Care, pe care – două limbi, aceeași problemă
În ultima vreme am avut revigoranta ocazie să întâlnesc cursanți care nu au avut primul contact cu limba engleza ca limbă străină, ci cu limba germana. Este drăguț să observ că ambele categorii se confruntă cu aceleași probleme, doar că din sensuri opuse. Aceiași false friends nasc aceleași confuzii:
De obicei, cursanții care învață germana cu mine îmi vorbesc la superlativ despre virtuțile limbii engleze în comparație cu complexitatea elaborată a limbii germane. Într-adevăr, engleza lasă impresia unei flexibilități maxime. Substantivele arată identic cu verbele și invers, iar verbele, nu doar că se conjugă la fel, ci au forme identice cu infinitivul pentru prezent, indiferent de persoană sau număr – mă rog, cu excepția persoanei a III-a singular, care se dovedește a fi o provocare tenace, poate tocmai pentru că este singura excepție. Dimpotrivă, paradoxal, cursanții rețin mai bine cele patru terminații diferite ale conjugării germane decât unica excepție a limbii engleze.
| ich | lern·e | I | learn | |
| du | lern·st | you | learn | |
| er | lern·t | he | learn·s | |
| er | ||||
| sie | lern·en | they | learn |
Apoi, engleza se recomandă mai ales prin absența binecuvântată a genurilor substantivului. Totul e the, distingem doar între persoane (he/she) și restul lumii (it ). Dar engleza nu se oprește aici cu simplificarea: nu doar că nu există genuri, nici cazuri nu prea există, morfologic vorbind. Pronumele interogative sunt universale, uniforme, indiferent de funcția sintactică pe care o îndeplinesc – adică, acea problemă fundamentală a lui Care? și Pe care?
| Who called you? | Cine te-a sunat? |
| Who did you call? | Pe cine ai sunat? |
În schimb, germana are semnale specializate pentru a indica genul și cazul. Pronumele interogative ale limbii germane purtătoare de semnale ale cazurilor Nominativ, Acuzativ, Dativ și Genitiv se referă strict la persoane: Wer? Wen? Wem? La lucruri ne referim exclusiv prin Was? sau combinații ale adverbului interogativ Wo-? cu prepoziții. Engleza le-a simplificat drastic: Who? se utilizează universal pentru persoane, What? pentru restul lucrurilor.
| We r ? | We n ? | We m ? | We s sen? | Wa s ? |
| Cine? | Pe cine? | Cui? | Al/a cui? Ai/ale cui? |
Ce? |
Formularea întrebărilor se dovedește a fi una dintre provocările majore pentru cei care învață oricare dintre cele două limbi. Aici există apropieri fundamentale între engleză și germană. Sintaxa ambelor limbi respectă cu strictețe paradigma subiect – predicat – obiect alături de următoarele reguli: (1) Poziția întâi, alocată din oficiu subiectului, poate fi vacantată de acesta în favoarea pronumelor sau adverbelor interogative. (2) Poziția a doua sau, mai bine zis, centrul, este strict rezervat predicatului. La acestea se adaugă și (3) regula inseparabilității subiectului de predicat.
| 1 | 2 | 3 | ||||
| Subject | Predicate | Object | ||||
| You | called | him . | ||||
| Who | called | him? | ||||
| Cine | l- a strigat | pe el? | ||||
Dar cum rezolvăm în engleză și germană următoarea situație?
| 1 | 2 | 3 | ||||
| Object | Predicate | Subject | List of complements | |||
| Pe cine | ai strigat | ( tu ) ? | ||||
Soluția oferită de limba germană este relativ simplă. Înlocuim pronumele interogativ în nominativ cu pronumele interogativ în acuzativ:
| 1 | 2 | 3 | ||||
| Object | Predicate | Subject | List of complements | |||
| Wen | riefst | du ? | ||||
Așadar, soluția limbii germane pentru a clarifica problema lui Care, pe care? este de a cultiva forme diferite ale pronumelor pentru cazurile nominativ (wer, du) și acuzativ (wen, dich).
Cum limba engleză a redus numărul formelor, se servește de un artificiu pentru a rezolva dilema, introducând în acest caz verbul auxiliar to do, care preia funcția de predicat. În imediata lui vecinătate identificăm subiectul propoziției, care nu poate fi exprimat prin pronumele interogativ who – acela este acum complementul direct (pe cine?).
| 1 | 2 | 3 | ||||
| Object | Predicate | Subject | List of complements | |||
| Who | *did* | you | call ? | |||
Simpla absență a verbului auxiliar to do ne obligă să-l interpretăm pe who drept cine? – subiect.
| 1 | 2 | 3 | ||||
| Subject | Predicate | Object | List of complements | |||
| Who | called | ( him ) ? | ||||
În concluzie, oricâtă simplitate ar putea oferi o limbă, există probleme fundamentale și ireductibile pe care orice limbă trebuie să le rezolve. Simplificând într-o parte (prin reducerea formelor), engleza trebuie să compenseze prin complexitate în altă parte – introducând un verb auxiliar a cărui utilizare poate reprezenta o provocare pentru cei care doresc să învețe.
Diversitate morfologică redusă sau complexitate sintactică sporită?
În fața acestei dileme stăm și în cazul în care formulăm întrebări, iar complementele sunt introduse prin prepoziții:
| 1 | 2 | |||||
| Subject | Predicate | Obj | ect | List of complements | ||
| You | talked | with | him. | |||
Ca vorbitori de limba română, vom fi tentați să folosim prepoziția împreună cu pronumele interogativ.
| 1 | 2 | 3 | ||||
| Object | Predicate | Subject | List of complements | |||
| Cu cine | ai vorbit | ( tu ) | ? | |||
| With |
did | you | talk ? | |||
( ! ) Atenție, însă: utilizarea lui who precedat de prepoziție (with) este greșită! În acest caz, va trebui să utilizăm o formă specializată pentru rolul de complement – whom?
| 1 | 2 | 3 | ||||
| With whom | did | you | talk ? |
Limba engleză ne oferă însă și facilitatea de a nu cunoaște forma specializată whom? la schimb cu complexitatea sintactică sporită – sau, cel puțin, o sintaxă neintuitivă ca vorbitori nativi de limba română.
| 1 | 2 | 3 | ||||
| Who | did | you | talk | with ? |
Separând prepoziția de pronume, putem să utilizăm forma universală a pronumelui interogativ – who. Cum putem deprinde acest truc, fără a greși ordinea cuvintelor, pentru orice situație în care avem complemente însoțite de prepoziții? Relativ simplu, dacă reținem un principiu de bază:
Interogăm cu who? dacă este vorba de o persoană și cu what? dacă este vorba de lucruri sau animale.
| 1 | 2 | 3 | ||
| Who ? | |Who ? | |||
| He | talked | with | | his friend. | |
| Question: | |Who | did he talk | with | ? |
| – | ||||
| Who ? | |What ? | |||
| He | worked | on | | a project. | |
| Question: | |What | did he work | on | ? |
Observăm că poziția lui with sau a lui on se păstrează ca în propoziția afirmativă. Complementele pe care acestea le preced se transformă în Who respectiv What și stau la începutul propoziției interogative. Predicatul și subiectul propoziției interogative se complică prin introducerea verbului auxiliar to do.
| he talked | → | did he talk |
| – | ||
| he worked | → | did he work |