Categorie: Blog și resurse


A, B, C sau ce? (Cum ne orientăm în Cadrul European de Referinta pentru Limbi Straine)

By Iulia,

Umlaut limbi straine ghidul tau pentru invatare limbi straineCECRL – Cadrul european de referință pentru limbi straine și nivelurile de competență lingvistică sunt concepte relativ cunoscute, cel puțin la nivel teoretic. Conform principalelor site-uri de joburi, peste o treime din ofertele angajatorilor solicită cunoașterea a cel puțin o limbă străină. Auditul lingvistic este adesea o parte integrantă a procesului de recrutare sau a dezvoltării programelor de training pentru angajații companiilor multinaționale.

La nivel practic, utilizarea eficientă a cadrului european de referință pentru limbi straine ca instrument precis de evaluare este încă limitată. Despre istoria, obiectivele și avantajele acestui sistem vom discuta succint în această postare, pentru a putea aborda în detaliu importanța vitală și recomandările de utilizare a cadrului european de referință pentru limbi straine pentru rezultate optime, atât în procesul de învățare, cât și în cele de evaluare.

Ce este Cadrul European Comun de Referință și unde este utilizat?

Cadrul european comun de referință pentru limbi straine este un sistem internațional de evaluare a abilităților lingvistice. Documentul a fost publicat în 2001 de către Consiliul Europei, după mai bine de un deceniu de cercetare, la care au participat aproximativ 200 de experți. Trebuie subliniat că documentul nu are un rol normativ, ci este o inițiativă care s-a născut dintr-o nevoie stringentă de a moderniza procesul de predare, respectiv învățare de limbil straine, și a standardiza evaluarea nivelului de cunoștințe, în contextul mobilității și al liberului schimb în interiorul granițelor Uniunii Europene. A reușit să depășească, însă, granițele Europei, fiind adoptat mai ales de către țările asiatice și unele țări latino-americane. Datorită răspândirii limbii engleze, cel mai adesea este utilizată abrevierea CEFR (Common European Framework of Refrances for Languages) cu variațiile CEF sau CEFRL. Există însă abrevieri specifice pentru fiecare limbă europeană (spre exemplu GeR în germană, CECRL în franceză, QCER în italiană sau MCER în spaniolă). În română coexistă CECRL cu abrevierea CEFR.

În România, vorbitorii de limbi straine fac prima oară cunoștință cu acest concept cel mai adesea la redactarea CV-ului. Formatul Europass, precum și principalele site-uri de joburi, solicită o încadrare a cunoștințelor de limbi straine conform CECRL.

Nefiind familiarizați cu nivelele de competență lingvistică, datele introduse sunt foarte adesea neconforme cu realitatea, candidații având des tendința să se supraevalueze pentru a face o impresie mai bună angajatorului. Deși CV-ul Europass este însoțit de o fișă de autoevaluare, chiar și cu ajutorul acestora, intervin dificultăți în completarea corectă. Aici apare auditul lingvistic care, dacă respectă standardele CECRL, oferă transparență și rezultate concludente. Despre desfășurarea Auditului Lingvistic am detaliat aici:
Criteriile auditului lingvistic pentru o testare concludentă

Dacă pornești de la nivelul tău real, poți avea un parcurs rapid.

Discrepanțele mari dintre datele oferite în CV și rezultatele Auditului Lingvistic, nu trebuie neapărat reproșate candidatului, ci sunt cauzate de răspândirea limitată și înțelegerea superficială a CECRL în predarea și evaluarea competențelor de limbi straine, atât în sistemul de învățământ, cât și, mai tarziu, în programele de formare continuă.

Umlaut - Ghidul tău în învățare limbi straine

Învățarea unei limbi straine nu este un proces liniar. În general, timpul necesar pentru depășirea unui nivel superior de competență crește progresiv față de timpul necesar depășirii primelor nivele, urmând curba unei creșteri organice. Cele mai rapide progrese le regăsim la parcurgerea nivelelor A1-B1, urmate de o fază de acumulare mai lentă, date fiind complexitatea sporită și volumul tot mai mare de vocabular. Vestea bună este că depășirea nivelului B1 („primul popas”) asigură oricând un punct de relansare în studiul unei limbi straine și este o redută definitiv cucerită.

CECRL facilitează relația de parteneriat între elev/student/cursant și profesor/trainer, precum și setarea unor obiective realiste.

Dincolo de avantajul extraordinar oferit profesorilor și trainerilor de a beneficia de o multitudine de materiale conforme și de a personaliza cursul în funcție de un anumit nivel CECRL, acest sistem oferă celor care învață o limbă străină posibilitatea de a avea o imagine clară și măsurabilă a progresului lor, precum și a parcursului viitor.

Există însă condiții, și anume, atât sinceritatea și acceptarea faptului că, poate după mulți ani de învățare la școală sau în alt cadru al unei limbi straine, competențele tale pot să nu depășească nivelul A, cât și răbdarea. Învățarea unei limbi straine este un proces de durată, dar vestea bună este că, dacă pornești de la nivelul tău real, poți avea un parcurs rapid, deținând controlul asupra progresului tău. Având puncte de referință măsurabile, este mult mai ușor să te menții motivat, să determini ritmul evoluției tale, dar și să ai o viziune de ansamblu clară a procesului de învățare.

Autoevaluarea fără instrumente precise de măsurare a progresului este motivul principal pentru care mulți dintre noi nu au reușit să învețe o limbă străină.

Mulțumită CECRL, putem evita exprimări vagi, precum “Am un nivel mediu”, “Înțeleg foarte bine, dar nu pot să vorbesc”, “Gramatica este problema mea”. Autoevaluarea fără instrumente precise de măsurare a progresului este motivul principal pentru care mulți dintre noi nu au reușit să învețe limbi straine, în ciuda unei perioade lungi de contact cu limbile respective. Nu, nu este vorba de talent sau de minuni, oricine care doreste să urce pe scara CECRL o poate face. Trebuie doar să nu sară peste etape și să urmărească dezvoltarea concomitentă a tuturor abilităților: înțelegerea textului scris, înțelegerea mesajului oral, exprimarea scrisă și exprimarea orală, toate acestea în cadrul aceluiași nivel. Pentru că suntem diferiți, este posibil ca unele abilități să ni se pară mai ușor de dezvoltat decât altele, dar aici intervine avantajul de a avea control – încearcă sa te concentrezi asupra abilității care ți se pare mai dificila, înainte să treci la nivelul următor.

Indicatori de performanță

Un alt avantaj extraordinar al acestui sistem este că ne ofera indicatori de perfomanță directori, adică poți estima de la bun început de câte ore ai nevoie pentru a atinge un anumit nivel.
Vom începe prin demontarea unei prejudecăți, destul de răspândită în Europa și omniprezentă în Romania, și anume, că fiecare nivel al CECRL are nevoie de un număr egal de ore pentru a fi parcurs. Deși inițial începutul pare foarte dificil, în realitate modulele A1 și A2 sunt relativ ușor de parcurs, având apoi nevoie la nivelul B1 de dublul numărului de ore al nivelelor anterioare cumulate pentru a-l promova cu succes.

De asemenea, este esențial să ținem cont întotdeauna de anumiți factori, precum:

  • Particularitățile limbii și contactul cu aceasta în afara orelor de curs

  • Cât de diferita este limba maternă față de limba țintă

  • Frecvența orelor de curs

  • Care este experiența legată de învățarea unei limbi straine (este demonstrat că, cine are un nivel minim B1 intr-o altă limbă străină decât limba țintă va învăța mai ușor).

  • Și, nu în ultimul rând, motivația individuală

Ce se întâmplă dacă nu ținem cont de CECRL?

O ignorare a CECRL sau o evaluare greșită poate, din păcate, să aibă consecințe mai grave decât ar părea la prima vedere, cu efecte ireversibile pe termen lung. În primul rând, o programă sau un curs care nu ține cont de CECRL, precum și formarea unor grupe eterogene, evaluate superficial, sunt evidențe clare de malpraxis în anul 2018. Am mai putea adăuga că cele mai vehemente critici aduse CECRL vin din Marea Britanie, dar și în acest caz, ele nu vizează neapărat CECRL, ci slaba implementare a acestuia. Foarte adesea, profesorii bifează subiectele principale de structură a limbii și vocabular, fără a ține cont de faptul că acestea nu trebuie doar înțelese sau memorate, ci integrate în procesul de dezvoltare a principalelor abilități.

O ignorare a CECRL sau o evaluare greșită poate, din păcate, să aibă consecințe ireversibile pe termen lung.

Consecințele sunt în functie de greșeala în modul de abordare a dezvoltării programelor de training:

  1. Supraveluarea – (auto)încadrarea la un nivel superior.
    Chiar dacă ne închipuim că putem face față, că este important atât pentru moralul nostru, cat și pentru impresia pe care o facem celorlalți, să luăm parte la un curs cu un nivel superior celui real, că este suficient să ne concentrăm mai mult și să lucrăm mai mult individual, este o decizie greșită. Nu vom conștientiza acest aspect imediat, poate vom reuși să facem față și chiar să promovăm evaluarile, dar adevăratele provocări vor apărea abia la nivelul următor, când va exista un deficit clar, imposibil de depașit, între cunoștințele noastre și materialele nivelului respectiv, iar dacă facem parte dintr-o grupă, între noi și restul participanților.
    Urmarea? Vom fi prinși într-o situație delicată, fără prea multe soluții. Întoarcerea și reluarea modulului anterior nu va putea umple golurile de dinainte, nu vom putea rezolva probleme de structură și vocabular pe care le-am avut de la bun început. Apoi intervine și demotivarea, care este o lovitură cel mai adesea fatală pentru continuarea învățării unei limbi straine.
  2. Subevaluarea -(auto)încadrarea la un nivel inferior.
    Această greșeala este mai rară, dar are consecințe similare primei. În cazul în care materialul nu aduce suficientă noutate pentru a oberva un progres vizibil, șansele de a abandona sunt destul de mari. Stagnarea și monotonia sunt adesea fatale motivației. Dacă facem parte dintr-o grupă în care nivelul este mult mai slab decât al nostru, acest lucru poate afecta progresul celorlalți participanti, care se pot simți intimidați.

De aceea, pentru a beneficia de toate avantajele unui curs, este esențial să înțelegi CECRL și să te ghidezi după el. În postările viitoare vom explica punctual ce reprezintă fiecare nivel și subnivel în parte. De asemenea, dacă aveți întrebări legate de acest subiect, nu ezitați să ne scrieți.

… Continuă să citești

Recomandarea Umlaut: Dicționare

By Iulia,

Cea mai frecventă întrebare la curs este legată de dicționare – Ce dicționar ar trebui să folosim?

Prima opțiune, din punctul meu de vedere, este dict.cc. Oferă cele mai multe sensuri ale unui cuvânt, precum și cele mai uzuale structuri și expresii care includ cuvântul respectiv. Astfel, dacă un cuvant nu apare în textul nostru cu sensul de bază, ci ca parte a unei expresii, de cele mai multe ori primim traducerea întregii expresii. Pentru termeni ce țin de limbaj specializat, chiar este marcat domeniul (ex. Tech-tehnologie, econ- economie etc.). Dacă nu puteți fi contectat tot timpul la internet, dicționarul se poate downloada și ca aplicație pentru telefoanele Android sau iOS. Singurul dezavantaj al acestui dicționar ar fi că dicționarul în limba română este destul de puțin dezvoltat în comparație cu limba engleză, astfel că beneficiile utilizării lui depind în mare măsură de cunoștințele de limba engleză.

… Continuă să citești

Originally posted 2017-07-03 11:14:31.

Cum ajungi departe la germană cu puțină engleză

By Cristian,

A small step for English, a giant leap for Deutsch

Deoarece engleza și germana sunt înrudite genetic, câteva cunoștințe de bază de limba engleză se pot dovedi foarte utile atunci când trebuie să îți însușești structurile mai provocatoare ale limbii germane. Dacă ai citit deja articolul nostru despre faimoasele, respectiv infamele, der-die-das, vei observa imediat că ele constituie baza pentru a interpreta corect propozițiile limbii germane și pentru a putea transmite la rândul tău exact ceea ce intenționezi să comunici.

Nu puteai să reții der-die-das, dar apoi ai citit asta:

În structura limbii germane există un principiu:

Tot ce nu este împotriva ta, este cu tine.

(ger. Alles, was nicht gegen dich ist, ist mit dir.)

Înțelepciunea acestui principiu ne ajută să alegem corect între acuzativ și dativ. Apropo, prepoziția gegen (rom. contra) chiar ”cere” acuzativul, iar prepoziția mit (rom. cu) dativul. Dacă aceste noțiuni necesită puțină împrospătare sau îți stârnesc chiar amintiri neplăcute de la școală, nicio problemă! Tot ceea ce trebuie să reții este că vom lucra cu seturi deosebite de articole, der-die-das vor migra în alte forme, după cum urmează:

DATIV NOMINATIV ACUZATIV
masculin m ⇐   r   ⇒ n
neutru ⇐   s   ⇒ s
feminin r ⇐   e   ⇒ e
plural n ⇐   e   ⇒ e

 

Înspăimântător? Și când te gândeai că der-die-das erau deja prea mult! Totuși, la o privire mai atentă, trebuie să observi unele tipare.

În primul rând, faptul că das și die (feminin și plural) rămân neschimbate în acuzativ și că doar der se transmută în den.

Uitându-ne pe coloana dativului, observăm că atât der cât și das se transmută în dem, iar die (feminin) se transmută în der. Oare unde ai mai întâlnit aceste semne? În limba engleză, la pronumele personale:

DATIV NOMINATIV ACUZATIV
masculin hi|m ⇐   he  ⇒ hi|m
neutru it ⇐    it   ⇒ it
feminin he|r ⇐ she ⇒ he|r
plural them they them

 

Limba engleză le folosește nediferențiat, atât pentru a spune lui, respectiv ei, lor, cât și pentru a spune pe el, pe ea, pe ei.

I’ll give him / her a call. O să-i dau (lui / ei) un telefon.
I’ll call him / her. O să îl / o sun (pe el / pe ea).

 

De ce ai voie să asociezi articolele de dativ ale limbii germane cu pronumele personale ale limbii engleze de același caz? Pentru că ele sunt înrudite genetic cu pronumele de dativ ale limbii germane și păstrează aceleași semnale cheie care ne indică dativul ( |m |r).

him turning into ihm

her turning into ihr

Aceleași cuvinte, doar că au suferit o inversiune minoră.

Acum, că am realizat că avem mai puține lucruri de memorat decât părea la prima vedere, cum știm când folosim un set de articole și când pe celălalt? Să revenim la principiul despre care vorbeam la început:

  1. Dacă persoane, obiecte ori locuri sunt potrivnice acțiunii propoziției, ele stau în acuzativ.

  2. Dacă persoane, obiecte ori locuri nu sunt potrivnice acțiunii propoziției, ele stau în dativ.

Ce înseamnă potrivnic?

Înseamnă că acțiunea subiectului propoziției se îndreaptă împotriva altor persoane, lucruri sau, ca particularitate notabilă a germanei, locuri!

Cu alte cuvinte, dacă am o acțiune direcționabilă asupra cuiva sau ceva sau a unui loc, acele cuvinte vor trece în cazul acuzativ și vom lucra cu setul de articole { de|n, di|e, da|s }. Astfel:

Copilul îl iubește pe tatăl său. ⇔ Das Kind liebt seine|n Vater. (Tatăl este ținta iubirii copilului.)

Tatăl cumpără o minge. ⇔ Der Vater kauft eine|n Ball. (Mingea este cea cumpărată de tată.)

Tatăl și copilul merg în parc. ⇔  Der Vater und das Kind gehen in de|n Park. (Parcul este ținta deplasării tatălui și copilului.)

Ce înseamnă ne-potrivnic?

Înseamnă că persoana, obiectul sau locul nu sunt vizate, că nu asupra lor se îndreaptă acțiunea subiectului propoziției.

Tatăl îi cumpără copilului o minge. ⇔ Der Vater kauft de|m Kind eine|n Ball. (În ce privește acțiunea de a cumpăra, mingea este cea cumpărată, copilul doar este beneficiarul.)

Tatăl îi cumpără fiicei o revistă. ⇔ Der Vater kauft de|r Tochter ein|e Zeitschrift.

Copilul se joacă cu mingea în parc. ⇔ Das Kind spielt mit de|m Ball i|m Park. (Mingea este complice sau unealtă în această activitate, parcul este circumstanță / împrejurare a jocului copilului.)

Pentru a determina ce caz este cazul să folosim, ajunge de fapt să stabilim acest unic lucru:

Avem de a face cu o țintă a unei acțiuni, sau nu?

Dativul este cazul limbii germane pe care, în raport cu acest criteriu, îl putem redenumi drept „Altele„. Putem conchide că în mod normal complementele circumstanțiale de timp și de loc sunt în germană de facto în dativ, cu condiția să nu indicăm asupra lor – să nu le acuzăm. Dacă le indicăm acuzator cu degetul arătător, atunci ele trec în acuzativ:

Left index finger Index finger down Right index finger
letzte|n Sonntag diese|n Sonntag nächste|n Sonntag
letzt|e Woche dies|e Woche nächst|e Woche
letzte|s Jahr diese|s Jahr nächste|s Jahr

Originally posted 2018-01-12 19:38:54.

7 lucruri pe care le-am aflat învățând 7 limbi străine

By Iulia,

Învață o limbă străină în 2018!Una din cinci persoane vrea să învețe din 2018 o limbă străină. Una dintre ele sunt chiar eu. De curând, la final de 2017, am decis să mă apuc de învățat a șaptea limbă străină.

Ce am învățat din experiența celorlalte șase limbi străine?

  • Poți atinge un nivel bun de cunoaștere a unei limbi străine chiar dacă ai început să o înveți ca adult.

    În ciuda prejudecății răspândite mai ales în România, învățarea unei limbi străine la nivel aproape nativ este perfect posibilă și mai târziu. Pe două dintre limbi, germana și engleza, le-am început foarte devreme. Croată am început să învăț în primul an de facultate, patru ani mai târziu nu exista nicio diferență în a utiliza cu aceeași încredere fiecare dintre cele trei limbi.

  • Parcursul învățarii unei limbi noi este sinusoidal

    Procesul în sine este marcat de foarte multe emoții și sentimente contradictorii. De la entuziasmul inițial de la nivelul A1.1, ajungi destul de repede la nedumerire și chiar deznădejde la A1.2. La final de A1 și început de A2 ne recăpătăm încrederea în sine, dar realizăm că nu avem încă un nivel care să ne permită să ne exprimăm cu dezinvoltură. Uitându-ne în urmă, la început de B1 realizăm deodată cât de departe am ajuns și apucăm să ne bucurăm de reușită, ca apoi să fim compleșiți brusc de o avalanșă de vocabular și de texte care solicită intens tot ceea ce se prespunea că am fi acumulat anterior. Dacă ne mobilizăm și rezistăm tentației de a ne lăsa cuprinși de letargie în zona unui confort aparent, vom atinge nivelul B2, unde ne așteaptă alte provocări. Suntem însă deja pregătiți mult mai bine să le facem față.

  • Ai nevoie de un profesor care cunoaște foarte bine Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi Străine și îl pune strategic în aplicare.

    La una dintre limbi m-am zbătut ani buni să depășesc nivelul mediu. Nu pot spune că am reușit. Sunt adesea întrebată, dacă greaca – desprea greacă este vorba – este mai greu de învățat decât celelalte limbi pe care le vorbesc. Tind să cred că da, dar analizând, cred că este și o problemă de strategie. Am avut mulți profesori și multe interacțiuni, dar n-am beneficiat niciodată de un curs cu adevărat pentru începători și nici de continuitate. Majoritatea orelor au abordat elemente care depășeau cadrul adecvat de dificultate – termeni de teorie literară sau arhitectură, limbaj de specialitate, în contextul în care nu puteam încă nici măcar numi obiecte și activități comune. A fost foarte multă gramatică fără aplicabilitate imediată și fără exercițiu. Ar fi minunat dacă ar fi realizabilă acea formulă ca în binecunoscuta piesă Abba: Mother says I was a dancer before I could walk, She says I began to sing long before I could talk, dar în practică, a nu sări etapele este vital!

  • Constanța este aproape sinonimă cu reușita

    În ciuda tuturor zvonurilor despre învățarea unei limbi străine peste noapte, procesul este unul de durată, un maraton și nicidecum un sprint. Este important să-ți dozezi eforturile și să parcurgi corect fiecare etapă. Este adevărat că rezultate frumoase pot fi obținute și în doar câteva luni de studiu zilnic, prin imersiune lingvistică, dar nivelul odată atins, trebuie consolidat prin exersare regulată atât în situații de comunicare live cât și în cadrul unui training formal.
    Prezența la ore este crucială – și sunt perfect conștientă că trăim într-o lume agitată cu multe presiuni și deadline-uri. Dar, dacă învățarea unei limbi străine este undeva sus pe lista ta de priorități, ar trebui să nu ratezi cursuri. Pentru majoritatea dintre noi, este singurul loc unde putem vorbi efectiv în limba străină și putem interacțion controlat și adaptat nivelului. Având în vedere caracterul practic foarte pronunțat al cursurilor, absența nu poate fi compensată doar cu activități pasive (exerciții în scris, vizionarea unui film, utilizarea platformelor de blended learning sau lectură).
    La început de master, mi-am propus să fiu prezentă la absolut toate orele de curs, fără excepție. După această experiență, pot să afirm cu multă convingere că, deși orele de practica limbii au fost mult mai puține ca în facultate, am făcut progrese mult mai mari mulțumită continuității.
    Dacă tot ești la curs, fii prezent! Prezența fizică nu este suficientă, este important să fii implicat, să interacționezi cu trainerul și colegii tăi, reciclând conștient elementele învățate anterior și să le integrezi pe cele noi. Odată ce responsabilitățile au crescut, mi-a fost clar că nu prea mai aveam timpul de dinainte să rescriu notițe, să fac fișe și tabele, să fac multe exerciții. Relația mea cu limba respectivă se consuma într-o mare proporție în cadrul acelor ore de curs. Am compensat prin participare activă la curs, fără distrageri sau moment de deconectare mentală.
    Teme – odiosul cuvânt nu este obligatoriu într-un program de training, dar îți poate reduce aproape la jumătate durata procesului de învățare. Și mai există un secret – zece minute zilnic sunt mult mai eficiente față de un weekend întreg înainte de o evaluare. Dacă nu găsești motivația necesară să revezi materialele de la curs și în timpul liber, schimbă macazul – analizează ce te-ar putea determina să nu rupi cu totul contactul cu limba. Găsește activități care îți fac plăcere, expunerea este foarte importantă.
    Cu fiecare limbă, devine mai ușor.
    La o ședință la care am participat de curând în calitate de părinte, profesoara de limbi străine ne-a întrebat cât a durat ca cei mici să învețe româna și ne-a sugerat că vor avea nevoie de aceeași perioadă de timp să învețe o limbă străină. Ei bine, nu, nu chiar… având deja deprinderea limbii materne, toate abilitățile necesare învățării unei alte limbi sunt deja dezvoltate. Pronunția, articularea, ascultarea pasivă și activă, repetiția sunt deja instinctive. În cazul limbii materne, a durat destul de mult să ni le formăm, pornind cu totul de la zero. Cu siguranță, limba străină va suferi mult în comparație cu limba maternă în ceea ce privește corectitudinea și acuratețea, dar timpul de învățare va fi mai scurt. Gradual, cu fiecare limbă străină învățată, procesul de învățare se va scurta, experiența anterioară ne va propulsa.

  • Te vei descoperi, te vei transforma și te vei dezvolta

    O limbă străină te constrânge să fii deschis, flexibil și organizat. Empatizez cu cei de nivel începător, este într-adevăr o sarcină foarte solicitantă să începi să te exprimi în limba țintă, să formulezi idei și opinii cu structuri și cuvinte care sunt inițial doar o îngrămădire de litere într-o carte. Însă, exersând acest proces, se dezvoltă multe alet abilități. Este dovedit științific că bilingvii sunt mai adaptabili, astfel multitaskingul le este mai ușor. Alături de asta, viteza de reacție și de luare de decizii în diferite contexte este mult mai mare.
    În urmă cu un an eram împreună cu familia și căutam într-o librărie din Belgrad mai multe titluri de beletristică pentru o lucrare. A durat mai bine de jumătate de oră, fiind nevoită să dau mai multe detalii pentru fiecare titlu. Angajata, extrem de amabilă, a reușit să le găsească pe toate, dar la final îmi spuse ezitant:
    ”Doamnă, este foarte frumos că citiți și nu vreți să pierdeți legătura cu valorile naționale, dar puteați să vă învățați și copilul sârbă, chiar dacă locuiți în străinătate.”
    O întâmplare aparent banală, dar când mă gândesc că nu cu mulți ani în urmă eram în același oraș, căutând  un manual de începători, faptul că am reuși să fiu confundată cu un nativ a reușit să îmi mărească încrederea în sine. De aceea cred cu tărie că putem învăța orice, dacă există motivație.
    Un proverb ceh s-ar traduce cam așa ”Învață o limbă nouă și primești un nou suflet.” Una dintre cele mai dezbătute teme din ultimul deceniu este legată de schimbarea personalității în funcție de limba în care comunici. Deși nu există concluzii foarte clare, este oarecum firesc ca exprimarea în spiritul altei limbi să ne oblige să folosim expresii și structuri specifice, păstrând sensul, dar nu și forma. Așadar ajungem să gândim diferit, ne planificăm diferit exprimarea, iar gândind diferit, avem și o altfel de atitudine.

  • Probabil nu vei ajunge unde ți-ai dorit inițial, dar oportunitățile te vor găsi acolo unde ești.

    Majoritatea adulților se apucă de o limbă străină cu intenția de a promova în carieră. Este un motiv întemeiat și suficient de puternic. Mulți reușesc să-și îndeplinească obiectivul, dar există și situații în care promovăm sau ajungem să lucrăm în domenii care nu presupun deloc utilizarea limbii străine. Este și cazul meu, oarecum firesc, trei dintre limbile pe care le vorbesc nu le folosesc niciodată în activitatea mea profesională. Din afară, se pune firesc întrebarea: ”Așa… și de cei ai învățat atunci? La ce altceva îți folosește?” Dincolo de avantajele pe care le-am enumerat mai sus, trebuie să subliniez că, deși nu folosesc efectiv cele trei limbi străine, toate au reușit să mă ajute indirect. Pentru cursurile de limba română, expații din multinaționale preferă un trainer care le cunoaște limba maternă și diferențele dintre aceasta și română, reușind să anticipeze eventualele dificultăți. Poate că nu este cel mai convingător exemplu, dar foști cursanți îmi relatează situații similare – la interviu, managerii din spațiul german au considerat un plus faptul că discuțiile s-au desfășurat în limba lor maternă și nu în engleză.

  • Este un proces care nu se va încheia niciodată

    Chiar dacă ai încheiat propriu-zis cursurile sau ai reușit să obții o certificare internațională, te vei confrunta constant cu situații noi. Fiecare experiență și interacțiune îți va demonstra că mereu este ceva nou de învățat. Desigur, acest lucrur poate să fie foarte demotivant la început, dar odată ce ai reușit să avansezi și limba străină s-a instalat confortabil în universul tău personal și profesional, te bucuri că există un domeniu în care ai învățat foarte mult, te-ai implicat, dar nu poate fi contaminat de plictiseală și rutină. Cum o limbă este mult mai mult decât un simplu instrument, există foarte multe lucruri de descoperit și la nivel cultural, lucruri care altfel ți-ar fi rămas pe veci inaccesibile.

De ce o iau de la capăt a șaptea oară?

În primul rând, pentru că știu că nu este imposibil. Și pentru că primești garantat mult mai mult decât investești, aproape imposibil de cuantificat. Poate cel mai mare atuu ca trainer este că am trecut și eu prin acest proces de mai multe ori. Fiind și cursantă în același timp, mi-a fost mult mai ușor să înțeleg dificultățile pe care le întâmpină cei cărora le predau. Oamenii sunt desigur destul de diferiți, dar experiențele cu fiecare limbă au fost și ele diferite, astfel sunt mult mai pregătită să anticip problemele și să setez obiective realiste.

Originally posted 2018-01-07 21:51:26.

Limba lui Einstein te învață să gândești ca Einstein

By Cristian,

Einstein scoate limba germana

Astăzi se împlinesc 139 de ani de la nașterea lui Albert Einstein în orașul Ulm, în Germania, și mai bine de un secol de la publicarea Teoriei Relativității în limba germană, limba maternă a lui Einstein. În ciuda exilului său voluntar în S.U.A., afiliația culturală germană a lui Einstein trebuie evidențiată, el fiind la fel de cunoscut pentru părul său genial ca și pentru puternicul și incorigibilul accent german.
Contribuția științifică epocală a lui Einstein invită la a discuta o altfel de teorie a relativității, și anume Relativitatea Lingvistică. Subiect de dispută între specialiști situați pe poziții antagonice, ipoteza relativității lingvistice avansează ideea că limbajul determină în varii măsuri gândirea, mai precis, că unele gânduri nu ne pot trece prin minte decât într-o limbă anume, pe când ele ne rămân inaccesibile sau aproape inaccesibile în limitele simbolurilor altei limbi. Filosoful german Wilhelm von Humboldt, patronul universității cu același nume din Berlin și unul din promotorii ideii de relativitate lingvistică, afirma:

Diversitatea limbilor nu este o diversitate a semnelor și sunetelor, ci o diversitate a concepțiilor despre lume.

Indiferent dacă studiile vor confirma sau infirma teoria relativității lingvistice, în mod cert limbile omenirii reprezintă în esență tot atâtea modele ale realității. La o analiză atentă, limba dezvăluie principalele supoziții și adevăruri empirice despre lume, acumulate de-a lungul sutelor de generații de vorbitorii ei și validate de succesul lor pragmatic.

Limba germană este eminamente o limbă care acordă o grijă deosebită cinematicii, gramatica limbii germane putând fi cu ușurință descrisă în limbajul fizicii. Distingem strict între origine, poziție și orientare prin specificitatea întrebărilor care investighează aceste detalii: Woher? (rom. De unde?), Wo? (Unde?) și Wohin? (Încotro?). Latent în structura ei fundamentală, limba germană codifică noțiunile de inerție și mișcare orientată – vectorială.

Am identificat patru vectori principali ai limbii germane, cărora le-am dat nume evocatoare pentru modul lor de manifestare:

  1. Angriffsvektor – Vectorul ofensiv
  2. Verlagerungsvektor – Vectorul relocator
  3. Ruhevektor – Vectorul nul
  4. Fließband- oder Besenstielvektor – Vectorul conveior sau coadă de mătură

1. Vectorul ofensiv (Angriffsvektor) N → A

Verbele tranzitive formeaza perfectul compus cu haben

Este vectorul fundamental al gramaticii. Originea sa este codificată de cazul Nominativ iar vârful său este invariabil codificat de cazul Acuzativ. Dă sensul acțiunii în propoziție, de la subiect asupra unui complement direct, adică o ființă, un obiect, lucru sau loc asupra cărora subiectul acționează nemijlocit.
În legătură intimă cu acest vector stau cele două participii, participiul prezent (gerunziu) – volatil, și participiul perfect – fix. Cele două participii intră în compoziția perfectului compus, a diatezei pasive și a altor structuri specifice limbii germane.

Verbele caracterizate de un vector N → A cu complement direct formează fără excepție perfectul compus cu haben.

Astfel, partea activă (subiectul) se corelează cu gerunziul, partea pasivă (complementul direct) cu participiul trecut.

Exemplu:

Wir sehen einen guten Film. Vedem un film bun.
Der Film ist spannend. Filmul este captivant. gerunziu
Wir sehen gespannt zu. Ne uităm captivați. perfect

Cu alte cuvinte, filmul captivează, este deci capitvant. Noi suntem captivați.

Diateza pasivă:

Der Mann trinkt Bier.
Das Bier ist (noch nicht) getrunken, das Bier wird noch getrunken.

Bărbatul bea bere.
Berea încă nu este pe deplin băută (diateza pasivă de stare), câtă vreme bărbatul bea. Berea devine băută. (diateza pasivă de proces)

Der Mann ist trinkend, er ist ein trinkender Mann. (Bărbat bând bere).
Partea activă este bărbatul bând, berea este partea pasivă, băută.

2. Vectorul relocator (Verlagerungsvektor), D → A

Ca și vectorul ofensiv (Angriffsvektor), vectorul relocator este în legătură cu un set restrâns de acțiuni ale subiectului asupra altor ființe, obiecte sau lucruri, pe care le mută dintr-un loc în altul. Vectorul relocator se construiește între locul de origine (codificat prin Dativ, exprimat sau omis) și destinație (codificată prin Acuzativ), specificând relațiile spațiale cu ajutorul unor prepoziții, la rândul lor de patru tipuri:

  1. Strict origine (Woher?) – aus (rom. din), ab (rom. începând de la), seit (rom. de temp.), von (rom. de la). Sunt prepoziții care specifică origini prin excelență și cer fără echivoc Dativul.
  2. Strict locație (Wo?) – bei. Prepoziția bei (rom. la) exprimă doar prezența în orbita spațială sau temporală a unei ființe, lucru sau activități. Ideea de orbită induce utilizarea acestei prepoziții circumstanțial. Exemple:
    Bei Regen nehme ich einen Schirm mit. – Pe ploaie iau o umbrelă cu mine.
    Er joggt und hört dabei Musik. – El ascultă muzică (acțiune secundară) în timp ce aleargă (acțiune principală)
  3. Locație-destinație (Wo? Wohin?) – an, neben, zwischen, in, unter, auf, über, hinter, vor.
    Sunt prepoziții bicazuale, cer Dativul, dacă exprimă locații fixe, sau Acuzativul, dacă exprimă destinații. Exemple:
    Der Mann legt den Teppich auf den Boden. Der Teppich liegt auf dem Boden.
    Der Mann stellt den Tisch aud den Teppich. Der Tisch steht auf dem Teppich.
    Der Mann hängt eine Lampe über den Tisch. Die Lampe hängt über dem Tisch.
    Die Frau setzt sich an den Tisch. Die Frau sitzt am Tisch.
  4. Destinație-orientare-tranzit – bis, für, gegen, durch, ohne, um
    Prepoziții care cer fără echivoc acuzativul, reprezentând vârfuri de vectori (für, gegen, durch) sau, în cazul lui um, mișcarea circulară.

Prepozițiile cu Dativul, zu și nach, necesită un tratament aparte, într-o postare viitoare.

3. Vectorul nul (Ruhevektor) |N → A| = 0

Verbe intranzitive sau partial tranzitive in limba germana care formeaza perfectul compus cu haben

Uneori nu există o acțiune netă a subiectului orientată spre exterior. Subiectul este ocupat cu acțiuni fără efecte asupra altor ființe, obiecte, lucruri etc. a dormi, a veghea, a aștepta ș.a. sunt asimilate mai degrabă unor stări. Percepțiile pot diferi și chiar diferă între limba germană și limba română. Spre exemplu, ceea ce este perfect corect în limba română,

Studentul așteaptă autobusul.

este nepermis în limba germană. Un verb caracterizat de vectorul nul (intranzitiv, deci) trebuie să se servească de prepoziții sau de prefixe tranzitivizante pentru a putea produce efecte:

Der Student wartet auf den Bus.
Der Student er|wartet den Bus. (deși prefixul modifică semantic noțiunea de așteptare)

Verbele caracterizate de un vector nul formează perfectul compus cu haben.

4. Vectorul conveior N →

Verbe care formeaza perfectul compus cu sein

Un vectorul al acțiunii poate să nu fie nul și totuși să nu vizeze nicio altă ființă sau lucru, ci transpune subiectul dintr-o stare în alta, dintr-o situație în alta sau dintr-un loc în altul. Subiectul este perceput ca participant pasiv la acțiune, nicidecum ca gestionar.

Verbele caracterizate de un vector N → se formează perfectul compus cu verbul auxiliar sein.

Să contemplăm în paralel următoarele situații.

Der Mann trinkt Bier. Der Apfel fällt.
Bărbatul bea bere. Mărul cade.

 

La finalul acestora vom putea face următoarele constatări:

Der Mann hat (das Bier) getrunken.
Bărbatul a băut berea.
Das Bier ist getrunken. Der Apfel ist gefallen.
Berea este băută. Mărul este căzut.

 

Notăm absența unui agent aparent care să provoace căderea mărului, spre deosebire de cazul bărbatului care aduce berea în starea de a fi băută (consumată). Mărul însuși cade, iar căderea este un fenomen. Mărul e protagonist fără a-și provoca în vreun fel căderea. Observăm deci că acest tip de acțiune, unde lipsește un agent cauzator, formează perfectul cu sein, suprapunându-se cu pasivul de stare, exprimat în cazul berii (Berea este băută. Bărbatul a băut-o. – Mărul este căzut. Nimic și nimeni nu a căzut mărul, adică nu l-a făcut să cadă).

Relativitatea mișcării în limba germană

Mișcarea în limba germană poate fi locală, neorientată, codificată prin cazul Dativ, sau orientată, vârful vectorului de deplasare fiind codificat prin acuzativ.

Exemplu:

Der Mann geht auf der Straße. – Bărbatul merge pe stradă.

Der Mann geht auf →die Straße. – Bărbatul iese în stradă.

Nu puteai să reții der-die-das, dar apoi ai citit asta:

By Cristian,

”Rău a fost cu der-die-das…” – Nu trebuie să devină și experiența ta! În ”lupta” cu limba germană, Umlaut îți pune la îndemână atât aliați cât și axe călăuzitoare pentru a te ajuta să iei în stăpânire acest aspect distinctiv al limbii germane, pe cât de mic, pe atât de esențial pentru progresul tău. La fiecare nivel de competență atins, te poți ajuta de câte o metodă în plus pentru a învăța eficient și a permanentiza cunoștințele tale despre articole.

În primul rând, trebuie să înțelegi la ce te uiți când vezi der-die-das. Este de fapt vorba de două elemente care compun fiecare dintre cele trei cuvinte. Partea de articol hotărât d| care se leagă de câte un semn care indică genul, numărul și cazul substantivelor pe care le preced.

|r – genul masculin singular

|s – genul neutru singular

|e – genul feminin singular, respectiv pluralul

Articolul hotărât german d nu este altceva decât th-ul din limba engleză, acolo unde genurile au fost abandonate, astfel că, singurul articol hotărât este the, ca în exemplele

germană engleză română
de|r Mann the man bărbat|ul
da|s Kind the child copil|ul
di|e Frau the woman femei|a
di|e Leute the people lume|a

Fiecare cuvânt primește la intarea lui în vocabular, fie prin ”naștere”, fie prin ”adopție”, unul dintre semnele |r |s |e, care îl vor însoți în diverse situații și fără excepție în dicționare. Dar care sunt principiile care guvernează sistemul german de alocare al genurilor? Umlaut îți propune opt principii și tehnici facile pentru a descâlci acest aspect provocator al limbii germane, pe care le poți parcurge pe rând sau direct, prin click:

    1. Genul implicit este genul masculin

    2. Genul și sexul natural coincid în anumite cazuri

    3. Progenitura și diminutivele sunt de genul neutru

    4. Substantivele compuse moștenesc genul substantivului de bază

    5. Constelații tematice formate din triplete de der-die-das

    6. Metoda corelativă chinestezică

    7. Criterii gramaticale

    8. Certitudine cu tabelul sufixelor

Să le dezvoltăm pe rând.

1. Genul implicit este genul masculin.

Aceasta înseamnă practic că, în momente de dubiu extrem, mai ales ca începător, șansele să greșești sunt mai mici, dacă alegi pur și simplu articolul hotărât der și nu die, așa cum sunt tentați să facă mulți începători. Spre exemplu, marea majoritate a băuturilor sunt de gen masculin:

|r Kaffee |s Wasser |e Milch
|r Tee |s Bier |e Cola
|r Wein
|r Saft
|r Schnaps
|r Wodka

Mai multe despre semnificația genului masculin.

2. Genul și sexul natural coincid în anumite cazuri

Dacă un cuvânt desemnează o persoană sau un animal, făcând distincția între sexe, atunci și numai atunci putem corela genurile gramaticale în acest fel:

|r Vater |r Bulle/Stier |r Hahn r Hengst
progenitura |s Kind |s Kalb |s Küken s Fohlen
|e Mutter |e Kuh |e Henne e Stute

Gradele de rudenie se împart pe criteriul sexului natural fără excepție între |r (masculin) și |e (feminin) singular, respectiv substantive colective defective de singular:

colectiv: |e Eltern (părinți) |e Geschwister (frați/surori)
masculin: |r Vater |r Sohn
feminin: |e Mutter |e Tochter

Ocupațiile sunt de gen masculin, semnul |r desemnând agentul, și se derivează prin circumscrierea unui domeniu de activitate sau a rădăcinii verbale cu r| … |er. Citește mai multe despre acest procedeu de derivare.

Musik |r Musik|er
spielen (a juca) |r Spiel|er

Deși în acest fel nu sunt implicit excluse persoanele de sex feminin care practică aceste ocupații, pentru a face distincția explicită între sexe, genul feminin se obține prin adaosul sufixului |in.

|r Musik|er |e Musik|er|in
|r Spiel|er |e Spiel|er|in

Trebuie reținut faptul că genul gramatical nu este o consecință a segregării sexual-biologice. Cu toate acestea, putem extrage din exemplele de mai sus un principiu valid:

3. Progenitura și diminutivele sunt de genul neutru

Recunoaștem diminutivele după sufixele |chen și |lein, identice ca valoare. Câteva diminutive notabile ale limbii germane sunt printre altele:

origine (ro) diminutiv (ro)
e Magd (en. maid) fată s Mä*d|chen fată/fetiță
r Hahn cocoș s Hähn|chen pui
e Frau doamnă s Fräu|lein domnișoară
e Frau doamnă s Frau|chen stăpânăde animale
r Herr domn s Herr|chen stăpânde animale

4. Substantivele compuse moștenesc genul substantivului de bază

Acest lucru înseamnă că, odată stăpân pe vocabularul de bază, toate celelalte probleme cu genul se vor rezolva de la sine, având în vedere ponderea importantă a substantivelor compuse în vocabularul limbii germane.
Obținerea derivatelor unor categorii de bază se obține în limba germană prin așezarea în stânga, înaintea substantivului de bază, a unui element distinctiv (prepoziție, adverb, adjectiv, rădăcină verbală). Atunci când în fața substantivului se pune un alt substantiv, substantivul astfel compus moștenește genul ultimului substantiv, deci din capătul din dreapta. Astfel:

dacă avem categoria |r Stuhl și vrem să îi adăugăm distincția |s Büro, procedăm după cum urmează:

|s Büro + |r Stuhl ⇒ |r Büro|stuhl

5. Constelații tematice formate din triplete der-die-das

Poți reține mai ușor articolele, dacă identifici niște analogii funcționale într-un context tematic specific; de exemplu, familia nucleară și anexele ei:

|r Mann |e Frau
|s Kind |s Haus |s Auto

Tacâmurile, |s Besteck:

|r Löffel |e Gabel |s Messer


Unități de timp:

|r Tag |r Monat
|e Woche |e Nacht |e Woche
|s Wochenende |s Jahr

6. Metoda corelativă chinestezică

Este bine știut faptul că reținem mai ușor lucruri care apelează la mai multe simțuri simultan (chinestezie). Ca atare, într-o varietate de cazuri, putem să identificăm o cale de a ne reprezenta lucrurile spațial, în imagini, făcând niște corelații utile. Spre exemplu, câteva piese de mobilier în raport cu amplasarea lor în spațiul unei camere:

Metoda corelativa chinestezica

Bringing method to madness


Observăm, de pildă, că multe din piesele de mobilier care stau pe podea – |r Boden – sunt la rândul lor de gen masculin: |r Tisch (masa), |r Stuhl (scaunul), |r Schrank (dulapul), |r Sessel (fotoliul), |r Teppich (covorul).

Lucrurile care țin de tavan (|e Decke) sau de perete (|e Wand) sunt la rândul lor de gen feminin. Astfel, |e Lampe, |e Tür.

Obiectele „suspendate” pe perete, tabloul (|s Bild), fereastra (|s Fenster) și raftul/rafturile (|s Regal).

7. În fine, criteriile gramaticale

Din păcate, aceste criterii nu sunt imediat accesibile începătorului. Este necesară atât acumularea unui vocabular destul de însemnat, cât și o anumită experiență ca vorbitor, pentru a putea înțelege pe deplin adevărul despre genul gramatical. Dată fiind întinderea explicațiilor necesare, vom aloca un spațiu aparte acestui criteriu într-o serie de postări următoare. Pentru moment, ne vom rezuma la a spune că, în ce privește familia lexicală a unui verb, putem privi substantivele derivate de la acesta ca pe niște ipostaze. Ipostazele verbului corespund pe de o parte părților de propoziție (subiect, complement direct) dar și aspectului discret sau continuu al acțiunii, așa cum este cazul și în limba engleză.

Astfel, majoritatea substantivelor obținute direct din rădăcina verbală fără derivare cu sufixe, sunt de gen masculin, dacă descriu aspectul discret al acțiunii, adică limitată în timp și spațiu, numărabilă și tangibilă. Iată câteva exemple:

a arunca werfen |r Wurf aruncarea (numărabilă)
a sta stehen |r Stand starea
a curge fließen |r Fluss curentul
a trage ziehen |r Zug trenul
a săruta küssen |r Kuss sărutul

Dimpotrivă, dacă este vorba despre aspectul continuu al acțiunii descrise de verb, atunci vom avea un substantiv abstract, de gen feminin.

a munci arbeiten |e Arbeit|t munca
a călători fahren |e Fahr|t călătoria
a găti kochen |e Küch|e bucătăria
a învăța (pe alții) lehren |e Lehr|e învățătura
a iubi lieben |e Lieb|e iubirea

De remarcat sufixele specifice genului feminin |t și |e. Sufixul |e este de asemenea semnul pluralului, astfel că am putea aproxima adevăratul înțeles al acestor cuvinte interpretându-le ca pe niște substantive colective: bucătăria=de-ale gătitului, învățătura=de-ale învățatului, iubirea=de-ale iubitului etc. Alte sufixe care exprimă colective sunt |schaft (|e Mann|schaft, rom. echipa), |heit (|e Gesund|heit, rom. sănătatea) și |keit (|e Einsam|keit, singurătatea)

De multe ori aspectul continuu este redat printr-un sufix ce se aseamănă izbitor cu sufixul infinitivului lung al limbii engleze, |ing – sufixul german |ung.

a locui wohnen |e Wohn|ung locuința (locuirea)
a exersa üben |e Üb|ung exercițiul (exersarea)

Sunt mai rare substantivele de gen neutru derivate fără sufixe din verbe identificabile în limba modernă, de multe ori verbul modern fiind, din contră, derivat din substantivul neutru, de exemplu frühstücken ⇐ s Frühstück. Cu toate acestea, substantivele neutre reprezintă rezultatele unei acțiuni (s Ergebnis), ansambluri sau complexe în legătură cu un verb sau pur și simplu obiecte inerte prin excelență: s Ding, s Zeug, s Produkt etc.

Din categoria ansamblurilor sau complexelor, avem o serie de substantive formate cu prefixul Ge| urmat de o rădăcină verbală sau substantivală la care se adaugă (sau nu) sufixe. Astfel:

a construi bauen |s Ge|bäu|de construcție (clădire)
a împacheta packen |s Ge|päck bagajul
a vedea sehen |s Ge|sicht fața (fr. visage)
a simți fühlen |s Ge|fühl sentimentul
a bea trinken |s Ge|tränk băutura
a vorbi sprechen |s Ge|spräch conversația

Există câteva paradoxuri interesante pentru vorbitorul străin, având în vedere că același mod de construcție dă și substantive de gen masculin:

a gândi denken |r Ge|danke gândul
a mirosi riechen |r Ge|ruch mirosul
a gusta schmecken |r Ge|schmack gustul

În plus, orice verb poate fi substantivizat la genul neutru, exprimând faptul de a face respectiva acțiune:

a înota schwimmen |s Schwimmen înotatul
a fuma rauchen |s Rauchen fumatul
a cânta singen |s Singen cântatul

Ce concluzii putem trage de aici pentru a putea aplica o regulă empirică în utilizarea limbii germane:

  1. Sufixul |er corect recunoscut ne indică genul masculin. Acest sufix face parte dintr-un grup de trei sufixe (|er |el |en), care la rândul lor identifică substantive masculine, dar și faminine sau neutre.
  2. Sufixele |ung, |heit, |keit, |ei, |ie ș.a. ne indică cu certitudine genul feminin. (Vezi tabelul de mai jos.)
  3. Sufixul |e ne indică într-o mare măsură genul feminin, sufix ce marchează și pluralul, dar poate însoți și o mulțime de cuvinte de gen masculin sau neutru.
  4. Putem memora articolele cu ajutorul unor analogii utile, chiar dacă fără o bază științifică.
  5. Pe măsură ce acumulăm vocabular și experiență, ne putem folosi de avantajul cuvintelor compuse, ale căror genuri le stăpânim deja și, la un nivel mai avansat, de regulile care guvernează familiile lexicale dominate de un verb.


Și nu în ultimul rând, te poți bucura și de o măsură sporită de certitudine cu…

8. Tabelul sufixelor

Articol Sufixe
der Musik|er1 Liefer|ant Stud|ent Tepp|ich 

Früh|ling Real|ismus Real|ist Direkt|or

das Mäd|chen Fräu|lein Doku|ment Eigen|tum2 

Zentr|um 

die Alli|anz Intellig|enz Poliz|ei Energ|ie Frei|heit 

Müdig|keit Eigen|schaft Heil|ung Freund|in 

Fabr|ik Institut|ion3 National|ität Diktat|ur4 

Biblio|thek Just|iz

Atenție la următoarele excepții;

|e Butt|er, |e Leit|er, |e Mutt|er, |s Fenster

|r Irr|tum, r Reich|tum

3|s Stad|ion

Originally posted 2017-12-18 19:40:06.

Te poți bucura de vorbire fluentă la fiecare nivel

By Iulia,

Obiectivul Umlaut - Vorbeste fluent inca de la inceput!

Exprimarea exclusiv în limba străină trebuie să fie obiectivul fiecărui program de training. Este, de asemenea, extrem de solicitant. De ce?

  • Pentru că toate celelalte abilități i se subordonează
  • Pentru că totul se desfășoară în timp real
  • Presupune, pe lângă cunoașterea unor noțiuni elementare de vocabular, un grad foarte ridicat de concentrare și autocontrol (mai ales la început)

Majoritatea avem o poveste care nu are un final tocmai fericit în ceea ce privește limbile străine. Vestea bună este că, dacă avem motivația necesară și urmăm o strategie diferită, putem vorbi fluent încă de la început, iar cu timpul, pe măsură ce acumulăm experiență, totul devine mai ușor. Garantat!

 

Acestea sunt sfaturile noastre:

  1. Fii deschis!

    Permite trainerului să utilizeze exclusiv limba străină. Înțelegem că poate fi dificil, chiar extenuant, mai ales ca începător absolut, dar discursul este cu siguranță adaptat și ai nevoie de expunere maximă la limba străină pe care dorești să o înveți.

  2. Propune-ți să utilizezi exclusiv limba străină, fără să te abați de la această regulă.

    Acest obiectiv presupune foarte mult autocontrol, dar fluența ta se va îmbunătăți vizibil într-un timp foarte scurt.

  3. Dacă ești începător absolut, te numeri printre norocoși:

    Poți aborda procesul corect de însușire a limbii încă de la început! Ai avut în partea de prezentare propoziții scurte sau mesaje audio simple? Însușește-ți informația, atât ceea ce presupune structuri, cât și vocabular. Îndrăznește! O simplă repetare a acestor structuri într-o scurtă prezentare sau un joc de rol te va ajuta să reții mult mai mult decât minute bune de recapitulare a vocabularului sau recitire a textelor de acasă.

    Ai învățat câțiva ani o limbă străină la școală, înțelegi texte destul de complexe, dar nu te poți exprima?

    Transformă experiența în principalul tău atu, pornește cu mesaje scurte și simple. Abordează teme uzuale și cuvinte pe care le poți pronunța. Construiește cu prezentul. Doar prin exercițiu poți căpăta fluență.

  4. Rezistă tentației de a traduce structuri din limba română.

    Cel mai adesea, aceleași lucruri se exprimă cu totul altfel în limba străină. Încearcă să-ți însușești structurile ca atare, iar dacă ele diferă foarte mult de limba română, utilizează-le des până devin reflex.

  5. Dacă ai un nivel începător-intermediar, nu încerca să te exprimi foarte complicat.

    Este imposibil să redai mesajul ca în limba maternă. Când exersezi vorbirea, nu este chiar momentul ideal pentru a învăța cuvinte noi; cel mai important este să valorifici vocabularul și structurile pe care le cunoști deja.

  6. Este esențial să ai materiale și o strategie adaptate cadrului european comun de referință pentru limbi.

    Nu este necesar să cunoști zeci de cuvinte despre o anumită temă pentru a o aborda, acest lucru devine copleșitor. Trebuie doar să utilizezi eficient vocabularul corespunzător nivelului.

  7. Nu te rușina și nu refuza posibilitatea de a te juca.

    Principalul avantaj pe care îl au copiii în fața adulților atunci când învață o limbă străină, este faptul că ei posedă disponibilitatea de a experimenta. Nu există prejudecăți și rețineri. Dacă reușești să redevii copil în momentele când te exprimi în limba străină, totul va fi mult mai ușor.

  8. Bucură-te!

    Este esențial să conștientizezi progresul făcut și lucrurile noi învățate. Secretul învățării unei limbi, dincolo de strategii și motivație, este legat de sentimentul împlinirii și nerăbdării de a o vorbi cu plăcere cu fiecare ocazie.

  9. Nu înceta niciodată să înveți.

    Acest sfat este adresat cursanților de nivel B1-B2 care pot să abordeze cu ușurință o varietate de teme. Pentru o bună utilizare a unei limbi străine însă, este esențial să acumulăm constant, să integram conștient în discursul nostru noile cuvinte și structuri învățate la curs – și să nu ne mulțumim cu puțin.

  10. Vorbește limba străină și în afara sălii de curs!

    Indiferent cât de intimidant și dificil poate părea, este esențial să ieși din zona de confort. Doar utilizând constant în cât mai multe contexte diferite și cu cât mai multe persoane ceea ce înveți, poți deveni un vorbitor bun!

Originally posted 2017-12-10 21:31:48.

Ponturi Umlaut pentru a citi și înțelege eficient

By Iulia,

Ce citim în afara orelor de curs?

Ce citim în afara orelor de curs?

Această abilitate pasivă este un exercițiu care solicită în principal cunoștințele de vocabular, dar și de înțelegere a structurilor din text. Un exercițiu tipic se axează pe două abilități, de obicei în această ordine:

 

Pentru a profita cât mai mult de pe urma acestui tip de activitate, este important să ții cont de următoarea strategie:

  1. Înainte de a citi
    – revizuiește cuvintele principale de la lecția respectivă
    – încearcă să intuiești despre ce ar putea fi vorba
  2. În timpul parcurgerii textului
    – subliniază cuvintele necunoscute
    – nu te speria, dacă unele propoziții nu le înțelegi deloc; este posibil să se clarifice odată ce ai imaginea de ansamblu sau chiar la propozițiile următoare
    – evită traducerile; pentru foarte multe cuvinte sau noțiuni este posibil să nu existe corespondent în limba română
  3. După parcurgerea textului
    – nu ezita să ceri un răgaz pentru a reciti pasajele care ți s-au părut dificile
    – încearcă să extragi ideile principale
    – notează structuri și expresii care ți se pare relevante

Nouă nu prea ne place pasivitatea și montonia și de aceea transformăm această activitate într-una activă. Este esențial să lucrăm cu noile cuvinte, să ni le însușim, de aceea comentăm și dezbatem ideile din texte.

Ce citim în afara orelor de curs?

  1. Easy-readers – Leichte Lektüre este un mod excepțional de a te relaxa exersând o limbă străină. Dacă ai terminat nivelul A1, poți deja să te bucuri de această resursă minunată – sunt scurte și formatul este mic, astfel că le poți lua cu tine oriunde, chiar și în metrou. Cel mai important este să nu alegi la întâmplare; caută mai întâi mai multe cărți care indică nivelul pe care l-ai atins (este marcat de obicei în colțul de jos pe prima pagină – A1, A2, B1 etc.) și, dintre acestea, alege titlul care ți se pare mai interesant. Ca bonus, îți stau la dispoziție exerciții de înțelegere a textului și răspunsuri la finalul cărții.
  2. Cu toții avem hobby-uri sau subiecte care ne interesează în mod deosebit. Dacă ai un nivel mediu (A2+), poți deja să abordezi texte mai complexe, legate de lucrurile care te interesează, pentru că ești deja familiarizat cu subiectul și poți deduce foarte multe cuvinte din context.
  3. Manualele moderne au texte suplimentare pe care nu putem să le parcurgem întotdeauna la curs. Ele sunt accesibile, fiind practic o recapitulare a vocabularului și structurilor asimilate anterior – și sunt interesante! Cel mai adesea abordează curiozități culturale și interviuri.
  4. Abonează-te și urmărește pe rețele de socializare pagini în limba țintă. Asigură-te că în mediul virtual ai contact constant cu limba pe care dorești să înveți, fie chiar și un contact superficial. Dacă nivelul nu îți permite încă să citești articole, poți căuta pagini care postează imagini însoțite de texte scurte, citate cunoscute sau glume.

Originally posted 2017-11-30 08:20:39.

Cum pot fi cea mai bună versiune a mea la o testare limbi straine?

By Iulia,

Cea mai buna versiune a ta la o testare limbi straine

Când comunicăm în română, reflectăm foarte rar la modul cum vorbim (ce timpuri verbale și ce cazuri folosim, dacă utilizăm arhaisme sau neologisme, dacă ne exprimăm variat). Atunci când avem însă doar cîteva module de studiu la activ și contact limitat cu o limbă străină, este esențial să reflectăm la ce resurse avem la dispoziție și cum le putem utiliza cât mai eficient în comunicare.

Cum putem să fim cea mai bună versiune a noastră la un audit lingvistic?

În primul rând, este esențial să ne setăm obiective constructive.

Obiectivul tău ar trebui să fie o încadrare corectă, iar de aceea trebuie să tratezi această etapă cu seninătate, dar și cu seriozitate.

Pentru că auditul lingvistic este până la urmă o testare și acest cuvânt este rar asociat cu sentimente pozitive, am identificat două abordări frecvente:

Candidații sunt over-achievers

Acest tip de candidat dorește să obțină o încadrare excepțională, preluând discursuri de pe internet și incluzând în răspunsuri cuvinte copiate pe ultima sută de metri din dicționar. Deși este greu, un număr semnificativ reușesc să mențină aparența unui nivel excepțional de limbă pe toată perioada interviului și sunt supraevaluați. Acest lucru le poate crea doar neplăceri pe termen lung. Și formulez întrebarea:

Dacă auditul lingvistic vizează obținerea unui loc de muncă, chiar îți dorești să te confrunți în fiecare zi cu sarcini cărora încă nu ești suficient de pregătit să le faci față?

În cazul auditului ce vizează pregătirea unui training:

Îți dorești să sari etape și să abordezi materiale care nu ți se adresează?

Dacă ai reuști să escalezi un nivel sau mai rău, două, este foarte posibil să îți compromiți șansele de progres. Pentru că îmbunătățirea nivelului nu înseamnă doar acumularea de vocabular.

Candidații doresc să depășească cât mai repede momentul

Alt obiectiv greșit este dorința de a depăși cât mai repede momentul. Foarte mulți cred că o evaluare scurtă este de dorit. Din experiență pot spune că o evaluare scurtă este și una superficială, iar un rezultat grești (care cel mai adesea este o subevaluare în cazul evaluărilor scurte) nu îl influențează pe evaluator în niciun fel. Dar pentru tine poate avea multe repercusiuni negative. Dacă este vorba de o evaluare pentru angajare, cel mai probabil nu vei primi postul, iar dacă este o evaluare pentru încadrarea într-o grupă, vei frecventa un curs care nu îți va aduce un plus de valoare, iar motivația ta va scădea. Este în interesul tău să prelungești discuția, să demonstrezi ce cunoștințe ai.

Așadar, obiectivul tău ar trebui să fie o încadrare corectă, iar de aceea trebuie să tratezi această etapă cu seninătate, dar și cu seriozitate. Nu încerca să vii cu discursuri scrise în prealabil, dar nici nu încerca să privești interviul ca pe o formalitate de care trebuie să te achiți cât mai rapid.

Înainte de interviu, încearcă să ai cât mai mult contact cu limba străină. Evident, asta nu înseamnă că dacă ai încheiat modulul A1 sau A2 este momentul să te uiți la filme fără subtitrare sau să cauți furibund articole care îți depășesc cu mult nivelul. Când spun contact, mă refer la consolidare. Așadar, dacă ai mai mult timp la dispoziție, poți face o recapitulare a lecțiilor din manual (majoritatea manualelor au la fiecare lecție un rezumat al vocabularului relevant și ale structurilor gramaticale). Dacă ești ușor în criză de timp, poți lua CD-ul din manual sau din caietul de exerciții pentru a-l asculta în mașină sau în metrou, în drumul spre locul de muncă. Foarte mult ajută și dialogurile imaginare, încearcă să îți creezi diverse scenarii și să formulezi răspunsuri. Dacă ești singur în birou sau acasă, este chiar mai bine să le spui cu voce tare. (Fii liniștit/ă, nu o să spunem nimănui!) Dacă ai prieteni sau colegi (ideal ar fi să fie colegi de la curs) cu care poți exersa, roagă-i să te ajute.

Odată sunat, încearcă pe cât posibil să nu amâni convorbirea. Dacă evaluatorul are doar un contact inițial și îți solicită să propui o zi și o oră, este ideal; dar dacă acesta îți solicită să susții evaluarea, este de preferat să nu amâni. Spontaneitatea este un mare plus!

Despre toate numai de bine!

Deși auditul ar trebui să fie obiectiv și ar trebui să testeze exclusiv cunoștințele de limbă, sunt foarte mulți factori care determină desfășurarea interviului și încadrarea. Este foarte important să ai o atitudine relaxată și, de ce nu, prietenoasă față de evaluator. Pentru că obiectivul tău principal este să demonstrezi că poți susține o conversație într-o limbă străină, încearcă chiar să stabilești o relație naturală și pozitivă. Nu te sfii să și glumești uneori, te ajută și pe tine să te destinzi. Este foarte important însă să nu faci comentarii negative, chiar și cele mai inocente îți pot crea neplăceri – evită să faci remarci despre vârstă, sex, meserii și orice intră în categoria prejudecăți. MAI ALES nu spune nimic negativ despre tine sau despre limba străină la care ești testat. Iar aici mă refer la reclamă negativă la adresa ta… ”Am mari probleme la gramatică”, ”Nivelul meu ar fi putut să fie mai bun dacă alocam mai mult timp” sau diverse dificultăți pe care le implică procesul de învățare ”E imposibil să înțelegi timpurile verbale la engleză”, ”Cuvintele în germană sunt prea lungi și limba sună urât”. Spune doar lucruri pozitive.

Să nu rămâi pasiv!

Cum evaluarea începe cu un warm-up și aceasta presupune să te prezinți, acela este momentul crucial și este esențial să nu râmâi pasiv. Este prima impresie și nu numai că este de dorit să fie una bună, ai și șansa să orientezi discuția spre punctele tale forte. Dacă nu ești avansat, nu încerca să impresionezi cu vasta ta experiență profesională sau cu teme pe care nu prea poți să le aboredezi cu lejeritate. Concentrează-te să oferi informații cât mai variate, dar să rămâi în zona ta de confort lingvistic. Gândește-te la maximum 5 aspecte importante care te definesc și despre care poți relata. Nu este nevoie să dezvolți foarte mult o idee, dar este important să oferi mai mult decât un subiect și un predicat. Cel mai probabil de aici va continua cu întrebările și evaluatorul. Spre exemplu, dacă ai menționat că ai doi copii, este foarte probabil să pună întrebări suplimentare legate de aceștia. Concentrează-te pe detalii pe care le poți integra ușor în discurs – numere, adverbe de timp, adjective.

Majoritatea subiectelor abordate gravitează în jurul verbelor.

Pentru că majoritatea subiectelor abordate gravitează în jurul verbelor, încearcă să îți faci o listă (fie ea chiar și imaginară) cu verbele pe care vrei să le utilizezi. Cel mai bine le împarți în trei categorii, deși unele pot fi comune: rutina zilnică, activitate profesională și timp liber/concediu. Alege-ți pentru fiecare cam 10-15 verbe și gândește-te un pic la forma lor corectă la prezent, trecut și viitor. Recapitularea acestora te va ajuta să nu fii nevoit să-ți cauți cuvintele pe loc și după ce le-ai găsit să te confrunți cu marea dilemă – e regulat, neregulat, modal, are prepoziție specifică… Odată ce ai reușit să ai nucleul propoziției (verbul), ar fi de dorit să te gândești un pic și la substantive pe care le poți asocia și mai ales fii atent la prepoziții.

Nu ezita să te autocorectezi!

Încearcă să păstrezi un ritm normal în vorbire, nu vorbi nici prea rar, atent la fiecare acord, dar nici prea repede (evaluatorul poate crede că citești răspunsurile). Dacă ai spus ceva greșit și ai sesizat acest lucru, nu ezita să te autocorectezi. Un evaluator bun apreciază că te poți corecta, înseamnă că îți sunt cunoscute formele corecte, dar nu ai încă suficient exercițiu.

De obicei răspunsul este chiar în întrebare – este esențial să fii foarte atent la modul în care este aceasta formulată și ce elemente cheie conține. Spre exemplu, dacă întrebarea este generală – Ce faci de obicei în concediu? – poți utiliza fără probleme prezentul. Dar dacă întrebarea vizează un eveniment din trecut (Cum ai petrecut ultimul concediu?), schimbă imediat registrul spre trecut. Evident, dacă ești de nivel A1 sau A2.1, nu este chiar zona ta de confort, dar încearcă să demonstrezi că ai înțeles întrebarea și că ești familiarizat și cu trecutul, povestește succint utilizând câteva verbe la trecut și daca este greu să continui, revino în prezent, vorbind despre lucruri generale. (Soțului/soției nu prea îi place marea, dar copiii…)

Ideal ar fi să nu utilizezi limba română deloc.

Dacă există probleme de orice fel, nu ezita să menționezi acest lucru. Spre exemplu, dacă legătura nu este foarte bună, comunică-i evaluatorului acest fapt. De asemenea, dacă nu înțelegi întrebarea, roagă-l (dar nu în română!) să reformuleze. Ideal ar fi să nu utilizezi limba română deloc.

La final, nu face imprundența de a întreba despre rezultat. Desigur, ești foarte nerăbdător să știi la ce nivel ai fost încadrat. dar este foarte probabil ca, din cauza unor clauze contractuale, evaluatorul să nu îți poată comunica direct rezultatul. Nu îl pune în situația delicată de a te refuza. Încearcă să închei conversația în aceeași notă pozitivă. Dacă îți mulțumește pentru amabilitate și timpul acordat, spune-i că și tu îi mulțumești sau că și ție ți-a făcut plăcere.

 

Tu ce meserie ai în germană?

By Cristian,

Herren und Herrinnen

„Was bist du von Beruf?”

Care ar fi fost profesia ta, dacă te nășteai în Germania?

 

Dacă vrei să știi cum se numește meseria ta în germană, nimic mai simplu:

  1. Caută domeniul de activitate sau verbul care descrie activitatea pe care o prestezi.
  2. Adaugă domeniului de activitate terminația -er. De exemplu, dacă domeniul tău este muzica (ger. Musik), profesia ta va fi (d|er) Musik|er.
  3. Elimină terminația -en de la verbul care descrie activitatea ta și adaugă terminația -er. De exemplu, dacă tu consiliezi (ger. berat|en), meseria ta se va numi Berat|en + er -> (d|er) Berat|er.
  4. Toate denumirile de meserii sunt de gen masculin (der). Dacă ești femeie și vrei să comunici acest lucru în mod expres, mai adaugi terminația -in și schimbi articolul în die. Prin urmare vei fi die Musiker|in sau die Berater|in.

 

 

Câteva cazuri mai aparte: Keller (eng. cellar, rom. beci) + er -> Kellner (rom. chelner) sau Garten (rom. grădină) + er -> Gärtener (rom. grădinar) De remarcat că avem același sufix “-r” cu aceeași funcție și în limba română, cu mai multe variante pentru armonie vocalică: miner (lucrător în mină), portar (lucrător la poartă), sudor (lucrător care sudează) etc.

Pentru cei dintre voi interesați de culisele acestui procedeu, voi “desecretiza” mai jos misterul infamelor articole der-die-das.

Într-o postare anterioară (Hello World!) vorbeam despre teatrul foarte mic al lumii văzute prin propoziție și despre legătura dintre genul gramatical și rolul pe care îl îndeplinesc substantivele limbii germane în relație cu acțiunea (verbul).

der-die-das descretizat

Cine „poartă pantalonii” în familia lexicală?

Vom analiza aceste relații și semnalizarea lor în limba germană modernă unde, prin apariția articolului proclitic (care precede substantivul), aceste semnale au ajuns în anumite cazuri să circumcidă cuvintele, flancându-le. Observând figura de mai sus, unde avem verbul spielen, remarcăm că obținem agentul prin flancarea rădăcinii verbale cu “r”, obținând r Spiel|er. Vocala adițională “e” apare din rațiuni fonetice, permițând articularea cuvântului. Atașând rădăcinii semnalul “s”, obținem ceea ce va reprezenta complementul direct prin excelență: s Spiel, jocul, care va fi jucat de jucător: Der Spiel|erspielt-> das Spiel, relația inversă fiind imposibilă.

În etapa următoare, prin flancarea substantivelor cu semnul “e”, obținem pluralele substantivelor Spieler (jucător) și Spiel (joc):

da|s Spiel -> di|e Spiel|e
r Spiel|er -> di|e Spiel|er|e
Din rațiuni fonetice, e-ul final va fi neexprimat în cazul substantivului Spieler, fiind precedat de un “r” final vocalic.

Într-un episod următor, vom analiza ce se întâmplă cu pluralul substantivelor de gen feminin, având în vedere că genul feminin este o abstracțiune a pluralului, pluralitatea fiind tratată ca un tot unitar singular.


Într-o lume preocupată de eliminarea discriminării și excluziunii sociale pe criterii de sex, vestea bună este că genul gramatical nu este sexist și nu împarte cuvintele în funcție de presupusa lor feminitate ori masculinitate. Cu toate acestea, în mediul german, grija pentru corectitudinea politică conduce la aberații lingvistice, astfel că într-o zi am putea sfârși prin a ne adresa cu “oameni și oamene”, pentru a fi siguri că am inclus și jumătatea de sex feminin a speciei, uitând că semnalul R are doar funcția de a semnaliza rolul de agent al substantivului în relație cu capul familiei lui lexicale, verbul. Ca dovadă, avem cuvinte vechi, de dinaintea apariției articolului proclitic (pus în fața substantivului), care au semnalul R sub forma unui sufix (semn atașat posterior), indiferent de sexul biologic (Vater și Mutter, Bruder și Schwester etc.), indicând fidel destinul gramatical al acestor cuvinte – de a performa ca agenți.

Originally posted 2017-11-12 17:17:55.