Categorie: Blog și resurse


Productivitatea și satisfacția mențin motivația necesară învățării unei limbi străine

By Iulia,

Cum sa inveti limbi straine productiv

Productivity is never an accident. It is always the result of a commitment to excellence, intelligent planning, and focused effort.
~ Paul J. Meyer, antreprenor american (*1928)

Deși ne place să credem că cei care au reusit să aibă un bun nivel de cunoaștere a unei limbi străine sunt diferiți, au un IQ cu mult peste medie, talent la a învăța limbi străine și bineînțeles ureche muzicală, realitatea este cu totul alta. Este vorba doar de o abordare corectă, ce implică mai ales o atitudine pozitivă.
Ce au în comun cursanții care și-au atins obiectivele alături de noi? Detaliile fac diferența între succes și eșec.
Vă oferim câteva sfaturi care vă pot ajuta să fiți (mai) eficienți.

Nu lipsiți de la curs

Conform Cadrului european de referință pentru limbi, despre care am scris într-o postare anterioară, există recomandări precise legate de numărul de ore necesare pentru a parcurge un nivel. Atenție, numărul recomandat se referă la ore didactice, pentru că progresul din timpul în care ești în contact cu limba în afara orelor de curs nu este măsurabil, mai ales pentru incepatori. De asmenea, doar în cadrul orelor de curs exersezi vocabular și structuri noi, specifice nivelului, în mod controlat, sub îndrumările trainerului.

Profită de orice minut al cursului

Indiferent dacă urmezi un curs intensiv sau extensiv, de grup sau individual, este important să urmărești cursul pas cu pas. Chiar dacă uneori este trainerul, sau colegii tăi sunt cei care vorbesc, asta nu înseamnă că îți poți lua “o mică vacanță” chiar în timpul cursului. Recomandabil ar fi să îi urmărești pe colegii care vorbesc, este foarte posibil să auzi de la ei cuvinte noi sau să exprime idei interesante, oferindu-ți posibilitatea să pui întrebări.

Parcurgerea unui nivel nu se referă la înțelegerea materialelor, ci la capacitatea ta de a utiliza corect în vorbire structurile și vocabularul.

Pune accent pe vorbire

Comunicarea orală este abilitatea căreia i se subordonează toate celelalte abilități. Este esențial să îți impui ca în timpul cursului să comunici exclusiv în limba țintă. Fiecare intervenție a ta, inclusiv întrebările către trainer și către colegi, nu trebuie formulate în limba română. Evident, inițial ți se va părea dificil, dar dacă reușești să îți ții această promisiune, cu fiecare curs va deveni mai ușor, iar ulterior, rutină. Parcurgerea unui nivel nu se referă la înțelegerea materialelor, ci la capacitatea ta de a utiliza corect în vorbire structurile și vocabularul.

Zona de confort este un loc minunat, păcat că nimic nu se dezvoltă spectaculos înăuntrul ei!

Renunță la traducere

Zona de confort este un loc minunat, păcat că nimic nu se dezvoltă spectaculos înăuntrul ei! Iar, în ceea ce privește învățarea unei noi limbi, zona de confort este chiar limba maternă. Cu cât vei încerca mai mult să te agăți de ea, cu atât îți vei încetini progresul. Chiar și limbile care fac parte din aceeași familie sunt suficient de diferite încât să aibă un spirit propriu și să impună vorbitorilor un nou mod de gândire. Doar dacă te-ai hotărât să devii traducător profesionist, este utilă paralela dintre limba străină și cea maternă.

Învață în context

Cea mai frecventă greșeala este de a recapitula vocabularul abordând cuvintele și nu contextul acestora. Din păcate, memoria noastră nu poate reține liste de cuvinte, chiar dacă acestea sunt grupate tematic. Pentru o recapitulare eficientă a vocabularului, recomandăm să recitim textele sau să reascultăm materialele audio abordate la curs. Garantăm că prin aceasta metodă de recapitulare a cuvintelor în context vom putea reține mai mult. Același lucru îl recomandăm în cazul structurilor gramaticale – regulile sunt relativ inutile dacă nu sunt însoțite de exemple.

Învățarea unei limbi străine este un proces de durată.

Nu te grăbi

Învățarea unei limbi străine este un proces de durată. Cât durează să atingi nivelul B2 (ce atestă că ești un bun vorbitor independent) este un subiect căruia merită să i se aloce o postare separată, dar am vrea să punctăm faptul că cei care intenționează să învețe o nouă limbă străină pendulează între extreme – fie cred că parcurgerea a patru manuale (A1, A2, B1 si B2) este suficientă, fie cred că este o abilitate pierdută odată ajunși la vârsta adultă, iar acum va fi un proces de cel puțin cinci ani cu rezultate modeste. Or adevărul este că un adult are nevoie de aproximativ doi ani pentru atingerea acestui obiectiv, îndeplinind următoarele condiții:

  • Este motivat și are o atitudine pozitivă și deschisă
  • Beneficiază de 4 ore didactice pe săptămână care pun accent pe comunicare
  • Acordă zilnic douăzeci de minute. Fie că este vorba de parcurgerea notițelor de la curs, o aplicație mobilă, un film, un articol sau ascultarea cd-urilor în mașină, este esențial să fii constant în contact cu limba pe care vrei să o înveți.

Reprize mici

În cazul limbilor străine, nopțile pierdute înainte de testul final nu prea funcționează. 8 ore cu o zi înainte de testul final sunt o abordare destul de ineficientă. În schimb, dacă cele 8 ore sunt împărțite în reprize de câte 30-40 de minute în zile diferite, cu siguranță vei avea rezultate mai bune. Este demonstrat că învățarea la intervale mari de timp, chiar și pentru mai multe ore, nu este o metodă care funcționează la învățarea limbilor străine.

Înțelege Cadrul european de referință pentru limbi

Acesta nu este doar o bază de elaborare a programelor de curs și al manualelor, ci un instrument foarte util de autoevaluare al cursanților, pentru că acesta oferă o imagine clară asupra ce presupune fiecare nivel. De asemenea, majoritatea testelor de evaluare a cunoștințelor de limbi străine se bazează pe acesta. Este imporant de reținut însă, că promovarea la limită a unui test de nivel sau parcurgerea unui manual nu trebuie interpretată ca undă verde pentru începerea următorului. Pentru a putea începe următorul nivel, este nevoie de un minim de 90%. Sună poate dificil, dar fiecare element neglijat de la un nivel, ne va îngreuna parcursul la nivelul următor până în punctul în care nu mai putem avansa.

Dacă facem parte dintr-o grupă, abordarea noastră influențează nu doar progresul nostru, ci și pe cel al colegilor.

Fără scuze

Timpul este cu siguranță cel mai prețios. Toți suntem în criză de timp, dar acest lucru nu trebuie să fie un pretext, ci din contră, trebuie să prioritizăm. În cazul unui curs individual, cursantul poate să își stabilească cel mai adesea propriul ritm, dacă acesta nu este impus de către o situație personală sau compania în cadrul căreia activează. Dar este esențial să realizăm, mai ales dacă facem parte dintr-o grupă, că abordarea noastră influențează nu doar progresul nostru, ci și pe cel al colegilor. Grupa alături de trainer functionează ca o echipă, iar pentru ca proiectul să aibă un randament mai scăzut este suficient ca unul dintre membri să fie mai slab. În egală măsură, dedicarea noastră poate crește nivelul grupei. De aceea, este important să ne asumăm responsabilitatea de a participa activ la fiecare curs.

Un curs de limbi străine este cu siguranță sinonim cu noutatea și aventura.

Invata limbi straine cu Umlaut si bucura-te de progres!

Bucură-te de fiecare moment

A învăța o limbă străină este cu siguranță una dintre cele mai mai realizări care are efecte atât în plan profesional, cât și personal. Dar, până a putea utiliza o limbă străină la nivel avansat, ar trebui să ne bucurăm de fiecare moment al parcursului nostru. Pentru a urca sus pe scara Cadrului european de referință pentru limbi străine, trebuie să învățăm, pe lângă cuvinte noi, structuri gramaticale, expresii, și să ne bucurăm. Este din păcate în spiritul nostru să ne concentrăm pe aspectele negative și să le ignorăm pe cele pozitive; și pot garanta că în demersul învățării unei limbi străine sunt cu mult mai multe cele pozitive, deși foarte adesea le ignorăm. Înainte de a interacționa cu alte persoane pentru care această limbă va reprezenta o veritabilă punte de legătură (ne referim aici la vorbitorii nativi), vom întâlni colegii de la curs; și nu stiu cât de multe contexte sunt în care oamenii pot interacționa relaxat, aflând multe lucruri unul de la celălalt și despre celălalt lucruri noi, bucurându-se în același timp de evoluția comună. Apoi, indiferent cât de mult încercăm să le evităm, în viața fiecăruia intervin rutina și monotonia. Un curs de limbi străine este cu siguranță sinonim cu noutatea și aventura. Pentru că manualele din zilele noastre sunt din ce în ce mai interesante și nu se limitează la a prezenta vocabularul și gramatica tabelar, ne putem lărgi orizontul de cunoaștere. Iar dacă călătorești într-o altă țară unde se vorbește limba pe care o înveți, fă tot posibilul să te bucuri de lucrurile pe care ai reușit să le înțelegi și să le comunici, făcând abstracție de lucrurile care ți s-au părut (momentan) nefamiliare.

Satzbau (1) – In limba germana, S+P=Love

By Cristian,

Cursuri limbi straine - Structura frazei in limba germana

O importantă provocare a limbii germane chiar și pentru vorbitorii avansați este construirea propozițiilor și frazelor. Am acceptat de complezență ideea că “în limba germană verbul stă la final”, dar mintea și gura refuză de multe ori să se conformeze acestei reguli ciudate și neînțelese. Dacă te numeri printre cei neconvinși, acest prim articol, dintr-o serie dedicată motivului pentru care lucrurile stau așa, este pentru tine și întru gloria limbii germane.

Propoziția este o scenă minusculă într-o arenă cosmică vastă.

Parafrazând celebrul citat al omului de știință Carl Sagan cu privire la Pământ, văzut de la 6 miliarde de kilometri ca un pixel luminos suspendat într-o rază de lumină, voi evidenția câteva dintre caracteristicile construcției pe care o numim propoziție.

Orice propoziție recompune o scenă cu corespondent în realitate, aidoma unei scene de teatru. Scena este organizată în jurul unei acțiuni în care sunt implicați un protagonist și un antagonist într-un cadru de circumstanțe (spectator, spațiu, timp etc.)

Scena propozitiei

Scena propoziției și cele trei roluri. Subiectul „trage” cu verbe-proiectil asupra țintelor sale.

 

Pentru a avea o propoziție este obligatoriu să avem o acțiune (verbul predicativ – P) și în mod necesar un protagonist sau performer (subiectul – S) care să manifeste această acțiune. Legătura celor doi (S+P) este sacrosanctă, un adevărat mariaj indestructibil. În limba germană, subiectul este întotdeauna exprimat, în mod normal pe poziția întâi, în prim-plan.

Limba germana - subiect plus predicat egal love

Das Kind isst. Copilul mănâncă.
S P S P

De multe ori însă, acțiunea subiectului produce efecte în lumea exterioară asupra unui antagonist (complement direct) sau în legătură cu o circumstanță exterioară, astfel că avem următoarea schemă fundamentală pe care putem construi propoziții valide:

Limba germana - subiect predicat complement

Das Kind isst ein Eis Copilul mănâncă o înghețată
S P E S P E

E – ger. Ergänzung reprezintă complementul. Complementul (E) și subiectul (S) stau în mod normal de o parte și de cealaltă a predicatului (P), a acțiunii, fiind admisibilă și următoarea schemă, în interiorului cuplului S+P având loc o inversiune care conservă poziția a doua pentru verbul predicativ.

Limba germana - complement predicat subiect

Das Eis isst das Kind. Înghețata o mănâncă copilul.
E P S E P S

Notă: Aceasta ordine este mai neobișnuită. Pentru a evita confuzia potrivit căreia înghețata este cea care mănâncă, limba română dedublează cuvântul înghețată cu pronumele personal corespunzător, indicând astfel sensul acțiunii dinspre copil asupra înghețatei. În limba germană nu avem un semn exterior, altul decât modularea ritmului propoziției și bunul simț. De obicei, în limba germană prim planul propoziției este ocupat de alt complement decât cel direct.

Poziția întâi este așadar poziția prim planului. Verbul predicativ poate ocupa această poziție numai în propoziția interogativă la care se răspunde cu da sau nu, însăși acțiunea fiind cea pusă sub semnul întrebării:

Limba germana - predicat subiect complement interogativ

?
Isst das Kind ein Eis ? Mănâncă copilul o înghețată?
P S E P S E

Altfel, poziția întâi în propoziția interogativă este rezervată cuvintelor interogative cu W, corespondente ale wh-words ale limbii engleze.

Limba germana - complement predicat subiect interogativ

Was isst das Kind? Ce mănâncă copilul?
E P S E P S

Acestea sunt schemele de construcție a propozițiilor în limba germană. La acest nivel bazic (protagonist-acțiune-antagonist) am putut remarca o corespondență perfectă cu limba română, atât la propoziția afirmativă cât și la cea interogativă. Însă lucrurile urmează să se nuanțeze și să contrasteze puternic începând cu episodul următor, pe care îl vom putea înțelege abia dacă vom ține cont de câteva principii care se ascund în spatele schemelor elaborate mai sus:

I. Principiul unicei reprezentări
Orice propoziție narează o singură acțiune cu un singur protagonist, iar dacă există, un singur antagonist.

II. Regula poziției întâi – prim planul
Prima poziție este prim planul scenei pe care o recreează propoziția. Este ocupată de orice element pe care dorim să-l evidențiem în comunicare.

III. Regula poziției a doua
A doua poziție, între protagonist (S) și antagonist (E), despărțindu-i, este rezervată acțiunii (deci verbului predicativ).

Recomandarea Umlaut: Dicționare

By Iulia,

Cea mai frecventă întrebare la curs este legată de dicționare – Ce dicționar ar trebui să folosim?

Prima opțiune, din punctul meu de vedere, este dict.cc. Oferă cele mai multe sensuri ale unui cuvânt, precum și cele mai uzuale structuri și expresii care includ cuvântul respectiv. Astfel, dacă un cuvant nu apare în textul nostru cu sensul de bază, ci ca parte a unei expresii, de cele mai multe ori primim traducerea întregii expresii. Pentru termeni ce țin de limbaj specializat, chiar este marcat domeniul (ex. Tech-tehnologie, econ- economie etc.). Dacă nu puteți fi contectat tot timpul la internet, dicționarul se poate downloada și ca aplicație pentru telefoanele Android sau iOS. Singurul dezavantaj al acestui dicționar ar fi că dicționarul în limba română este destul de puțin dezvoltat în comparație cu limba engleză, astfel că beneficiile utilizării lui depind în mare măsură de cunoștințele de limba engleză.

… Continuă să citești

Pe înțeles: Cum ticăie ceasul nemțesc

By Cristian,

Limba germana - Ceasul - Limba germana companii - limba germana incepatori

Unul dintre primele momente care-i lasă descumpăniți pe mulți studenți începători este chiar modul în care spunem ora în limba germană. Auzul unui „fünf vor halb sechs„, adică „cinci douăzecișicini„, dacă nu îi convinge definitiv de ciudățenia germanilor, cel puțin îi face să-i suspecteze puternic de gândire alambicată, nepământeană. „Adică nemții chiar spun cinci jumate fără cinci  ??” Răspunsul este undeva între da și nu. Evident că și nemții, ca toți oamenii, au intenționat să-și facă viața mai ușoară și nicidecum mai grea prin felul în care spun ora. Însă, pentru a putea aprecia această ușurință, ca vorbitori de limba română trebuie mai întâi să înțelegem pas cu pas câteva aspecte.

La germani, jumătatea orei are aceeași greutate ca și ora întreagă.

Jumătatea orei

Linia mediană a ceasului între ora 12 și ora 6 definește jumătatea orei. Cuvântul german pentru jumătate este die Hälfte, iar ceea ce este important de observat este că germanii nu folosesc acest cuvânt pentru a spune timpul, ci halb (vezi half  în limba engleză). halb nu este un substantiv, ci un adverb pe care îl putem traduce aproximativ pe jumătate.

Să ne închipuim acum că avem un set de 12 păhărele numerotate de la 1 la 12 în care turnăm ceva bun din jumătate în jumătate de oră, astfel încât la fiecare oră fixă umplem păhărelul inscripționat cu ora corespunzătoare. Dacă am umplut deja, spre exemplu, păhărelele numerotate cu 10, 11 și 12, la ora 12:30 vom umple până la jumătate păhărelul inscripționat cu numărul 1, ca în figură:

Cursuri germana incepatori - ora in limba germana

Neamțul se va uita la paharul cu numărul 1, îl va vedea pe jumătate umplut și va spune halb eins, un fel de jumate-unu.

De la 1 la 12 din jumătate în jumătate de oră

La germani, jumătatea orei are aceeași greutate ca și ora întreagă, iar jumătatea orei este un reper la fel de fix ca și ora întreagă. Orele se succed astfel: ora 10, jumate-11, ora 11, jumate-12, ora 12, jumate-1 etc.

Apropiindu-ne de aceste puncte de reper folosim cuvântul vor (ante, înainte de), depărtându-ne folosim cuvântul nach (post, după), pentru a indica la ce distanță suntem de ele, apropiindu-ne și apoi depărtându-ne, după modelul:

[minute] vor [ora_următoare]
[minute] nach [ora_curentă]
sau
[minute] vor/nach [jumătate_din_ora_următoare]

Limba germana incepatori - Vor si nach - Ceasul limba germana

Sferturile vor și nach

Orele 9 și 3 împart împreună cu orele 12 și 6 cadranul ceasului în patru părți egale. O astfel de parte o numim în limba română sfert, o corupere a cuvântului slav cetvrutu, la rândul său bazat pe cetire, înrudit cu latinescul quattuor, din care patru în limba română. Și în limba germană sfertul se bazează pe cuvântul patru – vier → das Viertel. Doar două din cele patru sferturi sunt de interes, cele prin raportare la ora întreagă, punctul orei 12. Avem astfel conform celor de mai sus următoarele două situații:

Viertel vor und Viertel nach - limba germana

 

Vor, nach și numere mici

Principalele caracteristici ale orei spuse colocvial sunt ușurința. rapiditatea și utilizarea unor numere cât mai mici pentru a indica minutele. Aceasta înseamnă că nu vom depăși cifra 20. Practica ne arată că vor (ante) și nach (post) se distribuie astfel pe cadranul ceasului în vorbire:

Deutsche Uhrzeit rund um die Uhr

De jur împrejurul ceasului cu prepoziția um

Pentru a indica ora în legătură cu un eveniment, ne folosim de prepoziția um care denotă mișcarea circulară – am traduce-o în limba română în jur de, în jurul. Asocierea formei rotunde, a ocolului, în legătură cu ora se întâlnește și în alte culturi. Astfel, putem considera următorul model de dialog:

A: Wann beginnt der Film?
B: Um Viertel vor acht. (19:45)

 

Pentru a întreba ora, avem două posibilități distincte:

1. Wie viel Uhr ist es ?, Cât este ceasul ?
2. Wie spät ist es ?, mot-a-mot How late is it ?

Astfel, pentru a afla ora de desfășurare a unui eveniment, putem de asemenea utiliza și întrebarea

 

Um wie viel Uhr beginnt der Film?

 

În cazuri de urgență putem apela oricând la ora oficială

Altfel cunoscută ca military time, ora în acest format se bazează pe 24 de intervale de câte 60 de minute. Notația textuală a acestui mod de a reda ora exactă în limba germană este spre exemplu:

15:23 Uhr
[ore]:[minute] [cuvântul rezervat „Uhr”, un fel de o’clock]

Notația se traduce în vorbire astfel:

fünfzehn Uhr dreiundzwanzig

A se observa că unitatea de măsură – Uhr – este notată după cifre dar citită după oră, aidoma modului de notare și citire a prețurilor în limba germană:

999 €
neun Euro neunundneunzig

față de:

099 €
neunundneunzig Cent

Germanilor le place să știe pe ce contează, adică nu se complică în vorbire cu virgule sau cu cifra 0. Intercalarea unității de măsură între măsura întreagă (Euro, Uhr) și subdiviziuni marchează suficient poziția virgulei. Cifra 0 nu este luată în considerare și nu este rostită niciodată:

1005 €
zehn Euro fünf
( a nu se confunda deci cu zece virgulă cinci euro )

10:05 Uhr
zehn Uhr fünf

Acest tip de pragmatism german se traduce bineînțeles și în modul colocvial de redare a orei pe ceas.

 

În rezumat, pentru a spune cu succes ora în stil colocvial ținem cont de următoarele câteva principii:

  1. Doar numere naturale, cât mai mici posibil
  2. În general o abordare aproximativă, folosindu-ne de repere vizuale evidente pe cadranul ceasului. Aceste puncte de reper sunt două principale – ora întreagă (ora 12) și jumătatea (ora 6) – și două secundare – sfertul-fără (ora 9) și sfertul-și (ora 3)
  3. În preajma reperelor principale (12 și 6), apropiindu-ne de ele vom folosi cuvântul vor , depărtându-ne vom folosi cuvântul nach , ținând cont de principiul utilizării numerelor cât mai mici (până în 20).

Diferența o face în limba germană tratamentul jumătății de oră care, pentru germani, are aceeași pondere ca și ora fixă.

A, B, C sau ce? (Cum ne orientăm în Cadrul European de Referinta pentru Limbi Straine)

By Iulia,

Umlaut limbi straine ghidul tau pentru invatare limbi straineCECRL – Cadrul european de referință pentru limbi straine și nivelurile de competență lingvistică sunt concepte relativ cunoscute, cel puțin la nivel teoretic. Conform principalelor site-uri de joburi, peste o treime din ofertele angajatorilor solicită cunoașterea a cel puțin o limbă străină. Auditul lingvistic este adesea o parte integrantă a procesului de recrutare sau a dezvoltării programelor de training pentru angajații companiilor multinaționale.

La nivel practic, utilizarea eficientă a cadrului european de referință pentru limbi straine ca instrument precis de evaluare este încă limitată. Despre istoria, obiectivele și avantajele acestui sistem vom discuta succint în această postare, pentru a putea aborda în detaliu importanța vitală și recomandările de utilizare a cadrului european de referință pentru limbi straine pentru rezultate optime, atât în procesul de învățare, cât și în cele de evaluare.

Ce este Cadrul European Comun de Referință și unde este utilizat?

Cadrul european comun de referință pentru limbi straine este un sistem internațional de evaluare a abilităților lingvistice. Documentul a fost publicat în 2001 de către Consiliul Europei, după mai bine de un deceniu de cercetare, la care au participat aproximativ 200 de experți. Trebuie subliniat că documentul nu are un rol normativ, ci este o inițiativă care s-a născut dintr-o nevoie stringentă de a moderniza procesul de predare, respectiv învățare de limbil straine, și a standardiza evaluarea nivelului de cunoștințe, în contextul mobilității și al liberului schimb în interiorul granițelor Uniunii Europene. A reușit să depășească, însă, granițele Europei, fiind adoptat mai ales de către țările asiatice și unele țări latino-americane. Datorită răspândirii limbii engleze, cel mai adesea este utilizată abrevierea CEFR (Common European Framework of Refrances for Languages) cu variațiile CEF sau CEFRL. Există însă abrevieri specifice pentru fiecare limbă europeană (spre exemplu GeR în germană, CECRL în franceză, QCER în italiană sau MCER în spaniolă). În română coexistă CECRL cu abrevierea CEFR.

În România, vorbitorii de limbi straine fac prima oară cunoștință cu acest concept cel mai adesea la redactarea CV-ului. Formatul Europass, precum și principalele site-uri de joburi, solicită o încadrare a cunoștințelor de limbi straine conform CECRL.

Nefiind familiarizați cu nivelele de competență lingvistică, datele introduse sunt foarte adesea neconforme cu realitatea, candidații având des tendința să se supraevalueze pentru a face o impresie mai bună angajatorului. Deși CV-ul Europass este însoțit de o fișă de autoevaluare, chiar și cu ajutorul acestora, intervin dificultăți în completarea corectă. Aici apare auditul lingvistic care, dacă respectă standardele CECRL, oferă transparență și rezultate concludente. Despre desfășurarea Auditului Lingvistic am detaliat aici:
Criteriile auditului lingvistic pentru o testare concludentă

Dacă pornești de la nivelul tău real, poți avea un parcurs rapid.

Discrepanțele mari dintre datele oferite în CV și rezultatele Auditului Lingvistic, nu trebuie neapărat reproșate candidatului, ci sunt cauzate de răspândirea limitată și înțelegerea superficială a CECRL în predarea și evaluarea competențelor de limbi straine, atât în sistemul de învățământ, cât și, mai tarziu, în programele de formare continuă.

Umlaut - Ghidul tău în învățare limbi straine

Învățarea unei limbi straine nu este un proces liniar. În general, timpul necesar pentru depășirea unui nivel superior de competență crește progresiv față de timpul necesar depășirii primelor nivele, urmând curba unei creșteri organice. Cele mai rapide progrese le regăsim la parcurgerea nivelelor A1-B1, urmate de o fază de acumulare mai lentă, date fiind complexitatea sporită și volumul tot mai mare de vocabular. Vestea bună este că depășirea nivelului B1 („primul popas”) asigură oricând un punct de relansare în studiul unei limbi straine și este o redută definitiv cucerită.

CECRL facilitează relația de parteneriat între elev/student/cursant și profesor/trainer, precum și setarea unor obiective realiste.

Dincolo de avantajul extraordinar oferit profesorilor și trainerilor de a beneficia de o multitudine de materiale conforme și de a personaliza cursul în funcție de un anumit nivel CECRL, acest sistem oferă celor care învață o limbă străină posibilitatea de a avea o imagine clară și măsurabilă a progresului lor, precum și a parcursului viitor.

Există însă condiții, și anume, atât sinceritatea și acceptarea faptului că, poate după mulți ani de învățare la școală sau în alt cadru al unei limbi straine, competențele tale pot să nu depășească nivelul A, cât și răbdarea. Învățarea unei limbi straine este un proces de durată, dar vestea bună este că, dacă pornești de la nivelul tău real, poți avea un parcurs rapid, deținând controlul asupra progresului tău. Având puncte de referință măsurabile, este mult mai ușor să te menții motivat, să determini ritmul evoluției tale, dar și să ai o viziune de ansamblu clară a procesului de învățare.

Autoevaluarea fără instrumente precise de măsurare a progresului este motivul principal pentru care mulți dintre noi nu au reușit să învețe o limbă străină.

Mulțumită CECRL, putem evita exprimări vagi, precum “Am un nivel mediu”, “Înțeleg foarte bine, dar nu pot să vorbesc”, “Gramatica este problema mea”. Autoevaluarea fără instrumente precise de măsurare a progresului este motivul principal pentru care mulți dintre noi nu au reușit să învețe limbi straine, în ciuda unei perioade lungi de contact cu limbile respective. Nu, nu este vorba de talent sau de minuni, oricine care doreste să urce pe scara CECRL o poate face. Trebuie doar să nu sară peste etape și să urmărească dezvoltarea concomitentă a tuturor abilităților: înțelegerea textului scris, înțelegerea mesajului oral, exprimarea scrisă și exprimarea orală, toate acestea în cadrul aceluiași nivel. Pentru că suntem diferiți, este posibil ca unele abilități să ni se pară mai ușor de dezvoltat decât altele, dar aici intervine avantajul de a avea control – încearcă sa te concentrezi asupra abilității care ți se pare mai dificila, înainte să treci la nivelul următor.

Indicatori de performanță

Un alt avantaj extraordinar al acestui sistem este că ne ofera indicatori de perfomanță directori, adică poți estima de la bun început de câte ore ai nevoie pentru a atinge un anumit nivel.
Vom începe prin demontarea unei prejudecăți, destul de răspândită în Europa și omniprezentă în Romania, și anume, că fiecare nivel al CECRL are nevoie de un număr egal de ore pentru a fi parcurs. Deși inițial începutul pare foarte dificil, în realitate modulele A1 și A2 sunt relativ ușor de parcurs, având apoi nevoie la nivelul B1 de dublul numărului de ore al nivelelor anterioare cumulate pentru a-l promova cu succes.

De asemenea, este esențial să ținem cont întotdeauna de anumiți factori, precum:

  • Particularitățile limbii și contactul cu aceasta în afara orelor de curs

  • Cât de diferita este limba maternă față de limba țintă

  • Frecvența orelor de curs

  • Care este experiența legată de învățarea unei limbi straine (este demonstrat că, cine are un nivel minim B1 intr-o altă limbă străină decât limba țintă va învăța mai ușor).

  • Și, nu în ultimul rând, motivația individuală

Ce se întâmplă dacă nu ținem cont de CECRL?

O ignorare a CECRL sau o evaluare greșită poate, din păcate, să aibă consecințe mai grave decât ar părea la prima vedere, cu efecte ireversibile pe termen lung. În primul rând, o programă sau un curs care nu ține cont de CECRL, precum și formarea unor grupe eterogene, evaluate superficial, sunt evidențe clare de malpraxis în anul 2018. Am mai putea adăuga că cele mai vehemente critici aduse CECRL vin din Marea Britanie, dar și în acest caz, ele nu vizează neapărat CECRL, ci slaba implementare a acestuia. Foarte adesea, profesorii bifează subiectele principale de structură a limbii și vocabular, fără a ține cont de faptul că acestea nu trebuie doar înțelese sau memorate, ci integrate în procesul de dezvoltare a principalelor abilități.

O ignorare a CECRL sau o evaluare greșită poate, din păcate, să aibă consecințe ireversibile pe termen lung.

Consecințele sunt în functie de greșeala în modul de abordare a dezvoltării programelor de training:

  1. Supraveluarea – (auto)încadrarea la un nivel superior.
    Chiar dacă ne închipuim că putem face față, că este important atât pentru moralul nostru, cat și pentru impresia pe care o facem celorlalți, să luăm parte la un curs cu un nivel superior celui real, că este suficient să ne concentrăm mai mult și să lucrăm mai mult individual, este o decizie greșită. Nu vom conștientiza acest aspect imediat, poate vom reuși să facem față și chiar să promovăm evaluarile, dar adevăratele provocări vor apărea abia la nivelul următor, când va exista un deficit clar, imposibil de depașit, între cunoștințele noastre și materialele nivelului respectiv, iar dacă facem parte dintr-o grupă, între noi și restul participanților.
    Urmarea? Vom fi prinși într-o situație delicată, fără prea multe soluții. Întoarcerea și reluarea modulului anterior nu va putea umple golurile de dinainte, nu vom putea rezolva probleme de structură și vocabular pe care le-am avut de la bun început. Apoi intervine și demotivarea, care este o lovitură cel mai adesea fatală pentru continuarea învățării unei limbi straine.
  2. Subevaluarea -(auto)încadrarea la un nivel inferior.
    Această greșeala este mai rară, dar are consecințe similare primei. În cazul în care materialul nu aduce suficientă noutate pentru a oberva un progres vizibil, șansele de a abandona sunt destul de mari. Stagnarea și monotonia sunt adesea fatale motivației. Dacă facem parte dintr-o grupă în care nivelul este mult mai slab decât al nostru, acest lucru poate afecta progresul celorlalți participanti, care se pot simți intimidați.

De aceea, pentru a beneficia de toate avantajele unui curs, este esențial să înțelegi CECRL și să te ghidezi după el. În postările viitoare vom explica punctual ce reprezintă fiecare nivel și subnivel în parte. De asemenea, dacă aveți întrebări legate de acest subiect, nu ezitați să ne scrieți.

… Continuă să citești

Limba lui Einstein te învață să gândești ca Einstein

By Cristian,

Einstein scoate limba germana

Astăzi se împlinesc 139 de ani de la nașterea lui Albert Einstein în orașul Ulm, în Germania, și mai bine de un secol de la publicarea Teoriei Relativității în limba germană, limba maternă a lui Einstein. În ciuda exilului său voluntar în S.U.A., afiliația culturală germană a lui Einstein trebuie evidențiată, el fiind la fel de cunoscut pentru părul său genial ca și pentru puternicul și incorigibilul accent german.
Contribuția științifică epocală a lui Einstein invită la a discuta o altfel de teorie a relativității, și anume Relativitatea Lingvistică. Subiect de dispută între specialiști situați pe poziții antagonice, ipoteza relativității lingvistice avansează ideea că limbajul determină în varii măsuri gândirea, mai precis, că unele gânduri nu ne pot trece prin minte decât într-o limbă anume, pe când ele ne rămân inaccesibile sau aproape inaccesibile în limitele simbolurilor altei limbi. Filosoful german Wilhelm von Humboldt, patronul universității cu același nume din Berlin și unul din promotorii ideii de relativitate lingvistică, afirma:

Diversitatea limbilor nu este o diversitate a semnelor și sunetelor, ci o diversitate a concepțiilor despre lume.

Indiferent dacă studiile vor confirma sau infirma teoria relativității lingvistice, în mod cert limbile omenirii reprezintă în esență tot atâtea modele ale realității. La o analiză atentă, limba dezvăluie principalele supoziții și adevăruri empirice despre lume, acumulate de-a lungul sutelor de generații de vorbitorii ei și validate de succesul lor pragmatic.

Limba germană este eminamente o limbă care acordă o grijă deosebită cinematicii, gramatica limbii germane putând fi cu ușurință descrisă în limbajul fizicii. Distingem strict între origine, poziție și orientare prin specificitatea întrebărilor care investighează aceste detalii: Woher? (rom. De unde?), Wo? (Unde?) și Wohin? (Încotro?). Latent în structura ei fundamentală, limba germană codifică noțiunile de inerție și mișcare orientată – vectorială.

Am identificat patru vectori principali ai limbii germane, cărora le-am dat nume evocatoare pentru modul lor de manifestare:

  1. Angriffsvektor – Vectorul ofensiv
  2. Verlagerungsvektor – Vectorul relocator
  3. Ruhevektor – Vectorul nul
  4. Fließband- oder Besenstielvektor – Vectorul conveior sau coadă de mătură

1. Vectorul ofensiv (Angriffsvektor) N → A

Verbele tranzitive formeaza perfectul compus cu haben

Este vectorul fundamental al gramaticii. Originea sa este codificată de cazul Nominativ iar vârful său este invariabil codificat de cazul Acuzativ. Dă sensul acțiunii în propoziție, de la subiect asupra unui complement direct, adică o ființă, un obiect, lucru sau loc asupra cărora subiectul acționează nemijlocit.
În legătură intimă cu acest vector stau cele două participii, participiul prezent (gerunziu) – volatil, și participiul perfect – fix. Cele două participii intră în compoziția perfectului compus, a diatezei pasive și a altor structuri specifice limbii germane.

Verbele caracterizate de un vector N → A cu complement direct formează fără excepție perfectul compus cu haben.

Astfel, partea activă (subiectul) se corelează cu gerunziul, partea pasivă (complementul direct) cu participiul trecut.

Exemplu:

Wir sehen einen guten Film. Vedem un film bun.
Der Film ist spannend. Filmul este captivant. gerunziu
Wir sehen gespannt zu. Ne uităm captivați. perfect

Cu alte cuvinte, filmul captivează, este deci capitvant. Noi suntem captivați.

Diateza pasivă:

Der Mann trinkt Bier.
Das Bier ist (noch nicht) getrunken, das Bier wird noch getrunken.

Bărbatul bea bere.
Berea încă nu este pe deplin băută (diateza pasivă de stare), câtă vreme bărbatul bea. Berea devine băută. (diateza pasivă de proces)

Der Mann ist trinkend, er ist ein trinkender Mann. (Bărbat bând bere).
Partea activă este bărbatul bând, berea este partea pasivă, băută.

2. Vectorul relocator (Verlagerungsvektor), D → A

Ca și vectorul ofensiv (Angriffsvektor), vectorul relocator este în legătură cu un set restrâns de acțiuni ale subiectului asupra altor ființe, obiecte sau lucruri, pe care le mută dintr-un loc în altul. Vectorul relocator se construiește între locul de origine (codificat prin Dativ, exprimat sau omis) și destinație (codificată prin Acuzativ), specificând relațiile spațiale cu ajutorul unor prepoziții, la rândul lor de patru tipuri:

  1. Strict origine (Woher?) – aus (rom. din), ab (rom. începând de la), seit (rom. de temp.), von (rom. de la). Sunt prepoziții care specifică origini prin excelență și cer fără echivoc Dativul.
  2. Strict locație (Wo?) – bei. Prepoziția bei (rom. la) exprimă doar prezența în orbita spațială sau temporală a unei ființe, lucru sau activități. Ideea de orbită induce utilizarea acestei prepoziții circumstanțial. Exemple:
    Bei Regen nehme ich einen Schirm mit. – Pe ploaie iau o umbrelă cu mine.
    Er joggt und hört dabei Musik. – El ascultă muzică (acțiune secundară) în timp ce aleargă (acțiune principală)
  3. Locație-destinație (Wo? Wohin?) – an, neben, zwischen, in, unter, auf, über, hinter, vor.
    Sunt prepoziții bicazuale, cer Dativul, dacă exprimă locații fixe, sau Acuzativul, dacă exprimă destinații. Exemple:
    Der Mann legt den Teppich auf den Boden. Der Teppich liegt auf dem Boden.
    Der Mann stellt den Tisch aud den Teppich. Der Tisch steht auf dem Teppich.
    Der Mann hängt eine Lampe über den Tisch. Die Lampe hängt über dem Tisch.
    Die Frau setzt sich an den Tisch. Die Frau sitzt am Tisch.
  4. Destinație-orientare-tranzit – bis, für, gegen, durch, ohne, um
    Prepoziții care cer fără echivoc acuzativul, reprezentând vârfuri de vectori (für, gegen, durch) sau, în cazul lui um, mișcarea circulară.

Prepozițiile cu Dativul, zu și nach, necesită un tratament aparte, într-o postare viitoare.

3. Vectorul nul (Ruhevektor) |N → A| = 0

Verbe intranzitive sau partial tranzitive in limba germana care formeaza perfectul compus cu haben

Uneori nu există o acțiune netă a subiectului orientată spre exterior. Subiectul este ocupat cu acțiuni fără efecte asupra altor ființe, obiecte, lucruri etc. a dormi, a veghea, a aștepta ș.a. sunt asimilate mai degrabă unor stări. Percepțiile pot diferi și chiar diferă între limba germană și limba română. Spre exemplu, ceea ce este perfect corect în limba română,

Studentul așteaptă autobusul.

este nepermis în limba germană. Un verb caracterizat de vectorul nul (intranzitiv, deci) trebuie să se servească de prepoziții sau de prefixe tranzitivizante pentru a putea produce efecte:

Der Student wartet auf den Bus.
Der Student er|wartet den Bus. (deși prefixul modifică semantic noțiunea de așteptare)

Verbele caracterizate de un vector nul formează perfectul compus cu haben.

4. Vectorul conveior N →

Verbe care formeaza perfectul compus cu sein

Un vectorul al acțiunii poate să nu fie nul și totuși să nu vizeze nicio altă ființă sau lucru, ci transpune subiectul dintr-o stare în alta, dintr-o situație în alta sau dintr-un loc în altul. Subiectul este perceput ca participant pasiv la acțiune, nicidecum ca gestionar.

Verbele caracterizate de un vector N → se formează perfectul compus cu verbul auxiliar sein.

Să contemplăm în paralel următoarele situații.

Der Mann trinkt Bier. Der Apfel fällt.
Bărbatul bea bere. Mărul cade.

 

La finalul acestora vom putea face următoarele constatări:

Der Mann hat (das Bier) getrunken.
Bărbatul a băut berea.
Das Bier ist getrunken. Der Apfel ist gefallen.
Berea este băută. Mărul este căzut.

 

Notăm absența unui agent aparent care să provoace căderea mărului, spre deosebire de cazul bărbatului care aduce berea în starea de a fi băută (consumată). Mărul însuși cade, iar căderea este un fenomen. Mărul e protagonist fără a-și provoca în vreun fel căderea. Observăm deci că acest tip de acțiune, unde lipsește un agent cauzator, formează perfectul cu sein, suprapunându-se cu pasivul de stare, exprimat în cazul berii (Berea este băută. Bărbatul a băut-o. – Mărul este căzut. Nimic și nimeni nu a căzut mărul, adică nu l-a făcut să cadă).

Relativitatea mișcării în limba germană

Mișcarea în limba germană poate fi locală, neorientată, codificată prin cazul Dativ, sau orientată, vârful vectorului de deplasare fiind codificat prin acuzativ.

Exemplu:

Der Mann geht auf der Straße. – Bărbatul merge pe stradă.

Der Mann geht auf →die Straße. – Bărbatul iese în stradă.

Criteriile auditului lingvistic pentru o testare concludenta

By Iulia,

Testare limbi straine cu Umlaut

Auditul lingvistic este un instrument de testare utilizat de către departamentul de resurse umane pentru a identifica cu exactitate nivelul competențelor într-o limbă străină al candidaților sau al angajaților. Este solicitat în două situații: ca un element integrat în procesul de recrutare al candidaților sau la începutul unui program de training pentru a concepe un plan personalizat și adaptat nevoilor angajaților.

Motivația pentru a solicita un audit lingvistic poate determina într-o bună măsură modul în care acesta este organizat. Dacă este vorba de un interviu de angajare, compania poate solicita testarea cunoștințelor de limbă străină vizând un domeniu foarte specific. Astfel, se elaborează un set de întrebări suplimentare ce testează limbajul de specialitate. De asemenea, dacă activitatea viitorului post implică mai mult corespondență și prezentări scrise, se impune ca testarea să conțină și o parte scrisă, în care candidatul să răspundă liber unei solicitări (să răspundă unei solicitări prin e-mail, să soluționeze o reclamație, să comenteze rezultatele unei analize, să realizeze o prezentare ș.a.).
În cazul în care angajatorul are nevoie de candidați care să aibă un nivel precis (spre exemplu B2), se poate solicita ca testarea să vizeze strict acest nivel și rezultatul să fie de tipul pass or fail.

În ce constă un audit lingvistic?

Este important de menționat că auditul lingvistic nu are limitări, poate fi personalizat în funcție de solicitările și nevoile clientului. În România, cel mai adesea el curpinde o parte scrisă și un interviu (telefonic sau față în față). Din rațiuni logistice se apelează foarte des la teste de tip grilă pentru partea scrisă și un interviu telefonic. Astfel, ponderea testării orale este mult mai mare față de evaluarea scrisă, pentru că, să recunoaștem, testele de tip grilă au foarte multe vulnerabilități. De multe ori se decide la eliminarea completă a evaluării scrise în favoarea evaluării orale.

Recomandarea noastră este ca auditul să cuprindă ambele părți, dar evaluarea scrisă să nu se limiteze la exerciții de tip grilă, ci să vizeze testarea tuturor competențelor, să includă așadar elemente de înțelegerea textelor scrise și a mesajelor audio precum și o probă scurtă de exprimare liberă în scris. Astfel, clientul poate avea o imagine mult mai clară asupra nivelului de pregătire al angajaților și poate planifica mai eficient programul de training. Ca exemplu concret putem menționa persoanele care au avut contact cu limba străină pe o perioadă mai lungă de timp, au cunoștințe teoretice și înțeleg la nivel mediu mesajele scrise, dar nu se pot exprima. În cazul acesta, nu se justifică să pornească de la nivelul de începători absoluți, ci se impune un program care pune accentul pe dezvoltarea abilităților de comunicare. Un audit lingvistic ce implică doar o evaluare orală îi dezavantajează în mod clar și, de asemenea, poate genera rezultate greșite – grupă mixtă de cursanți care nu au mai avut niciodată contact cu limba și participanți care au multe cunoștințe teoretice, dar nu se pot exprima.

Recomandarea noastră este ca auditul lingvistic să vizeze testarea tuturor competențelor.

În ceea ce privește evaluarea orală, există trei tipuri de abordări. În cazul interviului de angajare, departamentul de resurse umane poate solicita propriile întrebări. În situația în care nu vizează un limbaj specializat, situația cea mai frecventă în cazul solicitărilor de audit lingvistic, evaluarea are două tipare: fie există un set prestabilit de întrebări, din domenii cât mai variate și care nu urmează un fir logic, neavând legătură între ele. A doua abordare este o discuție liberă, pornind de la prezentarea inițială a candidatului. Acestuia din urmă i se oferă șansa să conducă discuția, să se exprime liber pe subiectele lui de interes. Evaluatorul formulează întrebări suplimentare punctuale, dar fără să se abată de la subiect, cu scopul de a primi cât mai multe informații legate de nivelul de pregătire. Spre exemplu, atunci când candidatul discută despre actualul loc de muncă, dacă în majoritatea cazurilor preferă să utilizeze prezentul vorbind cel mai adesea despre activități curente: pentru a verifica alte timpuri verbale, evaluatorul solicită informații despre primul loc de muncă sau despre planurile de viitor în plan profesional ale interlocutorului. Astfel, acesta este determinat să utilizeze trecutul sau viitorul pentru a oferi răspunsuri concludente.

Obiectivul nescris al oricărei evaluări telefonice este de a acorda candidatului șansa de a vorbi cât mai mult, de a-l încuraja și motiva să se exprime cât mai dezinvolt.

Dacă nu există solicitări de testare a limbajului specializat, Umlaut preferă ultima abordare menționată în cazul evaluării orale. De ce? Pentru că prima poate exercita o presiune prea mare asupra interlocutorului. O înlănțuire de întrebări fără legătură între ele, similare unui interogatoriu, determină foarte adesea un ridicat grad de disconfort, amplificând emoțiile negative. Acest tip de abordare poate genera exact rezultatele cele nedorite. Candidatul nu se exprimă liber, răspunde vag, în propoziții scurte și, dacă nu este la un nivel avansat, este posibil să nu îți ofere suficient material din care să extragi concluzii relevante. Obiectivul nescris al oricărei evaluări telefonice este de a acorda candidatului șansa de a vorbi cât mai mult, de a-l încuraja și motiva să se exprime cât mai dezinvolt. Deși fiecare întrebare a evaluatorului are un scop precis, acestea trebuie să fie formulate natural și să încurajeze un dialog cât mai deschis. O astfel de abordare este un win-win situation pentru ambele părți. Rezultatul evaluării poate să fie unul relevant doar dacă evaluatorul a reușit să creeze o situație reală și să primească suficiente informații pentru a încadra corespunzător în conformitate cu nivelele cadrului european de referință pentru limbi.

Pentru rezultate corecte și obiective este esențial ca evaluatorul să cunoască foarte bine cadrul european de referință pentru limbi. Deși foarte rar există solicitări în acest caz, în opinia noastră, se impune ca evaluatorul să aibă și o experiență în livrarea programelor de training. O bună cunoaștere a materialelor adaptate fiecărui nivel este o experiență foarte importantă în a evalua foarte precis (chiar pe subnivel) și a oferi un feedback util, fiind diagnosticul pe care se bazează toți pașii ulteriori.

De asemenea, furnizorul trebuie să pună la dispoziția clientului fișa de evaluare. În acest document se motivează încadrarea. Aceasta trebuie să țină cont mai ales de punctele forte ale candidatului, ar și minusurile și greșelile recurente.

Dar auditul lingvistic nu se adresează doar companiilor, ci trebuie să reprezinte prima etapă a oricărui curs de limbi străine. Lipsa acestei evaluări inițiale sau o încadrare superficială poate influența negativ desfășurarea cursului și progresul participanților.

Cum pot fi cea mai bună versiune a mea la o testare limbi straine?

By Iulia,

Cea mai buna versiune a ta la o testare limbi straine

Când comunicăm în română, reflectăm foarte rar la modul cum vorbim (ce timpuri verbale și ce cazuri folosim, dacă utilizăm arhaisme sau neologisme, dacă ne exprimăm variat). Atunci când avem însă doar cîteva module de studiu la activ și contact limitat cu o limbă străină, este esențial să reflectăm la ce resurse avem la dispoziție și cum le putem utiliza cât mai eficient în comunicare.

Cum putem să fim cea mai bună versiune a noastră la un audit lingvistic?

În primul rând, este esențial să ne setăm obiective constructive.

Obiectivul tău ar trebui să fie o încadrare corectă, iar de aceea trebuie să tratezi această etapă cu seninătate, dar și cu seriozitate.

Pentru că auditul lingvistic este până la urmă o testare și acest cuvânt este rar asociat cu sentimente pozitive, am identificat două abordări frecvente:

Candidații sunt over-achievers

Acest tip de candidat dorește să obțină o încadrare excepțională, preluând discursuri de pe internet și incluzând în răspunsuri cuvinte copiate pe ultima sută de metri din dicționar. Deși este greu, un număr semnificativ reușesc să mențină aparența unui nivel excepțional de limbă pe toată perioada interviului și sunt supraevaluați. Acest lucru le poate crea doar neplăceri pe termen lung. Și formulez întrebarea:

Dacă auditul lingvistic vizează obținerea unui loc de muncă, chiar îți dorești să te confrunți în fiecare zi cu sarcini cărora încă nu ești suficient de pregătit să le faci față?

În cazul auditului ce vizează pregătirea unui training:

Îți dorești să sari etape și să abordezi materiale care nu ți se adresează?

Dacă ai reuști să escalezi un nivel sau mai rău, două, este foarte posibil să îți compromiți șansele de progres. Pentru că îmbunătățirea nivelului nu înseamnă doar acumularea de vocabular.

Candidații doresc să depășească cât mai repede momentul

Alt obiectiv greșit este dorința de a depăși cât mai repede momentul. Foarte mulți cred că o evaluare scurtă este de dorit. Din experiență pot spune că o evaluare scurtă este și una superficială, iar un rezultat grești (care cel mai adesea este o subevaluare în cazul evaluărilor scurte) nu îl influențează pe evaluator în niciun fel. Dar pentru tine poate avea multe repercusiuni negative. Dacă este vorba de o evaluare pentru angajare, cel mai probabil nu vei primi postul, iar dacă este o evaluare pentru încadrarea într-o grupă, vei frecventa un curs care nu îți va aduce un plus de valoare, iar motivația ta va scădea. Este în interesul tău să prelungești discuția, să demonstrezi ce cunoștințe ai.

Așadar, obiectivul tău ar trebui să fie o încadrare corectă, iar de aceea trebuie să tratezi această etapă cu seninătate, dar și cu seriozitate. Nu încerca să vii cu discursuri scrise în prealabil, dar nici nu încerca să privești interviul ca pe o formalitate de care trebuie să te achiți cât mai rapid.

Înainte de interviu, încearcă să ai cât mai mult contact cu limba străină. Evident, asta nu înseamnă că dacă ai încheiat modulul A1 sau A2 este momentul să te uiți la filme fără subtitrare sau să cauți furibund articole care îți depășesc cu mult nivelul. Când spun contact, mă refer la consolidare. Așadar, dacă ai mai mult timp la dispoziție, poți face o recapitulare a lecțiilor din manual (majoritatea manualelor au la fiecare lecție un rezumat al vocabularului relevant și ale structurilor gramaticale). Dacă ești ușor în criză de timp, poți lua CD-ul din manual sau din caietul de exerciții pentru a-l asculta în mașină sau în metrou, în drumul spre locul de muncă. Foarte mult ajută și dialogurile imaginare, încearcă să îți creezi diverse scenarii și să formulezi răspunsuri. Dacă ești singur în birou sau acasă, este chiar mai bine să le spui cu voce tare. (Fii liniștit/ă, nu o să spunem nimănui!) Dacă ai prieteni sau colegi (ideal ar fi să fie colegi de la curs) cu care poți exersa, roagă-i să te ajute.

Odată sunat, încearcă pe cât posibil să nu amâni convorbirea. Dacă evaluatorul are doar un contact inițial și îți solicită să propui o zi și o oră, este ideal; dar dacă acesta îți solicită să susții evaluarea, este de preferat să nu amâni. Spontaneitatea este un mare plus!

Despre toate numai de bine!

Deși auditul ar trebui să fie obiectiv și ar trebui să testeze exclusiv cunoștințele de limbă, sunt foarte mulți factori care determină desfășurarea interviului și încadrarea. Este foarte important să ai o atitudine relaxată și, de ce nu, prietenoasă față de evaluator. Pentru că obiectivul tău principal este să demonstrezi că poți susține o conversație într-o limbă străină, încearcă chiar să stabilești o relație naturală și pozitivă. Nu te sfii să și glumești uneori, te ajută și pe tine să te destinzi. Este foarte important însă să nu faci comentarii negative, chiar și cele mai inocente îți pot crea neplăceri – evită să faci remarci despre vârstă, sex, meserii și orice intră în categoria prejudecăți. MAI ALES nu spune nimic negativ despre tine sau despre limba străină la care ești testat. Iar aici mă refer la reclamă negativă la adresa ta… ”Am mari probleme la gramatică”, ”Nivelul meu ar fi putut să fie mai bun dacă alocam mai mult timp” sau diverse dificultăți pe care le implică procesul de învățare ”E imposibil să înțelegi timpurile verbale la engleză”, ”Cuvintele în germană sunt prea lungi și limba sună urât”. Spune doar lucruri pozitive.

Să nu rămâi pasiv!

Cum evaluarea începe cu un warm-up și aceasta presupune să te prezinți, acela este momentul crucial și este esențial să nu râmâi pasiv. Este prima impresie și nu numai că este de dorit să fie una bună, ai și șansa să orientezi discuția spre punctele tale forte. Dacă nu ești avansat, nu încerca să impresionezi cu vasta ta experiență profesională sau cu teme pe care nu prea poți să le aboredezi cu lejeritate. Concentrează-te să oferi informații cât mai variate, dar să rămâi în zona ta de confort lingvistic. Gândește-te la maximum 5 aspecte importante care te definesc și despre care poți relata. Nu este nevoie să dezvolți foarte mult o idee, dar este important să oferi mai mult decât un subiect și un predicat. Cel mai probabil de aici va continua cu întrebările și evaluatorul. Spre exemplu, dacă ai menționat că ai doi copii, este foarte probabil să pună întrebări suplimentare legate de aceștia. Concentrează-te pe detalii pe care le poți integra ușor în discurs – numere, adverbe de timp, adjective.

Majoritatea subiectelor abordate gravitează în jurul verbelor.

Pentru că majoritatea subiectelor abordate gravitează în jurul verbelor, încearcă să îți faci o listă (fie ea chiar și imaginară) cu verbele pe care vrei să le utilizezi. Cel mai bine le împarți în trei categorii, deși unele pot fi comune: rutina zilnică, activitate profesională și timp liber/concediu. Alege-ți pentru fiecare cam 10-15 verbe și gândește-te un pic la forma lor corectă la prezent, trecut și viitor. Recapitularea acestora te va ajuta să nu fii nevoit să-ți cauți cuvintele pe loc și după ce le-ai găsit să te confrunți cu marea dilemă – e regulat, neregulat, modal, are prepoziție specifică… Odată ce ai reușit să ai nucleul propoziției (verbul), ar fi de dorit să te gândești un pic și la substantive pe care le poți asocia și mai ales fii atent la prepoziții.

Nu ezita să te autocorectezi!

Încearcă să păstrezi un ritm normal în vorbire, nu vorbi nici prea rar, atent la fiecare acord, dar nici prea repede (evaluatorul poate crede că citești răspunsurile). Dacă ai spus ceva greșit și ai sesizat acest lucru, nu ezita să te autocorectezi. Un evaluator bun apreciază că te poți corecta, înseamnă că îți sunt cunoscute formele corecte, dar nu ai încă suficient exercițiu.

De obicei răspunsul este chiar în întrebare – este esențial să fii foarte atent la modul în care este aceasta formulată și ce elemente cheie conține. Spre exemplu, dacă întrebarea este generală – Ce faci de obicei în concediu? – poți utiliza fără probleme prezentul. Dar dacă întrebarea vizează un eveniment din trecut (Cum ai petrecut ultimul concediu?), schimbă imediat registrul spre trecut. Evident, dacă ești de nivel A1 sau A2.1, nu este chiar zona ta de confort, dar încearcă să demonstrezi că ai înțeles întrebarea și că ești familiarizat și cu trecutul, povestește succint utilizând câteva verbe la trecut și daca este greu să continui, revino în prezent, vorbind despre lucruri generale. (Soțului/soției nu prea îi place marea, dar copiii…)

Ideal ar fi să nu utilizezi limba română deloc.

Dacă există probleme de orice fel, nu ezita să menționezi acest lucru. Spre exemplu, dacă legătura nu este foarte bună, comunică-i evaluatorului acest fapt. De asemenea, dacă nu înțelegi întrebarea, roagă-l (dar nu în română!) să reformuleze. Ideal ar fi să nu utilizezi limba română deloc.

La final, nu face imprundența de a întreba despre rezultat. Desigur, ești foarte nerăbdător să știi la ce nivel ai fost încadrat. dar este foarte probabil ca, din cauza unor clauze contractuale, evaluatorul să nu îți poată comunica direct rezultatul. Nu îl pune în situația delicată de a te refuza. Încearcă să închei conversația în aceeași notă pozitivă. Dacă îți mulțumește pentru amabilitate și timpul acordat, spune-i că și tu îi mulțumești sau că și ție ți-a făcut plăcere.

 

Ziua mondială a cititului cu voce tare – și în limbi străine

By Iulia,

 

Citim cu voce tare in limba germana si in limba engleza cu copiii

Reading aloud to children every day puts them almost a year ahead of children who do not receive daily read-alouds.

Știai că astăzi este ziua mondială a cititului cu voce tare?

Considerăm că este o ocazie perfectă să oferim sugestii părinților care învață o limbă străină sau au deja un nivel bun de cunoaștere a unei limbi străine. Dar, în primul rând, este o postare despre copii, importanța cititului în dezvoltarea acestora și despre așa-numitul quality time petrecut în familie.

Nu este niciodată prea devreme să-i citești copilului tău.

Nu este niciodată prea devreme să-i citești copilului tău. Aceasta oferă nenumărate beneficii: le îmbogățește vocabularul și limbajul, stârnește curiozitatea, sporește concentrarea, dezvoltă imaginația și creativitatea; prin personajele pe care le urmăresc și cu care adesea se identifică, înțeleg mai ușor sentimentele și emoțiile, stabilind mai ușor relații. Cu siguranță relația părinte-copil va fi una mai puternică dacă are la bază această preocupare, iar cei mici manifestă un entuziasm mult mai mare față de citit, învățat și cunoaștere în general. Tuturor celor enumerate li se adaugă avantajele pe termen lung – unui copil căruia i s-a citit în mod regulat îi este mult mai ușor să învețe să citească, are multe abilități necesare deja formate, cele mai importante fiind recunoașterea literelor și asocierea lor cu anumite sunete. Acest obicei nu trebuie întrerupt odată ce copiii au învățat să citească, ci trebuie continuat atâta timp cât copilul dorește acest lucru.

Nu este nevoie să facem o alegere între a ne dedica studiului limbii și a petrece cât mai mult timp cu cei mici. Ne putem dezvolta abilitățile de înțelegere și comunicare într-o limbă străină împreună prin activități comune, cea mai la îndemână fiind lectura.

Din experiența de la curs, înțelegem că părinților le este destul de greu să maximizeze contactul cu limba străină pe care o învață. Alegerea firească este de a petrece cât mai mult timp cu cei mici. Dar poate că nu este nevoie să facem o alegere… În România, cursurile de limbi străine pentru copii sunt foarte căutate de către părinți. Dacă ne referim la București și la marile orașe, majoritatea dintre noi, părinții, ne dorim chiar mai mult: cursuri intensive, grupe și clase bilingve, grădinițe și chiar școli cu predare exclusivă într-o limbă străină. Dar limba străină nu trebuie să rămână în sala de curs. Ne putem dezvolta abilitățile de înțelegere și comunicare într-o limbă străină împreună prin activități comune, cea mai la îndemână fiind lectura.

Pentru ca această inițiativă să fie încununată de succes, este nevoie să depășim unele bariere și prejudecăți.

Prima ar fi nevoia excesivă de perfecțiune; foarte adesea cursanți cu un nivel bun se tem să vorbească sau să citească copiilor în limba străină, invocând motive precum ”Dacă învață greșit?”, ”Dar pronunția mea nu este chiar de vorbitor nativ!…”

A doua problemă invocată este cel mai adesea aceea că cei mici refuză în primă instanță noua limbă în rutina zilnică sau au o foarte lungă perioadă ”mută”.

Există un singur răspuns: constanța.

Pentru toate acestea există un singur răspuns: constanța. Suntem înconjurați de greșeli de exprimare tot mai dese chiar și în limba maternă, dar asta nu ne împiedică să continuăm să comunicăm. Chiar dacă eventualele greșeli și accentul pot fi un minus, acesta este mult surclasat de faptul că atât noi, cât și copiii, câștigăm un timp de contact mai lung cu limba străină. În plus, cărțile în limba străină înlătură orice posibilitate de a ne întâlni cu formulări greșite. Dacă pronunția rămâne un motiv de îngrijorare, foarte multe vin însoțite de un CD audio. Putem inițial asculta acest material pentru a ne perfecționa, iar apoi citim chiar noi. Toți știm că cei mici adoră să li se citească aceeași poveste de nenumărate ori.

Cititul împreună cu un părinte poate avea un impact la fel de semnificativ ca o oră de curs. Copiii se pot bucura de atenția totală a unui adult chiar acasă.

În ceea ce privește refuzul și tăcerea ”în limba străină”, și acest aspect depinde strict de modul în care gestionăm noi părinții situația. Se recomandă să le citim bebelușilor, chiar dacă aceștia pronunță primele cuvinte după vârsta de un an. Același mecanism se impune și atunci când este vorba de o limbă străină. Tăcerea îndelungată va fi urmată de utilizarea treptată a limbii străine odată ce aceștia au acumulat suficiente informații. Datoria noastră este să le oferim în permanență contactul. Cititul împreună cu un părinte poate avea un impact la fel de semnificativ ca o oră de curs: copiii își dezvoltă cel mai mult abilitățile lingvistice inconștient și neprogramat, prin activități care le fac plăcere. Atenția totală a unui adult, de care se pot bucura mult prea rar la un curs, o pot primi chiar acasă.

Dacă am reușit să vă convingem, trecem direct la recomandări. Din fericire, avem foarte multe resurse la dispoziție.

 

Pentru PREȘCOLARI

Cărțile bilingveFlamingo Junior are o colecție impresionantă de cărți, atât în varianta română-engleză, cât și română-germană, a celor mai cunoscute basme. Este probabil cea mai bună metodă de a începe. Cei mici sunt deja familiarizați cu subiectul, recunosc cu ușurință personajele din poze și își vor însuși mai ușor cuvintele, înțelegând din context. 
Un bonus al acestor cărți este faptul că, în josul paginii, există un mic dicționar vizual – cuvintele cheie din poveste sunt prezentate individual cu reprezentări grafice.

 

Pentru CICLUL PRIMAR

Învăț să citesc în limba engleză / germană / francezăEditura Gama îmbină utilul cu plăcutul. Poveștile nu sunt neapărat cunoscute, stârnind astfel curiozitatea școlarilor care au început să se plictisească de basmele arhicunoscute. Textele sunt simple, ideale pentru copiii care se familiarizează cu alfabetul. Un avantaj este și faptul că sunt structurate pe nivele de dificultate (de la 1 la 4).

 

Pentru părinți și copii CURAJOȘI

Aventurați-vă la Educational Centre sau SITKA Alaska, unde găsiți foarte multe cărți exclusiv în engleză, germană sau franceză. Cu siguranță există și în spaniolă și italiană, dar pentru acestea nu pot face recomandări.

Cea mai bună variantă sunt cele de la editura Eli, atât pentru engleză, cât și pentru germană. De asemenea, Eli oferă și o gamă variată de reviste în limbi străine pentru copii.

Pentru limba germană aș mai recomanda de asemenea colecția Bilibri (grădiniță) și colecția Leseclub (școală) de la editura Hueber.

 

Mă limitez la aceste idei, fără a recomanda titluri. Depinde foarte mult de sex, vârstă și interese, iar fiecare părinte știe cu siguranță să facă cele mai bune alegeri pentru copilul său.

 

P.S. Această postare este dedicată cursantei mele A., a cărei determinare și perseverență în a-și învăța propriul copil o limbă străină au reprezentat o adevărată sursă de inspirație.

Colorează corect, neieșind din contururile limbii germane

By Cristian,

Cum utilizam corect adjectivele in limba germana

Avem nevoie de adjective pentru a putea zugrăvi în culori atunci când descriem lumea din jur în cuvinte. Dar cum putem integra corect adjectivele limbii germane în vorbire? Despre declinarea adjectivelor, un alt aspect spinos strâns legat de derdiedas, s-a scris și se va mai scrie probabil foarte mult, însă uneori o imagine poate face cât o mie de cuvinte. Mai jos vei găsi dintr-o privire cheia problemei și vei reuși cu puțin exercițiu să ”colorezi” corect, nemaiieșind din contururile limbii germane.

Adjektivdeklination - delcinarea adejectivelor in limba germana

Ce înseamnă declinare?

Declinarea adjectivelor este procedeul prin care se creează acord sau armonie între adjective și substantive în ce privește numărul (singular sau plural), genul gramatical (masculin, neutru, feminin) și cazul (nominativ, acuzativ, dativ). În limba germană, semnele care poartă acest tip de informație sunt cuprinse în matricea redată mai sus cu ■ roșu – este matricea după care se transmută derdiedas la diferitele cazuri.

Despre der-die-das în dativ și acuzativ

Despre cum să te orientezi în der-die-das

În limba română adjectivul se acordă în orice situație în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl descriu (determină), dar în limba germană acordul se face doar dacă adjectivul însoțește substantivul. Regula de alipire a adjectivului de substantivele limbii germane este regula sintactică universală a limbii germane:

Cuvintele care descriu sau determină se așează mereu în stânga, anterior cuvintelor pe care le descriu sau determină.

Recunoaștem procedeul de mai sus în următoarele situații:

  • Compunerea substantivelor
  • Compunerea verbelor și dezvoltarea cu complemente a unui verb de bază – cheia construcției corecte a unei propoziții în limba germană
  • Articularea, negația, poziționarea adverbelor și adjectivelor mereu în stânga, anterior cuvintelor pe care le determină

Așadar, atunci când utilizăm adjective, le așezăm în scris sau le rostim înaintea cuvintelor pe care le descriu. Revenind la particularitatea derdiedas-ului german, trebuie să reținem că semnele |r |s |e însoțesc substantivele de la naștere sau adopția lor în limbă. Omisiunea lor, atunci când se face, dă un aspect generic (de generalitate) vorbirii – înseamnă că vorbim despre categorie, nu despre un exemplar anume al acelei categorii. Deîndată ce substantivul este precedat de un articol – al cărui rol este să evidențieze un exemplar particular al categoriei generale – sau de un adjectiv, care de asemenea are rolul de a evidenția printr-o însușire anume un exemplar al categoriei generale, aceste semne |r |s |e (sau corespondentele lor în cazurile acuzativ sau dativ) se manifestă vizibil.

Adjectivul precede substantivul german în două moduri

  • În absența unui articol (declinarea de tip stark)
    În acest caz adjectivul se alipește chiar de semnul care indică genul, numărul și cazul substantivului precedat (unul din simbolurile matricei roșii ■ din imagine) și putem considera că joacă rolul unui articol (determinant).
  • În prezența unui articol (declinarea de tip schwach)
    În acest caz, articolul se alipește cu prioritate de semnul care indică genul, numărul și cazul substantivului precedat.
    Adjectivul ocupă singurul loc care îi permite să preceadă substantivul și anume, între articolul atașat de semn și substantiv. În acest caz adjectivul nu se alipește nemijlocit de substantiv, ci primește unul din semnele |e sau |n, conform matricelor ■ roșie și ■ verde suprapuse (revezi imaginea de mai sus).

Articolul nehotărât – ein

ein nu este altceva decât binecunoscutul numeral eins, care îl pierde pe |s oridecâteori precede un alt cuvânt, tot astfel cum în limba română unu îl pierde pe |u.

eins → ein· Mann

unu → un· bărbat

Atenție: Spre deosebire de limba română, numeralele limbii germane nu se acordă în gen, număr și caz cu substantivele!

un bărbat do|i bărbați do|uă femei
ein Mann zwei Männer zwei Frauen

Acest aspect este esențial pentru a declina corect adejectivul precedat de articolul nehotărât ein sau de articolele posesive, în a căror componență intră ein, atunci când însoțesc substantive de gen masculin sau neutru la nominativ-singular și substantive de gen neutru, acuzativ-singular.

Declinarea adejectivelor in limba germana cu ein si articole posesive.

  • La nominativ singular, masculin și neutru: ein și derivatele sale (negative și posesive) se comportă ca un simplu numeral, fără a atrage semnele care indică genul, numărul și cazul (matricea roșie ■). Adjectivul se combină cu aceste semne, deci avem declinare stark.
  • La acuzativ singular, neutru: ein și derivatele sale (negative și posesive) se comportă ca un simplu numeral, fără a atrage semnele care indică genul, numărul și cazul (matricea roșie ■). Adjectivul se combină cu aceste semne, deci avem declinare stark.
  • La plural, ein nu poate fi folosit (din motive evidente – înseamnă unu), dar kein (compus cu ajutorul lui ein) se comportă la plural ca un articol și atrage semnul de plural |e. Articolele posesive la plural au cuvinte dedicate (pers. I – unser, pers. II – euer, pers. III – ihr), care la rândul lor atrag semnul de plural |e. De remarcat că articolul posesiv de plural al persoanei a III-a este identic cu cel de singular feminin care, la fel, atrage semnul |e. (Femininul singular este pluralul tratat ca entitate!) La plural avem deci declinare schwach pentru adjective.
  • În afara situațiilor descrise mai sus, ein și derivatele atrag obligatoriu semnele roșii (marcarea acuzativului cu |n este obligatorie pentru masculin iar marcarea dativului cu |m este obligatorie atât pentru masculin cât și neutru, iar dativul feminin se marchează cu |r, dativul plural cu |n, și vom avea deci declinarea schwach pentru adjective. 

Declinarea adejectivelor in limba germana cu ein si articole posesive celelate cazuri

Declinarea schwach și compunerea substantivelor

Declinarea adjectivului cu |e și |n în prezența adjectivelor este mai degrabă un procedeu de alipire a adjectivului de substantivul precedat care amintește de compunerea substantivelor.

Dacă avem o categorie, de exemplu |r Saft (rom. sucul), și o specialitate, |e Orange, atunci în substantivul compus, specialitatea (determinantul) va preceda categoria generală (sucul), iar substantivul se va compune exclusiv prin alipirea singularelor celor două:

Orangensaft-Deklination

Orange își pierde identitatea în acest mariaj (maiden name-ul, numele de fată), substantivul compus care rezultă fiind de genul categoriei generale |r Saft. Analizând schema declinării adjectivului în prezența unui articol, observăm că Orange·n·saft este modelul dominant în care se face alipirea adjectivului de substantiv, cu excepția singularului nominativ (toate genurile) și a singularului acuzativ (neutru și feminin), care se compun după modelul carne de porc – Schwein·e·fleisch (s| Schwein + s| Fleisch):

De ce avem și declinarea schwach?

Pentru că este necesară din două puncte de vedere:

  • Fluidizează vorbirea: sunetele liant |e și |n permit trecerea lină între cuvinte. E-ul final al cuvintelor germane este pronunțat ca un sunet schwa – un rest estompat a ceea ce este sunetului ă-românesc. Alipirea lui |n nazal permite succedarea unui număr mare de cuvinte. R-ul final al cuvintelor germane este un r-vocalic, apropiat ca valoare de același sunet schwa, astfel că |e atașat unui adjectiv precedat spre exemplu de un der creează o armonie vocalică.
  • Delimitează adjectivul de substantiv. În componența substantivelor compuse din limba germană intră adesea și adjective. Dintre cele mai notabile, vom prezenta câteva, contrastând deosebirile semantice:
    jung+|e Frau|e Jungfrau

    fecioara

    |e jung|e| Frau

    tânăra (femeie tânără)

    gut+|r Mensch → |r Gutmensch

    omul de bine

    |r gut|e| Mensch

    omul bun

    klein+|s Kind → |s Kleinkind

    copilul mic (1-3 ani)

    |s klein|e| Kind

    copilul (cel) mic (ca vârstă sau statură)

    Observăm că alipirea nemijlocită a adjectivelor de substantiv duce la confuzii semantice cu substantive compuse cu adjective.