Auditul lingvistic este un instrument de testare utilizat de către departamentul de resurse umane pentru a identifica cu exactitate nivelul competențelor într-o limbă străină al candidaților sau al angajaților. Este solicitat în două situații: ca un element integrat în procesul de recrutare al candidaților sau la începutul unui program de training pentru a concepe un plan personalizat și adaptat nevoilor angajaților.

Motivația pentru a solicita un audit lingvistic poate determina într-o bună măsură modul în care acesta este organizat. Dacă este vorba de un interviu de angajare, compania poate solicita testarea cunoștințelor de limbă străină vizând un domeniu foarte specific. Astfel, se elaborează un set de întrebări suplimentare ce testează limbajul de specialitate. De asemenea, dacă activitatea viitorului post implică mai mult corespondență și prezentări scrise, se impune ca testarea să conțină și o parte scrisă, în care candidatul să răspundă liber unei solicitări (să răspundă unei solicitări prin e-mail, să soluționeze o reclamație, să comenteze rezultatele unei analize, să realizeze o prezentare ș.a.).
În cazul în care angajatorul are nevoie de candidați care să aibă un nivel precis (spre exemplu B2), se poate solicita ca testarea să vizeze strict acest nivel și rezultatul să fie de tipul pass or fail.

În ce constă un audit lingvistic?

Este important de menționat că auditul lingvistic nu are limitări, poate fi personalizat în funcție de solicitările și nevoile clientului. În România, cel mai adesea el curpinde o parte scrisă și un interviu (telefonic sau față în față). Din rațiuni logistice se apelează foarte des la teste de tip grilă pentru partea scrisă și un interviu telefonic. Astfel, ponderea testării orale este mult mai mare față de evaluarea scrisă, pentru că, să recunoaștem, testele de tip grilă au foarte multe vulnerabilități. De multe ori se decide la eliminarea completă a evaluării scrise în favoarea evaluării orale.

Recomandarea noastră este ca auditul să cuprindă ambele părți, dar evaluarea scrisă să nu se limiteze la exerciții de tip grilă, ci să vizeze testarea tuturor competențelor, să includă așadar elemente de înțelegerea textelor scrise și a mesajelor audio precum și o probă scurtă de exprimare liberă în scris. Astfel, clientul poate avea o imagine mult mai clară asupra nivelului de pregătire al angajaților și poate planifica mai eficient programul de training. Ca exemplu concret putem menționa persoanele care au avut contact cu limba străină pe o perioadă mai lungă de timp, au cunoștințe teoretice și înțeleg la nivel mediu mesajele scrise, dar nu se pot exprima. În cazul acesta, nu se justifică să pornească de la nivelul de începători absoluți, ci se impune un program care pune accentul pe dezvoltarea abilităților de comunicare. Un audit lingvistic ce implică doar o evaluare orală îi dezavantajează în mod clar și, de asemenea, poate genera rezultate greșite – grupă mixtă de cursanți care nu au mai avut niciodată contact cu limba și participanți care au multe cunoștințe teoretice, dar nu se pot exprima.

Recomandarea noastră este ca auditul lingvistic să vizeze testarea tuturor competențelor.

În ceea ce privește evaluarea orală, există trei tipuri de abordări. În cazul interviului de angajare, departamentul de resurse umane poate solicita propriile întrebări. În situația în care nu vizează un limbaj specializat, situația cea mai frecventă în cazul solicitărilor de audit lingvistic, evaluarea are două tipare: fie există un set prestabilit de întrebări, din domenii cât mai variate și care nu urmează un fir logic, neavând legătură între ele. A doua abordare este o discuție liberă, pornind de la prezentarea inițială a candidatului. Acestuia din urmă i se oferă șansa să conducă discuția, să se exprime liber pe subiectele lui de interes. Evaluatorul formulează întrebări suplimentare punctuale, dar fără să se abată de la subiect, cu scopul de a primi cât mai multe informații legate de nivelul de pregătire. Spre exemplu, atunci când candidatul discută despre actualul loc de muncă, dacă în majoritatea cazurilor preferă să utilizeze prezentul vorbind cel mai adesea despre activități curente: pentru a verifica alte timpuri verbale, evaluatorul solicită informații despre primul loc de muncă sau despre planurile de viitor în plan profesional ale interlocutorului. Astfel, acesta este determinat să utilizeze trecutul sau viitorul pentru a oferi răspunsuri concludente.

Obiectivul nescris al oricărei evaluări telefonice este de a acorda candidatului șansa de a vorbi cât mai mult, de a-l încuraja și motiva să se exprime cât mai dezinvolt.

Dacă nu există solicitări de testare a limbajului specializat, Umlaut preferă ultima abordare menționată în cazul evaluării orale. De ce? Pentru că prima poate exercita o presiune prea mare asupra interlocutorului. O înlănțuire de întrebări fără legătură între ele, similare unui interogatoriu, determină foarte adesea un ridicat grad de disconfort, amplificând emoțiile negative. Acest tip de abordare poate genera exact rezultatele cele nedorite. Candidatul nu se exprimă liber, răspunde vag, în propoziții scurte și, dacă nu este la un nivel avansat, este posibil să nu îți ofere suficient material din care să extragi concluzii relevante. Obiectivul nescris al oricărei evaluări telefonice este de a acorda candidatului șansa de a vorbi cât mai mult, de a-l încuraja și motiva să se exprime cât mai dezinvolt. Deși fiecare întrebare a evaluatorului are un scop precis, acestea trebuie să fie formulate natural și să încurajeze un dialog cât mai deschis. O astfel de abordare este un win-win situation pentru ambele părți. Rezultatul evaluării poate să fie unul relevant doar dacă evaluatorul a reușit să creeze o situație reală și să primească suficiente informații pentru a încadra corespunzător în conformitate cu nivelele cadrului european de referință pentru limbi.

Pentru rezultate corecte și obiective este esențial ca evaluatorul să cunoască foarte bine cadrul european de referință pentru limbi. Deși foarte rar există solicitări în acest caz, în opinia noastră, se impune ca evaluatorul să aibă și o experiență în livrarea programelor de training. O bună cunoaștere a materialelor adaptate fiecărui nivel este o experiență foarte importantă în a evalua foarte precis (chiar pe subnivel) și a oferi un feedback util, fiind diagnosticul pe care se bazează toți pașii ulteriori.

De asemenea, furnizorul trebuie să pună la dispoziția clientului fișa de evaluare. În acest document se motivează încadrarea. Aceasta trebuie să țină cont mai ales de punctele forte ale candidatului, ar și minusurile și greșelile recurente.

Dar auditul lingvistic nu se adresează doar companiilor, ci trebuie să reprezinte prima etapă a oricărui curs de limbi străine. Lipsa acestei evaluări inițiale sau o încadrare superficială poate influența negativ desfășurarea cursului și progresul participanților.

Reading aloud to children every day puts them almost a year ahead of children who do not receive daily read-alouds.

Știai că astăzi este ziua mondială a cititului cu voce tare?

Considerăm că este o ocazie perfectă să oferim sugestii părinților care învață o limbă străină sau au deja un nivel bun de cunoaștere a unei limbi străine. Dar, în primul rând, este o postare despre copii, importanța cititului în dezvoltarea acestora și despre așa-numitul quality time petrecut în familie.

Nu este niciodată prea devreme să-i citești copilului tău.

Nu este niciodată prea devreme să-i citești copilului tău. Aceasta oferă nenumărate beneficii: le îmbogățește vocabularul și limbajul, stârnește curiozitatea, sporește concentrarea, dezvoltă imaginația și creativitatea; prin personajele pe care le urmăresc și cu care adesea se identifică, înțeleg mai ușor sentimentele și emoțiile, stabilind mai ușor relații. Cu siguranță relația părinte-copil va fi una mai puternică dacă are la bază această preocupare, iar cei mici manifestă un entuziasm mult mai mare față de citit, învățat și cunoaștere în general. Tuturor celor enumerate li se adaugă avantajele pe termen lung – unui copil căruia i s-a citit în mod regulat îi este mult mai ușor să învețe să citească, are multe abilități necesare deja formate, cele mai importante fiind recunoașterea literelor și asocierea lor cu anumite sunete. Acest obicei nu trebuie întrerupt odată ce copiii au învățat să citească, ci trebuie continuat atâta timp cât copilul dorește acest lucru.

Nu este nevoie să facem o alegere între a ne dedica studiului limbii și a petrece cât mai mult timp cu cei mici. Ne putem dezvolta abilitățile de înțelegere și comunicare într-o limbă străină împreună prin activități comune, cea mai la îndemână fiind lectura.

Din experiența de la curs, înțelegem că părinților le este destul de greu să maximizeze contactul cu limba străină pe care o învață. Alegerea firească este de a petrece cât mai mult timp cu cei mici. Dar poate că nu este nevoie să facem o alegere… În România, cursurile de limbi străine pentru copii sunt foarte căutate de către părinți. Dacă ne referim la București și la marile orașe, majoritatea dintre noi, părinții, ne dorim chiar mai mult: cursuri intensive, grupe și clase bilingve, grădinițe și chiar școli cu predare exclusivă într-o limbă străină. Dar limba străină nu trebuie să rămână în sala de curs. Ne putem dezvolta abilitățile de înțelegere și comunicare într-o limbă străină împreună prin activități comune, cea mai la îndemână fiind lectura.

Pentru ca această inițiativă să fie încununată de succes, este nevoie să depășim unele bariere și prejudecăți.

Prima ar fi nevoia excesivă de perfecțiune; foarte adesea cursanți cu un nivel bun se tem să vorbească sau să citească copiilor în limba străină, invocând motive precum ”Dacă învață greșit?”, ”Dar pronunția mea nu este chiar de vorbitor nativ!…”

A doua problemă invocată este cel mai adesea aceea că cei mici refuză în primă instanță noua limbă în rutina zilnică sau au o foarte lungă perioadă ”mută”.

Există un singur răspuns: constanța.

Pentru toate acestea există un singur răspuns: constanța. Suntem înconjurați de greșeli de exprimare tot mai dese chiar și în limba maternă, dar asta nu ne împiedică să continuăm să comunicăm. Chiar dacă eventualele greșeli și accentul pot fi un minus, acesta este mult surclasat de faptul că atât noi, cât și copiii, câștigăm un timp de contact mai lung cu limba străină. În plus, cărțile în limba străină înlătură orice posibilitate de a ne întâlni cu formulări greșite. Dacă pronunția rămâne un motiv de îngrijorare, foarte multe vin însoțite de un CD audio. Putem inițial asculta acest material pentru a ne perfecționa, iar apoi citim chiar noi. Toți știm că cei mici adoră să li se citească aceeași poveste de nenumărate ori.

Cititul împreună cu un părinte poate avea un impact la fel de semnificativ ca o oră de curs. Copiii se pot bucura de atenția totală a unui adult chiar acasă.

În ceea ce privește refuzul și tăcerea ”în limba străină”, și acest aspect depinde strict de modul în care gestionăm noi părinții situația. Se recomandă să le citim bebelușilor, chiar dacă aceștia pronunță primele cuvinte după vârsta de un an. Același mecanism se impune și atunci când este vorba de o limbă străină. Tăcerea îndelungată va fi urmată de utilizarea treptată a limbii străine odată ce aceștia au acumulat suficiente informații. Datoria noastră este să le oferim în permanență contactul. Cititul împreună cu un părinte poate avea un impact la fel de semnificativ ca o oră de curs: copiii își dezvoltă cel mai mult abilitățile lingvistice inconștient și neprogramat, prin activități care le fac plăcere. Atenția totală a unui adult, de care se pot bucura mult prea rar la un curs, o pot primi chiar acasă.

Dacă am reușit să vă convingem, trecem direct la recomandări. Din fericire, avem foarte multe resurse la dispoziție.

Pentru PREȘCOLARI

Cărțile bilingve – Flamingo Junior are o colecție impresionantă de cărți, atât în varianta română-engleză, cât și română-germană, a celor mai cunoscute basme. Este probabil cea mai bună metodă de a începe. Cei mici sunt deja familiarizați cu subiectul, recunosc cu ușurință personajele din poze și își vor însuși mai ușor cuvintele, înțelegând din context. 
Un bonus al acestor cărți este faptul că, în josul paginii, există un mic dicționar vizual – cuvintele cheie din poveste sunt prezentate individual cu reprezentări grafice.

Pentru CICLUL PRIMAR

Învăț să citesc în limba engleză / germană / franceză – Editura Gama îmbină utilul cu plăcutul. Poveștile nu sunt neapărat cunoscute, stârnind astfel curiozitatea școlarilor care au început să se plictisească de basmele arhicunoscute. Textele sunt simple, ideale pentru copiii care se familiarizează cu alfabetul. Un avantaj este și faptul că sunt structurate pe nivele de dificultate (de la 1 la 4).

Pentru părinți și copii CURAJOȘI

Aventurați-vă la Educational Centre sau SITKA Alaska, unde găsiți foarte multe cărți exclusiv în engleză, germană sau franceză. Cu siguranță există și în spaniolă și italiană, dar pentru acestea nu pot face recomandări.

Cea mai bună variantă sunt cele de la editura Eli, atât pentru engleză, cât și pentru germană. De asemenea, Eli oferă și o gamă variată de reviste în limbi străine pentru copii.

Pentru limba germană aș mai recomanda de asemenea colecția Bilibri (grădiniță) și colecția Leseclub (școală) de la editura Hueber.

Mă limitez la aceste idei, fără a recomanda titluri. Depinde foarte mult de sex, vârstă și interese, iar fiecare părinte știe cu siguranță să facă cele mai bune alegeri pentru copilul său.

P.S. Această postare este dedicată cursantei mele A., a cărei determinare și perseverență în a-și învăța propriul copil o limbă străină au reprezentat o adevărată sursă de inspirație.

Avem nevoie de adjective pentru a putea zugrăvi în culori atunci când descriem lumea din jur în cuvinte. Dar cum putem integra corect adjectivele limbii germane în vorbire? Despre declinarea adjectivelor, un alt aspect spinos strâns legat de der–die–das, s-a scris și se va mai scrie probabil foarte mult, însă uneori o imagine poate face cât o mie de cuvinte. Mai jos vei găsi dintr-o privire cheia problemei și vei reuși cu puțin exercițiu să ”colorezi” corect, nemaiieșind din contururile limbii germane.

Ce înseamnă declinare?

Declinarea adjectivelor este procedeul prin care se creează acord sau armonie între adjective și substantive în ce privește numărul (singular sau plural), genul gramatical (masculin, neutru, feminin) și cazul (nominativ, acuzativ, dativ). În limba germană, semnele care poartă acest tip de informație sunt cuprinse în matricea redată mai sus cu ■ roșu – este matricea după care se transmută der–die–das la diferitele cazuri.

Despre der-die-das în dativ și acuzativ

Despre cum să te orientezi în der-die-das

În limba română adjectivul se acordă în orice situație în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl descriu (determină), dar în limba germană acordul se face doar dacă adjectivul însoțește substantivul. Regula de alipire a adjectivului de substantivele limbii germane este regula sintactică universală a limbii germane:

Cuvintele care descriu sau determină se așează mereu în stânga, anterior cuvintelor pe care le descriu sau determină.

Recunoaștem procedeul de mai sus în următoarele situații:

• Compunerea substantivelor
• Compunerea verbelor și dezvoltarea cu complemente a unui verb de bază – cheia construcției corecte a unei propoziții în limba germană
• Articularea, negația, poziționarea adverbelor și adjectivelor mereu în stânga, anterior cuvintelor pe care le determină

Așadar, atunci când utilizăm adjective, le așezăm în scris sau le rostim înaintea cuvintelor pe care le descriu. Revenind la particularitatea der–die–das-ului german, trebuie să reținem că semnele |r |s |e însoțesc substantivele de la naștere sau adopția lor în limbă. Omisiunea lor, atunci când se face, dă un aspect generic (de generalitate) vorbirii – înseamnă că vorbim despre categorie, nu despre un exemplar anume al acelei categorii. Deîndată ce substantivul este precedat de un articol – al cărui rol este să evidențieze un exemplar particular al categoriei generale – sau de un adjectiv, care de asemenea are rolul de a evidenția printr-o însușire anume un exemplar al categoriei generale, aceste semne |r |s |e (sau corespondentele lor în cazurile acuzativ sau dativ) se manifestă vizibil.

Adjectivul precede substantivul german în două moduri

• În absența unui articol (declinarea de tip stark)
  În acest caz adjectivul se alipește chiar de semnul care indică genul, numărul și cazul substantivului precedat (unul din simbolurile matricei roșii ■ din imagine) și putem considera că joacă rolul unui articol (determinant).
• În prezența unui articol (declinarea de tip schwach)
  În acest caz, articolul se alipește cu prioritate de semnul care indică genul, numărul și cazul substantivului precedat.
  Adjectivul ocupă singurul loc care îi permite să preceadă substantivul și anume, între articolul atașat de semn și substantiv. În acest caz adjectivul nu se alipește nemijlocit de substantiv, ci primește unul din semnele |e sau |n, conform matricelor ■ roșie și ■ verde suprapuse (revezi imaginea de mai sus).

Articolul nehotărât – ein

ein nu este altceva decât binecunoscutul numeral eins, care îl pierde pe |s oridecâteori precede un alt cuvânt, tot astfel cum în limba română unu îl pierde pe |u.

eins → ein· Mann

unu → un· bărbat

Atenție: Spre deosebire de limba română, numeralele limbii germane nu se acordă în gen, număr și caz cu substantivele!

Acest aspect este esențial pentru a declina corect adejectivul precedat de articolul nehotărât ein sau de articolele posesive, în a căror componență intră ein, atunci când însoțesc substantive de gen masculin sau neutru la nominativ-singular și substantive de gen neutru, acuzativ-singular.

• La nominativ singular, masculin și neutru: ein și derivatele sale (negative și posesive) se comportă ca un simplu numeral, fără a atrage semnele care indică genul, numărul și cazul (matricea roșie ■). Adjectivul se combină cu aceste semne, deci avem declinare stark.
• La acuzativ singular, neutru: ein și derivatele sale (negative și posesive) se comportă ca un simplu numeral, fără a atrage semnele care indică genul, numărul și cazul (matricea roșie ■). Adjectivul se combină cu aceste semne, deci avem declinare stark.
• La plural, ein nu poate fi folosit (din motive evidente – înseamnă unu), dar kein (compus cu ajutorul lui ein) se comportă la plural ca un articol și atrage semnul de plural |e. Articolele posesive la plural au cuvinte dedicate (pers. I – unser, pers. II – euer, pers. III – ihr), care la rândul lor atrag semnul de plural |e. De remarcat că articolul posesiv de plural al persoanei a III-a este identic cu cel de singular feminin care, la fel, atrage semnul |e. (Femininul singular este pluralul tratat ca entitate!) La plural avem deci declinare schwach pentru adjective.
• În afara situațiilor descrise mai sus, ein și derivatele atrag obligatoriu semnele roșii (marcarea acuzativului cu |n este obligatorie pentru masculin iar marcarea dativului cu |m este obligatorie atât pentru masculin cât și neutru, iar dativul feminin se marchează cu |r, dativul plural cu |n, și vom avea deci declinarea schwach pentru adjective. 

Declinarea schwach și compunerea substantivelor

Declinarea adjectivului cu |e și |n în prezența adjectivelor este mai degrabă un procedeu de alipire a adjectivului de substantivul precedat care amintește de compunerea substantivelor.

Dacă avem o categorie, de exemplu |r Saft (rom. sucul), și o specialitate, |e Orange, atunci în substantivul compus, specialitatea (determinantul) va preceda categoria generală (sucul), iar substantivul se va compune exclusiv prin alipirea singularelor celor două:

Orange își pierde identitatea în acest mariaj (maiden name-ul, numele de fată), substantivul compus care rezultă fiind de genul categoriei generale |r Saft. Analizând schema declinării adjectivului în prezența unui articol, observăm că Orange·n·saft este modelul dominant în care se face alipirea adjectivului de substantiv, cu excepția singularului nominativ (toate genurile) și a singularului acuzativ (neutru și feminin), care se compun după modelul carne de porc – Schwein·e·fleisch (s| Schwein + s| Fleisch):

De ce avem și declinarea schwach?

Pentru că este necesară din două puncte de vedere:

• Fluidizează vorbirea: sunetele liant |e și |n permit trecerea lină între cuvinte. E-ul final al cuvintelor germane este pronunțat ca un sunet schwa – un rest estompat a ceea ce este sunetului ă-românesc. Alipirea lui |n nazal permite succedarea unui număr mare de cuvinte. R-ul final al cuvintelor germane este un r-vocalic, apropiat ca valoare de același sunet schwa, astfel că |e atașat unui adjectiv precedat spre exemplu de un der creează o armonie vocalică.
• Delimitează adjectivul de substantiv. În componența substantivelor compuse din limba germană intră adesea și adjective. Dintre cele mai notabile, vom prezenta câteva, contrastând deosebirile semantice:
  

  jung+|e Frau → |e Jungfrau fecioara	|e jung|e| Frau tânăra (femeie tânără)
  gut+|r Mensch → |r Gutmensch omul de bine	|r gut|e| Mensch omul bun
  klein+|s Kind → |s Kleinkind copilul mic (1-3 ani)	|s klein|e| Kind copilul (cel) mic (ca vârstă sau statură)

  Observăm că alipirea nemijlocită a adjectivelor de substantiv duce la confuzii semantice cu substantive compuse cu adjective.

Deoarece engleza și germana sunt înrudite genetic, câteva cunoștințe de bază de limba engleză se pot dovedi foarte utile atunci când trebuie să îți însușești structurile mai provocatoare ale limbii germane. Dacă ai citit deja articolul nostru despre faimoasele, respectiv infamele, der-die-das, vei observa imediat că ele constituie baza pentru a interpreta corect propozițiile limbii germane și pentru a putea transmite la rândul tău exact ceea ce intenționezi să comunici.

Nu puteai să reții der-die-das, dar apoi ai citit asta:

În structura limbii germane există un principiu:

Tot ce nu este împotriva ta, este cu tine.

(ger. Alles, was nicht gegen dich ist, ist mit dir.)

Înțelepciunea acestui principiu ne ajută să alegem corect între acuzativ și dativ. Apropo, prepoziția gegen (rom. contra) chiar ”cere” acuzativul, iar prepoziția mit (rom. cu) dativul. Dacă aceste noțiuni necesită puțină împrospătare sau îți stârnesc chiar amintiri neplăcute de la școală, nicio problemă! Tot ceea ce trebuie să reții este că vom lucra cu seturi deosebite de articole, der-die-das vor migra în alte forme, după cum urmează:

Înspăimântător? Și când te gândeai că der-die-das erau deja prea mult! Totuși, la o privire mai atentă, trebuie să observi unele tipare.

În primul rând, faptul că das și die (feminin și plural) rămân neschimbate în acuzativ și că doar der se transmută în den.

Uitându-ne pe coloana dativului, observăm că atât der cât și das se transmută în dem, iar die (feminin) se transmută în der. Oare unde ai mai întâlnit aceste semne? În limba engleză, la pronumele personale:

Limba engleză le folosește nediferențiat, atât pentru a spune lui, respectiv ei, lor, cât și pentru a spune pe el, pe ea, pe ei.

De ce ai voie să asociezi articolele de dativ ale limbii germane cu pronumele personale ale limbii engleze de același caz? Pentru că ele sunt înrudite genetic cu pronumele de dativ ale limbii germane și păstrează aceleași semnale cheie care ne indică dativul ( |m |r).

Aceleași cuvinte, doar că au suferit o inversiune minoră.

Acum, că am realizat că avem mai puține lucruri de memorat decât părea la prima vedere, cum știm când folosim un set de articole și când pe celălalt? Să revenim la principiul despre care vorbeam la început:

1. Dacă persoane, obiecte ori locuri sunt potrivnice acțiunii propoziției, ele stau în acuzativ.

2. Dacă persoane, obiecte ori locuri nu sunt potrivnice acțiunii propoziției, ele stau în dativ.

Ce înseamnă potrivnic?

Înseamnă că acțiunea subiectului propoziției se îndreaptă împotriva altor persoane, lucruri sau, ca particularitate notabilă a germanei, locuri!

Cu alte cuvinte, dacă am o acțiune direcționabilă asupra cuiva sau ceva sau a unui loc, acele cuvinte vor trece în cazul acuzativ și vom lucra cu setul de articole { de|n, di|e, da|s }. Astfel:

Copilul îl iubește pe tatăl său. ⇔ Das Kind liebt seine|n Vater. (Tatăl este ținta iubirii copilului.)

Tatăl cumpără o minge. ⇔ Der Vater kauft eine|n Ball. (Mingea este cea cumpărată de tată.)

Tatăl și copilul merg în parc. ⇔  Der Vater und das Kind gehen in de|n Park. (Parcul este ținta deplasării tatălui și copilului.)

Ce înseamnă ne-potrivnic?

Înseamnă că persoana, obiectul sau locul nu sunt vizate, că nu asupra lor se îndreaptă acțiunea subiectului propoziției.

Tatăl îi cumpără copilului o minge. ⇔ Der Vater kauft de|m Kind eine|n Ball. (În ce privește acțiunea de a cumpăra, mingea este cea cumpărată, copilul doar este beneficiarul.)

Tatăl îi cumpără fiicei o revistă. ⇔ Der Vater kauft de|r Tochter ein|e Zeitschrift.

Copilul se joacă cu mingea în parc. ⇔ Das Kind spielt mit de|m Ball i|m Park. (Mingea este complice sau unealtă în această activitate, parcul este circumstanță / împrejurare a jocului copilului.)

Pentru a determina ce caz este cazul să folosim, ajunge de fapt să stabilim acest unic lucru:

Avem de a face cu o țintă a unei acțiuni, sau nu?

Dativul este cazul limbii germane pe care, în raport cu acest criteriu, îl putem redenumi drept „Altele„. Putem conchide că în mod normal complementele circumstanțiale de timp și de loc sunt în germană de facto în dativ, cu condiția să nu indicăm asupra lor – să nu le acuzăm. Dacă le indicăm acuzator cu degetul arătător, atunci ele trec în acuzativ:

letzte|n Sonntag	diese|n Sonntag	nächste|n Sonntag
letzt|e Woche	dies|e Woche	nächst|e Woche
letzte|s Jahr	diese|s Jahr	nächste|s Jahr

Exprimarea exclusiv în limba străină trebuie să fie obiectivul fiecărui program de training. Este, de asemenea, extrem de solicitant. De ce?

• Pentru că toate celelalte abilități i se subordonează
• Pentru că totul se desfășoară în timp real
• Presupune, pe lângă cunoașterea unor noțiuni elementare de vocabular, un grad foarte ridicat de concentrare și autocontrol (mai ales la început)

Majoritatea avem o poveste care nu are un final tocmai fericit în ceea ce privește limbile străine. Vestea bună este că, dacă avem motivația necesară și urmăm o strategie diferită, putem vorbi fluent încă de la început, iar cu timpul, pe măsură ce acumulăm experiență, totul devine mai ușor. Garantat!

Acestea sunt sfaturile noastre:

1. Fii deschis!

   Permite trainerului să utilizeze exclusiv limba străină. Înțelegem că poate fi dificil, chiar extenuant, mai ales ca începător absolut, dar discursul este cu siguranță adaptat și ai nevoie de expunere maximă la limba străină pe care dorești să o înveți.

2. Propune-ți să utilizezi exclusiv limba străină, fără să te abați de la această regulă.

   Acest obiectiv presupune foarte mult autocontrol, dar fluența ta se va îmbunătăți vizibil într-un timp foarte scurt.

3. Dacă ești începător absolut, te numeri printre norocoși:

   Poți aborda procesul corect de însușire a limbii încă de la început! Ai avut în partea de prezentare propoziții scurte sau mesaje audio simple? Însușește-ți informația, atât ceea ce presupune structuri, cât și vocabular. Îndrăznește! O simplă repetare a acestor structuri într-o scurtă prezentare sau un joc de rol te va ajuta să reții mult mai mult decât minute bune de recapitulare a vocabularului sau recitire a textelor de acasă.

   Ai învățat câțiva ani o limbă străină la școală, înțelegi texte destul de complexe, dar nu te poți exprima?

   Transformă experiența în principalul tău atu, pornește cu mesaje scurte și simple. Abordează teme uzuale și cuvinte pe care le poți pronunța. Construiește cu prezentul. Doar prin exercițiu poți căpăta fluență.

4. Rezistă tentației de a traduce structuri din limba română.

   Cel mai adesea, aceleași lucruri se exprimă cu totul altfel în limba străină. Încearcă să-ți însușești structurile ca atare, iar dacă ele diferă foarte mult de limba română, utilizează-le des până devin reflex.

5. Dacă ai un nivel începător-intermediar, nu încerca să te exprimi foarte complicat.

   Este imposibil să redai mesajul ca în limba maternă. Când exersezi vorbirea, nu este chiar momentul ideal pentru a învăța cuvinte noi; cel mai important este să valorifici vocabularul și structurile pe care le cunoști deja.

6. Este esențial să ai materiale și o strategie adaptate cadrului european comun de referință pentru limbi.

   Nu este necesar să cunoști zeci de cuvinte despre o anumită temă pentru a o aborda, acest lucru devine copleșitor. Trebuie doar să utilizezi eficient vocabularul corespunzător nivelului.

7. Nu te rușina și nu refuza posibilitatea de a te juca.

   Principalul avantaj pe care îl au copiii în fața adulților atunci când învață o limbă străină, este faptul că ei posedă disponibilitatea de a experimenta. Nu există prejudecăți și rețineri. Dacă reușești să redevii copil în momentele când te exprimi în limba străină, totul va fi mult mai ușor.

8. Bucură-te!

   Este esențial să conștientizezi progresul făcut și lucrurile noi învățate. Secretul învățării unei limbi, dincolo de strategii și motivație, este legat de sentimentul împlinirii și nerăbdării de a o vorbi cu plăcere cu fiecare ocazie.

9. Nu înceta niciodată să înveți.

   Acest sfat este adresat cursanților de nivel B1-B2 care pot să abordeze cu ușurință o varietate de teme. Pentru o bună utilizare a unei limbi străine însă, este esențial să acumulăm constant, să integram conștient în discursul nostru noile cuvinte și structuri învățate la curs – și să nu ne mulțumim cu puțin.

10. Vorbește limba străină și în afara sălii de curs!

    Indiferent cât de intimidant și dificil poate părea, este esențial să ieși din zona de confort. Doar utilizând constant în cât mai multe contexte diferite și cu cât mai multe persoane ceea ce înveți, poți deveni un vorbitor bun!

Ce citim în afara orelor de curs?

Această abilitate pasivă este un exercițiu care solicită în principal cunoștințele de vocabular, dar și de înțelegere a structurilor din text. Un exercițiu tipic se axează pe două abilități, de obicei în această ordine:

Pentru a profita cât mai mult de pe urma acestui tip de activitate, este important să ții cont de următoarea strategie:

1. Înainte de a citi
   – revizuiește cuvintele principale de la lecția respectivă
   – încearcă să intuiești despre ce ar putea fi vorba
2. În timpul parcurgerii textului
   – subliniază cuvintele necunoscute
   – nu te speria, dacă unele propoziții nu le înțelegi deloc; este posibil să se clarifice odată ce ai imaginea de ansamblu sau chiar la propozițiile următoare
   – evită traducerile; pentru foarte multe cuvinte sau noțiuni este posibil să nu existe corespondent în limba română
3. După parcurgerea textului
   – nu ezita să ceri un răgaz pentru a reciti pasajele care ți s-au părut dificile
   – încearcă să extragi ideile principale
   – notează structuri și expresii care ți se pare relevante

Nouă nu prea ne place pasivitatea și montonia și de aceea transformăm această activitate într-una activă. Este esențial să lucrăm cu noile cuvinte, să ni le însușim, de aceea comentăm și dezbatem ideile din texte.

Ce citim în afara orelor de curs?

1. Easy-readers – Leichte Lektüre este un mod excepțional de a te relaxa exersând o limbă străină. Dacă ai terminat nivelul A1, poți deja să te bucuri de această resursă minunată – sunt scurte și formatul este mic, astfel că le poți lua cu tine oriunde, chiar și în metrou. Cel mai important este să nu alegi la întâmplare; caută mai întâi mai multe cărți care indică nivelul pe care l-ai atins (este marcat de obicei în colțul de jos pe prima pagină – A1, A2, B1 etc.) și, dintre acestea, alege titlul care ți se pare mai interesant. Ca bonus, îți stau la dispoziție exerciții de înțelegere a textului și răspunsuri la finalul cărții.
2. Cu toții avem hobby-uri sau subiecte care ne interesează în mod deosebit. Dacă ai un nivel mediu (A2+), poți deja să abordezi texte mai complexe, legate de lucrurile care te interesează, pentru că ești deja familiarizat cu subiectul și poți deduce foarte multe cuvinte din context.
3. Manualele moderne au texte suplimentare pe care nu putem să le parcurgem întotdeauna la curs. Ele sunt accesibile, fiind practic o recapitulare a vocabularului și structurilor asimilate anterior – și sunt interesante! Cel mai adesea abordează curiozități culturale și interviuri.
4. Abonează-te și urmărește pe rețele de socializare pagini în limba țintă. Asigură-te că în mediul virtual ai contact constant cu limba pe care dorești să înveți, fie chiar și un contact superficial. Dacă nivelul nu îți permite încă să citești articole, poți căuta pagini care postează imagini însoțite de texte scurte, citate cunoscute sau glume.