Lună: martie 2018


Recomandarea Umlaut: Dicționare

By Iulia,

Cea mai frecventă întrebare la curs este legată de dicționare – Ce dicționar ar trebui să folosim?

Prima opțiune, din punctul meu de vedere, este dict.cc. Oferă cele mai multe sensuri ale unui cuvânt, precum și cele mai uzuale structuri și expresii care includ cuvântul respectiv. Astfel, dacă un cuvant nu apare în textul nostru cu sensul de bază, ci ca parte a unei expresii, de cele mai multe ori primim traducerea întregii expresii. Pentru termeni ce țin de limbaj specializat, chiar este marcat domeniul (ex. Tech-tehnologie, econ- economie etc.). Dacă nu puteți fi contectat tot timpul la internet, dicționarul se poate downloada și ca aplicație pentru telefoanele Android sau iOS. Singurul dezavantaj al acestui dicționar ar fi că dicționarul în limba română este destul de puțin dezvoltat în comparație cu limba engleză, astfel că beneficiile utilizării lui depind în mare măsură de cunoștințele de limba engleză.

… Continuă să citești

Originally posted 2017-07-03 11:14:31.

Cum ajungi departe la germană cu puțină engleză

By Cristian,

A small step for English, a giant leap for Deutsch

Deoarece engleza și germana sunt înrudite genetic, câteva cunoștințe de bază de limba engleză se pot dovedi foarte utile atunci când trebuie să îți însușești structurile mai provocatoare ale limbii germane. Dacă ai citit deja articolul nostru despre faimoasele, respectiv infamele, der-die-das, vei observa imediat că ele constituie baza pentru a interpreta corect propozițiile limbii germane și pentru a putea transmite la rândul tău exact ceea ce intenționezi să comunici.

Nu puteai să reții der-die-das, dar apoi ai citit asta:

În structura limbii germane există un principiu:

Tot ce nu este împotriva ta, este cu tine.

(ger. Alles, was nicht gegen dich ist, ist mit dir.)

Înțelepciunea acestui principiu ne ajută să alegem corect între acuzativ și dativ. Apropo, prepoziția gegen (rom. contra) chiar ”cere” acuzativul, iar prepoziția mit (rom. cu) dativul. Dacă aceste noțiuni necesită puțină împrospătare sau îți stârnesc chiar amintiri neplăcute de la școală, nicio problemă! Tot ceea ce trebuie să reții este că vom lucra cu seturi deosebite de articole, der-die-das vor migra în alte forme, după cum urmează:

DATIV NOMINATIV ACUZATIV
masculin m ⇐   r   ⇒ n
neutru ⇐   s   ⇒ s
feminin r ⇐   e   ⇒ e
plural n ⇐   e   ⇒ e

 

Înspăimântător? Și când te gândeai că der-die-das erau deja prea mult! Totuși, la o privire mai atentă, trebuie să observi unele tipare.

În primul rând, faptul că das și die (feminin și plural) rămân neschimbate în acuzativ și că doar der se transmută în den.

Uitându-ne pe coloana dativului, observăm că atât der cât și das se transmută în dem, iar die (feminin) se transmută în der. Oare unde ai mai întâlnit aceste semne? În limba engleză, la pronumele personale:

DATIV NOMINATIV ACUZATIV
masculin hi|m ⇐   he  ⇒ hi|m
neutru it ⇐    it   ⇒ it
feminin he|r ⇐ she ⇒ he|r
plural them they them

 

Limba engleză le folosește nediferențiat, atât pentru a spune lui, respectiv ei, lor, cât și pentru a spune pe el, pe ea, pe ei.

I’ll give him / her a call. O să-i dau (lui / ei) un telefon.
I’ll call him / her. O să îl / o sun (pe el / pe ea).

 

De ce ai voie să asociezi articolele de dativ ale limbii germane cu pronumele personale ale limbii engleze de același caz? Pentru că ele sunt înrudite genetic cu pronumele de dativ ale limbii germane și păstrează aceleași semnale cheie care ne indică dativul ( |m |r).

him turning into ihm

her turning into ihr

Aceleași cuvinte, doar că au suferit o inversiune minoră.

Acum, că am realizat că avem mai puține lucruri de memorat decât părea la prima vedere, cum știm când folosim un set de articole și când pe celălalt? Să revenim la principiul despre care vorbeam la început:

  1. Dacă persoane, obiecte ori locuri sunt potrivnice acțiunii propoziției, ele stau în acuzativ.

  2. Dacă persoane, obiecte ori locuri nu sunt potrivnice acțiunii propoziției, ele stau în dativ.

Ce înseamnă potrivnic?

Înseamnă că acțiunea subiectului propoziției se îndreaptă împotriva altor persoane, lucruri sau, ca particularitate notabilă a germanei, locuri!

Cu alte cuvinte, dacă am o acțiune direcționabilă asupra cuiva sau ceva sau a unui loc, acele cuvinte vor trece în cazul acuzativ și vom lucra cu setul de articole { de|n, di|e, da|s }. Astfel:

Copilul îl iubește pe tatăl său. ⇔ Das Kind liebt seine|n Vater. (Tatăl este ținta iubirii copilului.)

Tatăl cumpără o minge. ⇔ Der Vater kauft eine|n Ball. (Mingea este cea cumpărată de tată.)

Tatăl și copilul merg în parc. ⇔  Der Vater und das Kind gehen in de|n Park. (Parcul este ținta deplasării tatălui și copilului.)

Ce înseamnă ne-potrivnic?

Înseamnă că persoana, obiectul sau locul nu sunt vizate, că nu asupra lor se îndreaptă acțiunea subiectului propoziției.

Tatăl îi cumpără copilului o minge. ⇔ Der Vater kauft de|m Kind eine|n Ball. (În ce privește acțiunea de a cumpăra, mingea este cea cumpărată, copilul doar este beneficiarul.)

Tatăl îi cumpără fiicei o revistă. ⇔ Der Vater kauft de|r Tochter ein|e Zeitschrift.

Copilul se joacă cu mingea în parc. ⇔ Das Kind spielt mit de|m Ball i|m Park. (Mingea este complice sau unealtă în această activitate, parcul este circumstanță / împrejurare a jocului copilului.)

Pentru a determina ce caz este cazul să folosim, ajunge de fapt să stabilim acest unic lucru:

Avem de a face cu o țintă a unei acțiuni, sau nu?

Dativul este cazul limbii germane pe care, în raport cu acest criteriu, îl putem redenumi drept „Altele„. Putem conchide că în mod normal complementele circumstanțiale de timp și de loc sunt în germană de facto în dativ, cu condiția să nu indicăm asupra lor – să nu le acuzăm. Dacă le indicăm acuzator cu degetul arătător, atunci ele trec în acuzativ:

Left index finger Index finger down Right index finger
letzte|n Sonntag diese|n Sonntag nächste|n Sonntag
letzt|e Woche dies|e Woche nächst|e Woche
letzte|s Jahr diese|s Jahr nächste|s Jahr

Originally posted 2018-01-12 19:38:54.

7 lucruri pe care le-am aflat învățând 7 limbi străine

By Iulia,

Învață o limbă străină în 2018!Una din cinci persoane vrea să învețe din 2018 o limbă străină. Una dintre ele sunt chiar eu. De curând, la final de 2017, am decis să mă apuc de învățat a șaptea limbă străină.

Ce am învățat din experiența celorlalte șase limbi străine?

  • Poți atinge un nivel bun de cunoaștere a unei limbi străine chiar dacă ai început să o înveți ca adult.

    În ciuda prejudecății răspândite mai ales în România, învățarea unei limbi străine la nivel aproape nativ este perfect posibilă și mai târziu. Pe două dintre limbi, germana și engleza, le-am început foarte devreme. Croată am început să învăț în primul an de facultate, patru ani mai târziu nu exista nicio diferență în a utiliza cu aceeași încredere fiecare dintre cele trei limbi.

  • Parcursul învățarii unei limbi noi este sinusoidal

    Procesul în sine este marcat de foarte multe emoții și sentimente contradictorii. De la entuziasmul inițial de la nivelul A1.1, ajungi destul de repede la nedumerire și chiar deznădejde la A1.2. La final de A1 și început de A2 ne recăpătăm încrederea în sine, dar realizăm că nu avem încă un nivel care să ne permită să ne exprimăm cu dezinvoltură. Uitându-ne în urmă, la început de B1 realizăm deodată cât de departe am ajuns și apucăm să ne bucurăm de reușită, ca apoi să fim compleșiți brusc de o avalanșă de vocabular și de texte care solicită intens tot ceea ce se prespunea că am fi acumulat anterior. Dacă ne mobilizăm și rezistăm tentației de a ne lăsa cuprinși de letargie în zona unui confort aparent, vom atinge nivelul B2, unde ne așteaptă alte provocări. Suntem însă deja pregătiți mult mai bine să le facem față.

  • Ai nevoie de un profesor care cunoaște foarte bine Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi Străine și îl pune strategic în aplicare.

    La una dintre limbi m-am zbătut ani buni să depășesc nivelul mediu. Nu pot spune că am reușit. Sunt adesea întrebată, dacă greaca – desprea greacă este vorba – este mai greu de învățat decât celelalte limbi pe care le vorbesc. Tind să cred că da, dar analizând, cred că este și o problemă de strategie. Am avut mulți profesori și multe interacțiuni, dar n-am beneficiat niciodată de un curs cu adevărat pentru începători și nici de continuitate. Majoritatea orelor au abordat elemente care depășeau cadrul adecvat de dificultate – termeni de teorie literară sau arhitectură, limbaj de specialitate, în contextul în care nu puteam încă nici măcar numi obiecte și activități comune. A fost foarte multă gramatică fără aplicabilitate imediată și fără exercițiu. Ar fi minunat dacă ar fi realizabilă acea formulă ca în binecunoscuta piesă Abba: Mother says I was a dancer before I could walk, She says I began to sing long before I could talk, dar în practică, a nu sări etapele este vital!

  • Constanța este aproape sinonimă cu reușita

    În ciuda tuturor zvonurilor despre învățarea unei limbi străine peste noapte, procesul este unul de durată, un maraton și nicidecum un sprint. Este important să-ți dozezi eforturile și să parcurgi corect fiecare etapă. Este adevărat că rezultate frumoase pot fi obținute și în doar câteva luni de studiu zilnic, prin imersiune lingvistică, dar nivelul odată atins, trebuie consolidat prin exersare regulată atât în situații de comunicare live cât și în cadrul unui training formal.
    Prezența la ore este crucială – și sunt perfect conștientă că trăim într-o lume agitată cu multe presiuni și deadline-uri. Dar, dacă învățarea unei limbi străine este undeva sus pe lista ta de priorități, ar trebui să nu ratezi cursuri. Pentru majoritatea dintre noi, este singurul loc unde putem vorbi efectiv în limba străină și putem interacțion controlat și adaptat nivelului. Având în vedere caracterul practic foarte pronunțat al cursurilor, absența nu poate fi compensată doar cu activități pasive (exerciții în scris, vizionarea unui film, utilizarea platformelor de blended learning sau lectură).
    La început de master, mi-am propus să fiu prezentă la absolut toate orele de curs, fără excepție. După această experiență, pot să afirm cu multă convingere că, deși orele de practica limbii au fost mult mai puține ca în facultate, am făcut progrese mult mai mari mulțumită continuității.
    Dacă tot ești la curs, fii prezent! Prezența fizică nu este suficientă, este important să fii implicat, să interacționezi cu trainerul și colegii tăi, reciclând conștient elementele învățate anterior și să le integrezi pe cele noi. Odată ce responsabilitățile au crescut, mi-a fost clar că nu prea mai aveam timpul de dinainte să rescriu notițe, să fac fișe și tabele, să fac multe exerciții. Relația mea cu limba respectivă se consuma într-o mare proporție în cadrul acelor ore de curs. Am compensat prin participare activă la curs, fără distrageri sau moment de deconectare mentală.
    Teme – odiosul cuvânt nu este obligatoriu într-un program de training, dar îți poate reduce aproape la jumătate durata procesului de învățare. Și mai există un secret – zece minute zilnic sunt mult mai eficiente față de un weekend întreg înainte de o evaluare. Dacă nu găsești motivația necesară să revezi materialele de la curs și în timpul liber, schimbă macazul – analizează ce te-ar putea determina să nu rupi cu totul contactul cu limba. Găsește activități care îți fac plăcere, expunerea este foarte importantă.
    Cu fiecare limbă, devine mai ușor.
    La o ședință la care am participat de curând în calitate de părinte, profesoara de limbi străine ne-a întrebat cât a durat ca cei mici să învețe româna și ne-a sugerat că vor avea nevoie de aceeași perioadă de timp să învețe o limbă străină. Ei bine, nu, nu chiar… având deja deprinderea limbii materne, toate abilitățile necesare învățării unei alte limbi sunt deja dezvoltate. Pronunția, articularea, ascultarea pasivă și activă, repetiția sunt deja instinctive. În cazul limbii materne, a durat destul de mult să ni le formăm, pornind cu totul de la zero. Cu siguranță, limba străină va suferi mult în comparație cu limba maternă în ceea ce privește corectitudinea și acuratețea, dar timpul de învățare va fi mai scurt. Gradual, cu fiecare limbă străină învățată, procesul de învățare se va scurta, experiența anterioară ne va propulsa.

  • Te vei descoperi, te vei transforma și te vei dezvolta

    O limbă străină te constrânge să fii deschis, flexibil și organizat. Empatizez cu cei de nivel începător, este într-adevăr o sarcină foarte solicitantă să începi să te exprimi în limba țintă, să formulezi idei și opinii cu structuri și cuvinte care sunt inițial doar o îngrămădire de litere într-o carte. Însă, exersând acest proces, se dezvoltă multe alet abilități. Este dovedit științific că bilingvii sunt mai adaptabili, astfel multitaskingul le este mai ușor. Alături de asta, viteza de reacție și de luare de decizii în diferite contexte este mult mai mare.
    În urmă cu un an eram împreună cu familia și căutam într-o librărie din Belgrad mai multe titluri de beletristică pentru o lucrare. A durat mai bine de jumătate de oră, fiind nevoită să dau mai multe detalii pentru fiecare titlu. Angajata, extrem de amabilă, a reușit să le găsească pe toate, dar la final îmi spuse ezitant:
    ”Doamnă, este foarte frumos că citiți și nu vreți să pierdeți legătura cu valorile naționale, dar puteați să vă învățați și copilul sârbă, chiar dacă locuiți în străinătate.”
    O întâmplare aparent banală, dar când mă gândesc că nu cu mulți ani în urmă eram în același oraș, căutând  un manual de începători, faptul că am reuși să fiu confundată cu un nativ a reușit să îmi mărească încrederea în sine. De aceea cred cu tărie că putem învăța orice, dacă există motivație.
    Un proverb ceh s-ar traduce cam așa ”Învață o limbă nouă și primești un nou suflet.” Una dintre cele mai dezbătute teme din ultimul deceniu este legată de schimbarea personalității în funcție de limba în care comunici. Deși nu există concluzii foarte clare, este oarecum firesc ca exprimarea în spiritul altei limbi să ne oblige să folosim expresii și structuri specifice, păstrând sensul, dar nu și forma. Așadar ajungem să gândim diferit, ne planificăm diferit exprimarea, iar gândind diferit, avem și o altfel de atitudine.

  • Probabil nu vei ajunge unde ți-ai dorit inițial, dar oportunitățile te vor găsi acolo unde ești.

    Majoritatea adulților se apucă de o limbă străină cu intenția de a promova în carieră. Este un motiv întemeiat și suficient de puternic. Mulți reușesc să-și îndeplinească obiectivul, dar există și situații în care promovăm sau ajungem să lucrăm în domenii care nu presupun deloc utilizarea limbii străine. Este și cazul meu, oarecum firesc, trei dintre limbile pe care le vorbesc nu le folosesc niciodată în activitatea mea profesională. Din afară, se pune firesc întrebarea: ”Așa… și de cei ai învățat atunci? La ce altceva îți folosește?” Dincolo de avantajele pe care le-am enumerat mai sus, trebuie să subliniez că, deși nu folosesc efectiv cele trei limbi străine, toate au reușit să mă ajute indirect. Pentru cursurile de limba română, expații din multinaționale preferă un trainer care le cunoaște limba maternă și diferențele dintre aceasta și română, reușind să anticipeze eventualele dificultăți. Poate că nu este cel mai convingător exemplu, dar foști cursanți îmi relatează situații similare – la interviu, managerii din spațiul german au considerat un plus faptul că discuțiile s-au desfășurat în limba lor maternă și nu în engleză.

  • Este un proces care nu se va încheia niciodată

    Chiar dacă ai încheiat propriu-zis cursurile sau ai reușit să obții o certificare internațională, te vei confrunta constant cu situații noi. Fiecare experiență și interacțiune îți va demonstra că mereu este ceva nou de învățat. Desigur, acest lucrur poate să fie foarte demotivant la început, dar odată ce ai reușit să avansezi și limba străină s-a instalat confortabil în universul tău personal și profesional, te bucuri că există un domeniu în care ai învățat foarte mult, te-ai implicat, dar nu poate fi contaminat de plictiseală și rutină. Cum o limbă este mult mai mult decât un simplu instrument, există foarte multe lucruri de descoperit și la nivel cultural, lucruri care altfel ți-ar fi rămas pe veci inaccesibile.

De ce o iau de la capăt a șaptea oară?

În primul rând, pentru că știu că nu este imposibil. Și pentru că primești garantat mult mai mult decât investești, aproape imposibil de cuantificat. Poate cel mai mare atuu ca trainer este că am trecut și eu prin acest proces de mai multe ori. Fiind și cursantă în același timp, mi-a fost mult mai ușor să înțeleg dificultățile pe care le întâmpină cei cărora le predau. Oamenii sunt desigur destul de diferiți, dar experiențele cu fiecare limbă au fost și ele diferite, astfel sunt mult mai pregătită să anticip problemele și să setez obiective realiste.

Originally posted 2018-01-07 21:51:26.

Limba lui Einstein te învață să gândești ca Einstein

By Cristian,

Einstein scoate limba germana

Astăzi se împlinesc 139 de ani de la nașterea lui Albert Einstein în orașul Ulm, în Germania, și mai bine de un secol de la publicarea Teoriei Relativității în limba germană, limba maternă a lui Einstein. În ciuda exilului său voluntar în S.U.A., afiliația culturală germană a lui Einstein trebuie evidențiată, el fiind la fel de cunoscut pentru părul său genial ca și pentru puternicul și incorigibilul accent german.
Contribuția științifică epocală a lui Einstein invită la a discuta o altfel de teorie a relativității, și anume Relativitatea Lingvistică. Subiect de dispută între specialiști situați pe poziții antagonice, ipoteza relativității lingvistice avansează ideea că limbajul determină în varii măsuri gândirea, mai precis, că unele gânduri nu ne pot trece prin minte decât într-o limbă anume, pe când ele ne rămân inaccesibile sau aproape inaccesibile în limitele simbolurilor altei limbi. Filosoful german Wilhelm von Humboldt, patronul universității cu același nume din Berlin și unul din promotorii ideii de relativitate lingvistică, afirma:

Diversitatea limbilor nu este o diversitate a semnelor și sunetelor, ci o diversitate a concepțiilor despre lume.

Indiferent dacă studiile vor confirma sau infirma teoria relativității lingvistice, în mod cert limbile omenirii reprezintă în esență tot atâtea modele ale realității. La o analiză atentă, limba dezvăluie principalele supoziții și adevăruri empirice despre lume, acumulate de-a lungul sutelor de generații de vorbitorii ei și validate de succesul lor pragmatic.

Limba germană este eminamente o limbă care acordă o grijă deosebită cinematicii, gramatica limbii germane putând fi cu ușurință descrisă în limbajul fizicii. Distingem strict între origine, poziție și orientare prin specificitatea întrebărilor care investighează aceste detalii: Woher? (rom. De unde?), Wo? (Unde?) și Wohin? (Încotro?). Latent în structura ei fundamentală, limba germană codifică noțiunile de inerție și mișcare orientată – vectorială.

Am identificat patru vectori principali ai limbii germane, cărora le-am dat nume evocatoare pentru modul lor de manifestare:

  1. Angriffsvektor – Vectorul ofensiv
  2. Verlagerungsvektor – Vectorul relocator
  3. Ruhevektor – Vectorul nul
  4. Fließband- oder Besenstielvektor – Vectorul conveior sau coadă de mătură

1. Vectorul ofensiv (Angriffsvektor) N → A

Verbele tranzitive formeaza perfectul compus cu haben

Este vectorul fundamental al gramaticii. Originea sa este codificată de cazul Nominativ iar vârful său este invariabil codificat de cazul Acuzativ. Dă sensul acțiunii în propoziție, de la subiect asupra unui complement direct, adică o ființă, un obiect, lucru sau loc asupra cărora subiectul acționează nemijlocit.
În legătură intimă cu acest vector stau cele două participii, participiul prezent (gerunziu) – volatil, și participiul perfect – fix. Cele două participii intră în compoziția perfectului compus, a diatezei pasive și a altor structuri specifice limbii germane.

Verbele caracterizate de un vector N → A cu complement direct formează fără excepție perfectul compus cu haben.

Astfel, partea activă (subiectul) se corelează cu gerunziul, partea pasivă (complementul direct) cu participiul trecut.

Exemplu:

Wir sehen einen guten Film. Vedem un film bun.
Der Film ist spannend. Filmul este captivant. gerunziu
Wir sehen gespannt zu. Ne uităm captivați. perfect

Cu alte cuvinte, filmul captivează, este deci capitvant. Noi suntem captivați.

Diateza pasivă:

Der Mann trinkt Bier.
Das Bier ist (noch nicht) getrunken, das Bier wird noch getrunken.

Bărbatul bea bere.
Berea încă nu este pe deplin băută (diateza pasivă de stare), câtă vreme bărbatul bea. Berea devine băută. (diateza pasivă de proces)

Der Mann ist trinkend, er ist ein trinkender Mann. (Bărbat bând bere).
Partea activă este bărbatul bând, berea este partea pasivă, băută.

2. Vectorul relocator (Verlagerungsvektor), D → A

Ca și vectorul ofensiv (Angriffsvektor), vectorul relocator este în legătură cu un set restrâns de acțiuni ale subiectului asupra altor ființe, obiecte sau lucruri, pe care le mută dintr-un loc în altul. Vectorul relocator se construiește între locul de origine (codificat prin Dativ, exprimat sau omis) și destinație (codificată prin Acuzativ), specificând relațiile spațiale cu ajutorul unor prepoziții, la rândul lor de patru tipuri:

  1. Strict origine (Woher?) – aus (rom. din), ab (rom. începând de la), seit (rom. de temp.), von (rom. de la). Sunt prepoziții care specifică origini prin excelență și cer fără echivoc Dativul.
  2. Strict locație (Wo?) – bei. Prepoziția bei (rom. la) exprimă doar prezența în orbita spațială sau temporală a unei ființe, lucru sau activități. Ideea de orbită induce utilizarea acestei prepoziții circumstanțial. Exemple:
    Bei Regen nehme ich einen Schirm mit. – Pe ploaie iau o umbrelă cu mine.
    Er joggt und hört dabei Musik. – El ascultă muzică (acțiune secundară) în timp ce aleargă (acțiune principală)
  3. Locație-destinație (Wo? Wohin?) – an, neben, zwischen, in, unter, auf, über, hinter, vor.
    Sunt prepoziții bicazuale, cer Dativul, dacă exprimă locații fixe, sau Acuzativul, dacă exprimă destinații. Exemple:
    Der Mann legt den Teppich auf den Boden. Der Teppich liegt auf dem Boden.
    Der Mann stellt den Tisch aud den Teppich. Der Tisch steht auf dem Teppich.
    Der Mann hängt eine Lampe über den Tisch. Die Lampe hängt über dem Tisch.
    Die Frau setzt sich an den Tisch. Die Frau sitzt am Tisch.
  4. Destinație-orientare-tranzit – bis, für, gegen, durch, ohne, um
    Prepoziții care cer fără echivoc acuzativul, reprezentând vârfuri de vectori (für, gegen, durch) sau, în cazul lui um, mișcarea circulară.

Prepozițiile cu Dativul, zu și nach, necesită un tratament aparte, într-o postare viitoare.

3. Vectorul nul (Ruhevektor) |N → A| = 0

Verbe intranzitive sau partial tranzitive in limba germana care formeaza perfectul compus cu haben

Uneori nu există o acțiune netă a subiectului orientată spre exterior. Subiectul este ocupat cu acțiuni fără efecte asupra altor ființe, obiecte, lucruri etc. a dormi, a veghea, a aștepta ș.a. sunt asimilate mai degrabă unor stări. Percepțiile pot diferi și chiar diferă între limba germană și limba română. Spre exemplu, ceea ce este perfect corect în limba română,

Studentul așteaptă autobusul.

este nepermis în limba germană. Un verb caracterizat de vectorul nul (intranzitiv, deci) trebuie să se servească de prepoziții sau de prefixe tranzitivizante pentru a putea produce efecte:

Der Student wartet auf den Bus.
Der Student er|wartet den Bus. (deși prefixul modifică semantic noțiunea de așteptare)

Verbele caracterizate de un vector nul formează perfectul compus cu haben.

4. Vectorul conveior N →

Verbe care formeaza perfectul compus cu sein

Un vectorul al acțiunii poate să nu fie nul și totuși să nu vizeze nicio altă ființă sau lucru, ci transpune subiectul dintr-o stare în alta, dintr-o situație în alta sau dintr-un loc în altul. Subiectul este perceput ca participant pasiv la acțiune, nicidecum ca gestionar.

Verbele caracterizate de un vector N → se formează perfectul compus cu verbul auxiliar sein.

Să contemplăm în paralel următoarele situații.

Der Mann trinkt Bier. Der Apfel fällt.
Bărbatul bea bere. Mărul cade.

 

La finalul acestora vom putea face următoarele constatări:

Der Mann hat (das Bier) getrunken.
Bărbatul a băut berea.
Das Bier ist getrunken. Der Apfel ist gefallen.
Berea este băută. Mărul este căzut.

 

Notăm absența unui agent aparent care să provoace căderea mărului, spre deosebire de cazul bărbatului care aduce berea în starea de a fi băută (consumată). Mărul însuși cade, iar căderea este un fenomen. Mărul e protagonist fără a-și provoca în vreun fel căderea. Observăm deci că acest tip de acțiune, unde lipsește un agent cauzator, formează perfectul cu sein, suprapunându-se cu pasivul de stare, exprimat în cazul berii (Berea este băută. Bărbatul a băut-o. – Mărul este căzut. Nimic și nimeni nu a căzut mărul, adică nu l-a făcut să cadă).

Relativitatea mișcării în limba germană

Mișcarea în limba germană poate fi locală, neorientată, codificată prin cazul Dativ, sau orientată, vârful vectorului de deplasare fiind codificat prin acuzativ.

Exemplu:

Der Mann geht auf der Straße. – Bărbatul merge pe stradă.

Der Mann geht auf →die Straße. – Bărbatul iese în stradă.