Lună: ianuarie 2019

Deutsche Sprache, schwere Sprache – limba germană, limbă grea – este una dintre expresiile preferate ale nemților atunci când fac referire la limba lor. Evident, și noi am adoptat-o imediat pentru că se potrivește cu prejudecățile noastre. Lucrurile nu stau chiar așa. Germana se află undeva la finalul topului limbilor greu de învățat, fiind devansata de mai multe limbi europene. De fapt, ca vorbitor matern de limba română, doar limbile latine sunt mai accesibile. Atunci de unde această prejudecată, că limba germana nu (prea) se poate învăța?

Există într-adevăr o mare provocare, destul de evidentă încă de la primele lecții: cazurile (atât declinarea, cât și determinarea și utilizarea lor corectă). Am constatat că unul dintre principalele impedimente este acela, că suntem copleșiti de informație. Aș recomanda să nu învățăm declinarea adjectivelor împreună cu substanivele încă de la început, pentru că este prea multă informație pe care nu o putem asimila. Din păcate, foarte multe manuale și materiale auxiliare românești de limba germană propun această variantă care ne îngreunează prematur progresul. Așadar, propun să ne concentrăm exclusiv pe substantive.

Substantivele se învață cu articol – altfel, e ca și când ai învățat doar jumătate de cuvânt!

Alt aspect esențial, care este inițial trecut cu vederea, este modul în care învățăm substanivele. Pentru că majoritatea lor sunt foarte diferite de limba română, ne concentrăm toate eforturile în a memora cuvântul și ignorăm articolul. Dacă sunteți la început, sunteți norocoși pentru că puteți să învățați corect încă de la primul contact cu limba, dar și dacă învățați deja de ceva vreme, nu este prea târziu să acordați importanța cuvenită articolului. Vestea bună este că dacă utilizați manuale moderne, apărute după 2010 – toate vă pun un vocabular la dispoziție, în care sunt notate substantivele cu articol, la fiecare lecție. Acest lucru vă ușurează cu siguranță munca, nefiind nevoiți să căutați în dicționar fiecare cuvânt. Dacă totuși acest mod de a învăța vi se pare prea plictisitor, sunt nenumărate grupuri pe facebook unde se postează zilnic substantive grupate tematic și aplicații cu jocuri pentru a exersa articolul în mod interactiv.

Trei pași simpli

Pentru că manualele moderne au la bază constatarea mea de mai devreme (că nu trebuie să abordăm mai mult decât putem asimila), sistemul nominal este tratat “pe bucățele”, în lecții dispersate care se întind de la A1.1 până la B1.1. De cele mai multe ori, manualele nu sunt structurate astfel încât să se recapituleze noțiunile anterioare, așadar, fiecare lecție este importantă și, neînvățată sau neasimilată pe deplin, devine o piesă lipsă în puzzle-ul final.

Pentru cei care mă cunosc de la curs, știu că nu sunt neapărat trainerul cu tabele și fișe de memorat, dar toți avem nevoie de instrumente care să ne susțină în procesul de învățare. Postarea de astăzi nu poate să înlocuiască informația și exercițiul de la fiecare lecție, dar își propune să vă ajute să aveți o privire de ansamblu și vă pune la dispoziție elementele necesare pentru a declina, determina și utiliza corect cazul în limba germană – în trei pași simpli.

Pasul 1 – Întrebări

Dacă nu avem prepoziții, cu siguranță trebuie să punem întrebări. Așa cum reise din tabelul de jos, fiecare caz are întrebări specifice. Punând întrebarea, vom determina cazul, iar în funcție de genul substantivului, vom utiliza articolul cazului respectiv.

Într-o armonie perfectă cu întrebările sunt și alte elemente care ne pot oferi indicii concludente :

• Subiectul (cel care face acțiunea) este întotdeauna în nominativ.
• Verbe precum haben (a avea), brauchen (a avea nevoie), essen (a mânca), kaufen (a cumpăra), lesen (a citi), nehmen (a lua), suchen (a căuta), trinken (a bea) cer cazul acuzativ – asta înseamnă că exprimă acțiuni care se resfrâng direct asupra unor persoane sau lucruri: avem ceva sau pe cineva, mâncăm, cumpărăm, citim, luăm, căutăm sau bem ceva. Notă: În limba română nu avem un simplu verb pentru a avea nevoie (ger. brauchen, eng. to need), ci o expresie cu substantiv (nevoie) care introduce o preopoziție – de – și complică lucrurile, ducându-le în altă direcție decât în limba germană.
• Verbe precum helfen (a ajuta), gehören (a apartine), geben/geben (a da), gefallen (a placea), schmecken (a plăcea ca gust), begegnen (a intâmpina), gratulieren (a felicita) etc. cer cazul dativ – asta înseamnă că acțiunile exprimate de acestea, cel puțin în viziunea limbii germane, nu se resfrâng direct asupra lucrurilor sau persoanelor, ci acestea beneficiază de ele sau sunt în relație cu ele. În cazul lui gehören, gefallen, respectiv schmecken, lucrurile coincid cu limba română: Cui îi aparține? Cui îi place? geben este un verb bicazual – există lucruri ^acuzativ care pot fi date cuiva ^dativ. A ajuta și a întâmpina cer în limba română acuzativul, sensul lui helfen (a ajuta) și begegnen (a întâmpina) fiind în limba germană mai aproape semantic de a da ajutor cuiva, respectiv de a da ochii cu cineva sau a face față cuiva.

Important de reținut este că dativul precede acuzativul în propozitie, cu condiția^! ca partea de vorbire în acuzativ să nu fie un pronume, caz în care acuzativul precede dativul:

Der Vater^Nominativ gibt dem Kind^Dativ die Schokolade^Akkusativ.

Der Vater gibt sie^{(die Schokolade)} dem Kind^Dativ.
Der Vater gibt sie^{(die Schokolade)} ihm^{(dem Kind)}.

Pasul 2 – Prepoziții

Majoritatea prepozitiilor cer doar un singur caz, asa cum reiese din tabelul de mai jos, unde exemplificăm ne-exhaustiv acuzativul și dativul. În această situatie renunțăm la întrebari, prepoziția fiind cea care dictează.

Dacă nu puteți memora care prepoziție cărui caz aparține, o soluție ar fi să repetați prepoziția împreună cu pronumele personal al cazului respectiv (de exemplu für mich sau mit mir). Așa vă puteți verifica și determina exact că für cu dativ sau mit cu acuzativ nu sună deloc bine. O cale pentru a vă obișnui cu asocierea corectă a pronumelor la dativ sau acuzativ cu prepozițiile, este să ascultați piese muzicale în limba germană, în care acestea se repetă foarte frecvent. Vă veți obișnui cu asocierea corectă și pe măsură ce studiați limba germană. Notă: În acest proces, traducerea pronumelor în limba română nu este utilă, deoarece în limba română asocierile sunt cel mai adesea diferite.

Pasul 3 – Prepoziții și întrebări

Există nouă prepoziții care sunt bicazuale, adică în unele contexte cer cazul acuzativ, iar în altele cer dativul. Aici se impune să utilizăm întrebări pentru a determina cazul: Wohin? (Încotro?) pentru acuzativ și Wo? (Unde?) pentru dativ. De asemenea, în tabelul de mai jos aveți și verbele specifice fiecărui caz.

Nu trebuie să vă îngrijorați că nu puteți reține prepozițiile, important este doar să rețineți că este vorba de prepoziții spațiale care denotă poziții în care ceva se poate afla (dativ) sau poate ajunge (acuzativ).

Despre alegerea prepozițiilor corecte în funcție de context vom discuta într-o postare viitoare.

Alte articole de interes pe această temă, pe care ți le recomandăm:

Orientare în der-die-das – Nu puteai să reții der-die-das, dar apoi ai citit asta

Identificarea cazurilor limbii germane cu ajutorul englezei – Cum ajungi departe la germană cu puțină engleză

Verbe și cazuri – Limba lui Einstein te înavață să gândești ca Einstein

Cazurile gramaticale, roluri pe scena propoziției – Hello World!