică… Odată ce ai reușit să ai nucleul propoziției (verbul), ar fi de dorit să te gândești un pic și la substantive pe care le poți asocia și mai ales fii atent la prepoziții.

Nu ezita să te autocorectezi!

Încearcă să păstrezi un ritm normal în vorbire, nu vorbi nici prea rar, atent la fiecare acord, dar nici prea repede (evaluatorul poate crede că citești răspunsurile). Dacă ai spus ceva greșit și ai sesizat acest lucru, nu ezita să te autocorectezi. Un evaluator bun apreciază că te poți corecta, înseamnă că îți sunt cunoscute formele corecte, dar nu ai încă suficient exercițiu.

De obicei răspunsul este chiar în întrebare – este esențial să fii foarte atent la modul în care este aceasta formulată și ce elemente cheie conține. Spre exemplu, dacă întrebarea este generală – Ce faci de obicei în concediu? – poți utiliza fără probleme prezentul. Dar dacă întrebarea vizează un eveniment din trecut (Cum ai petrecut ultimul concediu?), schimbă imediat registrul spre trecut. Evident, dacă ești de nivel A1 sau A2.1, nu este chiar zona ta de confort, dar încearcă să demonstrezi că ai înțeles întrebarea și că ești familiarizat și cu trecutul, povestește succint utilizând câteva verbe la trecut și daca este greu să continui, revino în prezent, vorbind despre lucruri generale. (Soțului/soției nu prea îi place marea, dar copiii…)

Ideal ar fi să nu utilizezi limba română deloc.

Dacă există probleme de orice fel, nu ezita să menționezi acest lucru. Spre exemplu, dacă legătura nu este foarte bună, comunică-i evaluatorului acest fapt. De asemenea, dacă nu înțelegi întrebarea, roagă-l (dar nu în română!) să reformuleze. Ideal ar fi să nu utilizezi limba română deloc.

La final, nu face imprundența de a întreba despre rezultat. Desigur, ești foarte nerăbdător să știi la ce nivel ai fost încadrat. dar este foarte probabil ca, din cauza unor clauze contractuale, evaluatorul să nu îți poată comunica direct rezultatul. Nu îl pune în situația delicată de a te refuza. Încearcă să închei conversația în aceeași notă pozitivă. Dacă îți mulțumește pentru amabilitate și timpul acordat, spune-i că și tu îi mulțumești sau că și ție ți-a făcut plăcere.

 

Ziua mondială a cititului cu voce tare – și în limbi străine

By Iulia,

 

Citim cu voce tare in limba germana si in limba engleza cu copiii

Reading aloud to children every day puts them almost a year ahead of children who do not receive daily read-alouds.

Știai că astăzi este ziua mondială a cititului cu voce tare?

Considerăm că este o ocazie perfectă să oferim sugestii părinților care învață o limbă străină sau au deja un nivel bun de cunoaștere a unei limbi străine. Dar, în primul rând, este o postare despre copii, importanța cititului în dezvoltarea acestora și despre așa-numitul quality time petrecut în familie.

Nu este niciodată prea devreme să-i citești copilului tău.

Nu este niciodată prea devreme să-i citești copilului tău. Aceasta oferă nenumărate beneficii: le îmbogățește vocabularul și limbajul, stârnește curiozitatea, sporește concentrarea, dezvoltă imaginația și creativitatea; prin personajele pe care le urmăresc și cu care adesea se identifică, înțeleg mai ușor sentimentele și emoțiile, stabilind mai ușor relații. Cu siguranță relația părinte-copil va fi una mai puternică dacă are la bază această preocupare, iar cei mici manifestă un entuziasm mult mai mare față de citit, învățat și cunoaștere în general. Tuturor celor enumerate li se adaugă avantajele pe termen lung – unui copil căruia i s-a citit în mod regulat îi este mult mai ușor să învețe să citească, are multe abilități necesare deja formate, cele mai importante fiind recunoașterea literelor și asocierea lor cu anumite sunete. Acest obicei nu trebuie întrerupt odată ce copiii au învățat să citească, ci trebuie continuat atâta timp cât copilul dorește acest lucru.

Nu este nevoie să facem o alegere între a ne dedica studiului limbii și a petrece cât mai mult timp cu cei mici. Ne putem dezvolta abilitățile de înțelegere și comunicare într-o limbă străină împreună prin activități comune, cea mai la îndemână fiind lectura.

Din experiența de la curs, înțelegem că părinților le este destul de greu să maximizeze contactul cu limba străină pe care o învață. Alegerea firească este de a petrece cât mai mult timp cu cei mici. Dar poate că nu este nevoie să facem o alegere… În România, cursurile de limbi străine pentru copii sunt foarte căutate de către părinți. Dacă ne referim la București și la marile orașe, majoritatea dintre noi, părinții, ne dorim chiar mai mult: cursuri intensive, grupe și clase bilingve, grădinițe și chiar școli cu predare exclusivă într-o limbă străină. Dar limba străină nu trebuie să rămână în sala de curs. Ne putem dezvolta abilitățile de înțelegere și comunicare într-o limbă străină împreună prin activități comune, cea mai la îndemână fiind lectura.

Pentru ca această inițiativă să fie încununată de succes, este nevoie să depășim unele bariere și prejudecăți.

Prima ar fi nevoia excesivă de perfecțiune; foarte adesea cursanți cu un nivel bun se tem să vorbească sau să citească copiilor în limba străină, invocând motive precum ”Dacă învață greșit?”, ”Dar pronunția mea nu este chiar de vorbitor nativ!…”

A doua problemă invocată este cel mai adesea aceea că cei mici refuză în primă instanță noua limbă în rutina zilnică sau au o foarte lungă perioadă ”mută”.

Există un singur răspuns: constanța.

Pentru toate acestea există un singur răspuns: constanța. Suntem înconjurați de greșeli de exprimare tot mai dese chiar și în limba maternă, dar asta nu ne împiedică să continuăm să comunicăm. Chiar dacă eventualele greșeli și accentul pot fi un minus, acesta este mult surclasat de faptul că atât noi, cât și copiii, câștigăm un timp de contact mai lung cu limba străină. În plus, cărțile în limba străină înlătură orice posibilitate de a ne întâlni cu formulări greșite. Dacă pronunția rămâne un motiv de îngrijorare, foarte multe vin însoțite de un CD audio. Putem inițial asculta acest material pentru a ne perfecționa, iar apoi citim chiar noi. Toți știm că cei mici adoră să li se citească aceeași poveste de nenumărate ori.

Cititul împreună cu un părinte poate avea un impact la fel de semnificativ ca o oră de curs. Copiii se pot bucura de atenția totală a unui adult chiar acasă.

În ceea ce privește refuzul și tăcerea ”în limba străină”, și acest aspect depinde strict de modul în care gestionăm noi părinții situația. Se recomandă să le citim bebelușilor, chiar dacă aceștia pronunță primele cuvinte după vârsta de un an. Același mecanism se impune și atunci când este vorba de o limbă străină. Tăcerea îndelungată va fi urmată de utilizarea treptată a limbii străine odată ce aceștia au acumulat suficiente informații. Datoria noastră este să le oferim în permanență contactul. Cititul împreună cu un părinte poate avea un impact la fel de semnificativ ca o oră de curs: copiii își dezvoltă cel mai mult abilitățile lingvistice inconștient și neprogramat, prin activități care le fac plăcere. Atenția totală a unui adult, de care se pot bucura mult prea rar la un curs, o pot primi chiar acasă.

Dacă am reușit să vă convingem, trecem direct la recomandări. Din fericire, avem foarte multe resurse la dispoziție.

 

Pentru PREȘCOLARI

Cărțile bilingveFlamingo Junior are o colecție impresionantă de cărți, atât în varianta română-engleză, cât și română-germană, a celor mai cunoscute basme. Este probabil cea mai bună metodă de a începe. Cei mici sunt deja familiarizați cu subiectul, recunosc cu ușurință personajele din poze și își vor însuși mai ușor cuvintele, înțelegând din context. 
Un bonus al acestor cărți este faptul că, în josul paginii, există un mic dicționar vizual – cuvintele cheie din poveste sunt prezentate individual cu reprezentări grafice.

 

Pentru CICLUL PRIMAR

Învăț să citesc în limba engleză / germană / francezăEditura Gama îmbină utilul cu plăcutul. Poveștile nu sunt neapărat cunoscute, stârnind astfel curiozitatea școlarilor care au început să se plictisească de basmele arhicunoscute. Textele sunt simple, ideale pentru copiii care se familiarizează cu alfabetul. Un avantaj este și faptul că sunt structurate pe nivele de dificultate (de la 1 la 4).

 

Pentru părinți și copii CURAJOȘI

Aventurați-vă la Educational Centre sau SITKA Alaska, unde găsiți foarte multe cărți exclusiv în engleză, germană sau franceză. Cu siguranță există și în spaniolă și italiană, dar pentru acestea nu pot face recomandări.

Cea mai bună variantă sunt cele de la editura Eli, atât pentru engleză, cât și pentru germană. De asemenea, Eli oferă și o gamă variată de reviste în limbi străine pentru copii.

Pentru limba germană aș mai recomanda de asemenea colecția Bilibri (grădiniță) și colecția Leseclub (școală) de la editura Hueber.

 

Mă limitez la aceste idei, fără a recomanda titluri. Depinde foarte mult de sex, vârstă și interese, iar fiecare părinte știe cu siguranță să facă cele mai bune alegeri pentru copilul său.

 

P.S. Această postare este dedicată cursantei mele A., a cărei determinare și perseverență în a-și învăța propriul copil o limbă străină au reprezentat o adevărată sursă de inspirație.