Cum ajungi departe la germană cu puțină engleză

Deoarece engleza și germana sunt înrudite genetic, câteva cunoștințe de bază de limba engleză se pot dovedi foarte utile atunci când trebuie să îți însușești structurile mai provocatoare ale limbii germane. Dacă ai citit deja articolul nostru despre faimoasele, respectiv infamele, der-die-das, vei observa imediat că ele constituie baza pentru a interpreta corect propozițiile limbii germane și pentru a putea transmite la rândul tău exact ceea ce intenționezi să comunici.

Nu puteai să reții der-die-das, dar apoi ai citit asta:

În structura limbii germane există un principiu:

Tot ce nu este împotriva ta, este cu tine.

(ger. Alles, was nicht gegen dich ist, ist mit dir.)

Înțelepciunea acestui principiu ne ajută să alegem corect între acuzativ și dativ. Apropo, prepoziția gegen (rom. contra) chiar ”cere” acuzativul, iar prepoziția mit (rom. cu) dativul. Dacă aceste noțiuni necesită puțină împrospătare sau îți stârnesc chiar amintiri neplăcute de la școală, nicio problemă! Tot ceea ce trebuie să reții este că vom lucra cu seturi deosebite de articole, der-die-das vor migra în alte forme, după cum urmează:

Înspăimântător? Și când te gândeai că der-die-das erau deja prea mult! Totuși, la o privire mai atentă, trebuie să observi unele tipare.

În primul rând, faptul că das și die (feminin și plural) rămân neschimbate în acuzativ și că doar der se transmută în den.

Uitându-ne pe coloana dativului, observăm că atât der cât și das se transmută în dem, iar die (feminin) se transmută în der. Oare unde ai mai întâlnit aceste semne? În limba engleză, la pronumele personale:

Limba engleză le folosește nediferențiat, atât pentru a spune lui, respectiv ei, lor, cât și pentru a spune pe el, pe ea, pe ei.

De ce ai voie să asociezi articolele de dativ ale limbii germane cu pronumele personale ale limbii engleze de același caz? Pentru că ele sunt înrudite genetic cu pronumele de dativ ale limbii germane și păstrează aceleași semnale cheie care ne indică dativul ( |m |r).

Aceleași cuvinte, doar că au suferit o inversiune minoră.

Acum, că am realizat că avem mai puține lucruri de memorat decât părea la prima vedere, cum știm când folosim un set de articole și când pe celălalt? Să revenim la principiul despre care vorbeam la început:

1. Dacă persoane, obiecte ori locuri sunt potrivnice acțiunii propoziției, ele stau în acuzativ.

2. Dacă persoane, obiecte ori locuri nu sunt potrivnice acțiunii propoziției, ele stau în dativ.

Ce înseamnă potrivnic?

Înseamnă că acțiunea subiectului propoziției se îndreaptă împotriva altor persoane, lucruri sau, ca particularitate notabilă a germanei, locuri!

Cu alte cuvinte, dacă am o acțiune direcționabilă asupra cuiva sau ceva sau a unui loc, acele cuvinte vor trece în cazul acuzativ și vom lucra cu setul de articole { de|n, di|e, da|s }. Astfel:

Copilul îl iubește pe tatăl său. ⇔ Das Kind liebt seine|n Vater. (Tatăl este ținta iubirii copilului.)

Tatăl cumpără o minge. ⇔ Der Vater kauft eine|n Ball. (Mingea este cea cumpărată de tată.)

Tatăl și copilul merg în parc. ⇔  Der Vater und das Kind gehen in de|n Park. (Parcul este ținta deplasării tatălui și copilului.)

Ce înseamnă ne-potrivnic?

Înseamnă că persoana, obiectul sau locul nu sunt vizate, că nu asupra lor se îndreaptă acțiunea subiectului propoziției.

Tatăl îi cumpără copilului o minge. ⇔ Der Vater kauft de|m Kind eine|n Ball. (În ce privește acțiunea de a cumpăra, mingea este cea cumpărată, copilul doar este beneficiarul.)

Tatăl îi cumpără fiicei o revistă. ⇔ Der Vater kauft de|r Tochter ein|e Zeitschrift.

Copilul se joacă cu mingea în parc. ⇔ Das Kind spielt mit de|m Ball i|m Park. (Mingea este complice sau unealtă în această activitate, parcul este circumstanță / împrejurare a jocului copilului.)

Pentru a determina ce caz este cazul să folosim, ajunge de fapt să stabilim acest unic lucru:

Avem de a face cu o țintă a unei acțiuni, sau nu?

Dativul este cazul limbii germane pe care, în raport cu acest criteriu, îl putem redenumi drept „Altele„. Putem conchide că în mod normal complementele circumstanțiale de timp și de loc sunt în germană de facto în dativ, cu condiția să nu indicăm asupra lor – să nu le acuzăm. Dacă le indicăm acuzator cu degetul arătător, atunci ele trec în acuzativ:

letzte|n Sonntag	diese|n Sonntag	nächste|n Sonntag
letzt|e Woche	dies|e Woche	nächst|e Woche
letzte|s Jahr	diese|s Jahr	nächste|s Jahr