Nu puteai să reții der-die-das, dar apoi ai citit asta:

”Rău a fost cu der-die-das…” – Nu trebuie să devină și experiența ta! În ”lupta” cu limba germană, Umlaut îți pune la îndemână atât aliați cât și axe călăuzitoare pentru a te ajuta să iei în stăpânire acest aspect distinctiv al limbii germane, pe cât de mic, pe atât de esențial pentru progresul tău. La fiecare nivel de competență atins, te poți ajuta de câte o metodă în plus pentru a învăța eficient și a permanentiza cunoștințele tale despre articole.

În primul rând, trebuie să înțelegi la ce te uiți când vezi der-die-das. Este de fapt vorba de două elemente care compun fiecare dintre cele trei cuvinte. Partea de articol hotărât d| care se leagă de câte un semn care indică genul, numărul și cazul substantivelor pe care le preced.

|r – genul masculin singular

|s – genul neutru singular

|e – genul feminin singular, respectiv pluralul

Articolul hotărât german d nu este altceva decât th-ul din limba engleză, acolo unde genurile au fost abandonate, astfel că, singurul articol hotărât este the, ca în exemplele

Fiecare cuvânt primește la intarea lui în vocabular, fie prin ”naștere”, fie prin ”adopție”, unul dintre semnele |r |s |e, care îl vor însoți în diverse situații și fără excepție în dicționare. Dar care sunt principiile care guvernează sistemul german de alocare al genurilor? Umlaut îți propune opt principii și tehnici facile pentru a descâlci acest aspect provocator al limbii germane, pe care le poți parcurge pe rând sau direct, prin click:

1. 1. Genul implicit este genul masculin

   2. Genul și sexul natural coincid în anumite cazuri

   3. Progenitura și diminutivele sunt de genul neutru

   4. Substantivele compuse moștenesc genul substantivului de bază

   5. Constelații tematice formate din triplete de der-die-das

   6. Metoda corelativă chinestezică

   7. Criterii gramaticale

   8. Certitudine cu tabelul sufixelor

Să le dezvoltăm pe rând.

1. Genul implicit este genul masculin.

Aceasta înseamnă practic că, în momente de dubiu extrem, mai ales ca începător, șansele să greșești sunt mai mici, dacă alegi pur și simplu articolul hotărât der și nu die, așa cum sunt tentați să facă mulți începători. Spre exemplu, marea majoritate a băuturilor sunt de gen masculin:

Mai multe despre semnificația genului masculin.

2. Genul și sexul natural coincid în anumite cazuri

Dacă un cuvânt desemnează o persoană sau un animal, făcând distincția între sexe, atunci și numai atunci putem corela genurile gramaticale în acest fel:

Gradele de rudenie se împart pe criteriul sexului natural fără excepție între |r (masculin) și |e (feminin) singular, respectiv substantive colective defective de singular:

Ocupațiile sunt de gen masculin, semnul |r desemnând agentul, și se derivează prin circumscrierea unui domeniu de activitate sau a rădăcinii verbale cu r| … |er. Citește mai multe despre acest procedeu de derivare.

Deși în acest fel nu sunt implicit excluse persoanele de sex feminin care practică aceste ocupații, pentru a face distincția explicită între sexe, genul feminin se obține prin adaosul sufixului |in.

Trebuie reținut faptul că genul gramatical nu este o consecință a segregării sexual-biologice. Cu toate acestea, putem extrage din exemplele de mai sus un principiu valid:

3. Progenitura și diminutivele sunt de genul neutru

Recunoaștem diminutivele după sufixele |chen și |lein, identice ca valoare. Câteva diminutive notabile ale limbii germane sunt printre altele:

4. Substantivele compuse moștenesc genul substantivului de bază

Acest lucru înseamnă că, odată stăpân pe vocabularul de bază, toate celelalte probleme cu genul se vor rezolva de la sine, având în vedere ponderea importantă a substantivelor compuse în vocabularul limbii germane.
Obținerea derivatelor unor categorii de bază se obține în limba germană prin așezarea în stânga, înaintea substantivului de bază, a unui element distinctiv (prepoziție, adverb, adjectiv, rădăcină verbală). Atunci când în fața substantivului se pune un alt substantiv, substantivul astfel compus moștenește genul ultimului substantiv, deci din capătul din dreapta. Astfel:

dacă avem categoria |r Stuhl și vrem să îi adăugăm distincția |s Büro, procedăm după cum urmează:

|s Büro + |r Stuhl ⇒ |r Büro|stuhl

5. Constelații tematice formate din triplete der-die-das

Poți reține mai ușor articolele, dacă identifici niște analogii funcționale într-un context tematic specific; de exemplu, familia nucleară și anexele ei:

Tacâmurile, |s Besteck:

Unități de timp:

6. Metoda corelativă chinestezică

Este bine știut faptul că reținem mai ușor lucruri care apelează la mai multe simțuri simultan (chinestezie). Ca atare, într-o varietate de cazuri, putem să identificăm o cale de a ne reprezenta lucrurile spațial, în imagini, făcând niște corelații utile. Spre exemplu, câteva piese de mobilier în raport cu amplasarea lor în spațiul unei camere:

Bringing method to madness

Observăm, de pildă, că multe din piesele de mobilier care stau pe podea – |r Boden – sunt la rândul lor de gen masculin: |r Tisch (masa), |r Stuhl (scaunul), |r Schrank (dulapul), |r Sessel (fotoliul), |r Teppich (covorul).

Lucrurile care țin de tavan (|e Decke) sau de perete (|e Wand) sunt la rândul lor de gen feminin. Astfel, |e Lampe, |e Tür.

Obiectele „suspendate” pe perete, tabloul (|s Bild), fereastra (|s Fenster) și raftul/rafturile (|s Regal).

7. În fine, criteriile gramaticale

Din păcate, aceste criterii nu sunt imediat accesibile începătorului. Este necesară atât acumularea unui vocabular destul de însemnat, cât și o anumită experiență ca vorbitor, pentru a putea înțelege pe deplin adevărul despre genul gramatical. Dată fiind întinderea explicațiilor necesare, vom aloca un spațiu aparte acestui criteriu într-o serie de postări următoare. Pentru moment, ne vom rezuma la a spune că, în ce privește familia lexicală a unui verb, putem privi substantivele derivate de la acesta ca pe niște ipostaze. Ipostazele verbului corespund pe de o parte părților de propoziție (subiect, complement direct) dar și aspectului discret sau continuu al acțiunii, așa cum este cazul și în limba engleză.

Astfel, majoritatea substantivelor obținute direct din rădăcina verbală fără derivare cu sufixe, sunt de gen masculin, dacă descriu aspectul discret al acțiunii, adică limitată în timp și spațiu, numărabilă și tangibilă. Iată câteva exemple:

Dimpotrivă, dacă este vorba despre aspectul continuu al acțiunii descrise de verb, atunci vom avea un substantiv abstract, de gen feminin.

De remarcat sufixele specifice genului feminin |t și |e. Sufixul |e este de asemenea semnul pluralului, astfel că am putea aproxima adevăratul înțeles al acestor cuvinte interpretându-le ca pe niște substantive colective: bucătăria=de-ale gătitului, învățătura=de-ale învățatului, iubirea=de-ale iubitului etc. Alte sufixe care exprimă colective sunt |schaft (|e Mann|schaft, rom. echipa), |heit (|e Gesund|heit, rom. sănătatea) și |keit (|e Einsam|keit, singurătatea)

De multe ori aspectul continuu este redat printr-un sufix ce se aseamănă izbitor cu sufixul infinitivului lung al limbii engleze, |ing – sufixul german |ung.

Sunt mai rare substantivele de gen neutru derivate fără sufixe din verbe identificabile în limba modernă, de multe ori verbul modern fiind, din contră, derivat din substantivul neutru, de exemplu frühstücken ⇐ s Frühstück. Cu toate acestea, substantivele neutre reprezintă rezultatele unei acțiuni (s Ergebnis), ansambluri sau complexe în legătură cu un verb sau pur și simplu obiecte inerte prin excelență: s Ding, s Zeug, s Produkt etc.

Din categoria ansamblurilor sau complexelor, avem o serie de substantive formate cu prefixul Ge| urmat de o rădăcină verbală sau substantivală la care se adaugă (sau nu) sufixe. Astfel:

Există câteva paradoxuri interesante pentru vorbitorul străin, având în vedere că același mod de construcție dă și substantive de gen masculin:

În plus, orice verb poate fi substantivizat la genul neutru, exprimând faptul de a face respectiva acțiune:

Ce concluzii putem trage de aici pentru a putea aplica o regulă empirică în utilizarea limbii germane:

1. Sufixul |^er corect recunoscut ne indică genul masculin. Acest sufix face parte dintr-un grup de trei sufixe (|er |el |en), care la rândul lor identifică substantive masculine, dar și faminine sau neutre.
2. Sufixele |ung, |heit, |keit, |ei, |ie ș.a. ne indică cu certitudine genul feminin. (Vezi tabelul de mai jos.)
3. Sufixul |e ne indică într-o mare măsură genul feminin, sufix ce marchează și pluralul, dar poate însoți și o mulțime de cuvinte de gen masculin sau neutru.
4. Putem memora articolele cu ajutorul unor analogii utile, chiar dacă fără o bază științifică.
5. Pe măsură ce acumulăm vocabular și experiență, ne putem folosi de avantajul cuvintelor compuse, ale căror genuri le stăpânim deja și, la un nivel mai avansat, de regulile care guvernează familiile lexicale dominate de un verb.
   

Și nu în ultimul rând, te poți bucura și de o măsură sporită de certitudine cu…

8. Tabelul sufixelor

Atenție la următoarele excepții;

¹ |e Butt|er, |e Leit|er, |e Mutt|er, |s Fenster

² |r Irr|tum, r Reich|tum

³|s Stad|ion