Tu ce meserie ai în germană?

By Cristian,

Herren und Herrinnen

„Was bist du von Beruf?”

Care ar fi fost profesia ta, dacă te nășteai în Germania?

 

Dacă vrei să știi cum se numește meseria ta în germană, nimic mai simplu:

  1. Caută domeniul de activitate sau verbul care descrie activitatea pe care o prestezi.
  2. Adaugă domeniului de activitate terminația -er. De exemplu, dacă domeniul tău este muzica (ger. Musik), profesia ta va fi (d|er) Musik|er.
  3. Elimină terminația -en de la verbul care descrie activitatea ta și adaugă terminația -er. De exemplu, dacă tu consiliezi (ger. berat|en), meseria ta se va numi Berat|en + er -> (d|er) Berat|er.
  4. Toate denumirile de meserii sunt de gen masculin (der). Dacă ești femeie și vrei să comunici acest lucru în mod expres, mai adaugi terminația -in și schimbi articolul în die. Prin urmare vei fi die Musiker|in sau die Berater|in.

 

 

Câteva cazuri mai aparte: Keller (eng. cellar, rom. beci) + er -> Kellner (rom. chelner) sau Garten (rom. grădină) + er -> Gärtener (rom. grădinar) De remarcat că avem același sufix “-r” cu aceeași funcție și în limba română, cu mai multe variante pentru armonie vocalică: miner (lucrător în mină), portar (lucrător la poartă), sudor (lucrător care sudează) etc.

Pentru cei dintre voi interesați de culisele acestui procedeu, voi “desecretiza” mai jos misterul infamelor articole der-die-das.

Într-o postare anterioară (Hello World!) vorbeam despre teatrul foarte mic al lumii văzute prin propoziție și despre legătura dintre genul gramatical și rolul pe care îl îndeplinesc substantivele limbii germane în relație cu acțiunea (verbul).

der-die-das descretizat

Cine „poartă pantalonii” în familia lexicală?

Vom analiza aceste relații și semnalizarea lor în limba germană modernă unde, prin apariția articolului proclitic (care precede substantivul), aceste semnale au ajuns în anumite cazuri să circumcidă cuvintele, flancându-le. Observând figura de mai sus, unde avem verbul spielen, remarcăm că obținem agentul prin flancarea rădăcinii verbale cu “r”, obținând r Spiel|er. Vocala adițională “e” apare din rațiuni fonetice, permițând articularea cuvântului. Atașând rădăcinii semnalul “s”, obținem ceea ce va reprezenta complementul direct prin excelență: s Spiel, jocul, care va fi jucat de jucător: Der Spiel|erspielt-> das Spiel, relația inversă fiind imposibilă.

În etapa următoare, prin flancarea substantivelor cu semnul “e”, obținem pluralele substantivelor Spieler (jucător) și Spiel (joc):

da|s Spiel -> di|e Spiel|e
r Spiel|er -> di|e Spiel|er|e
Din rațiuni fonetice, e-ul final va fi neexprimat în cazul substantivului Spieler, fiind precedat de un “r” final vocalic.

Într-un episod următor, vom analiza ce se întâmplă cu pluralul substantivelor de gen feminin, având în vedere că genul feminin este o abstracțiune a pluralului, pluralitatea fiind tratată ca un tot unitar singular.


Într-o lume preocupată de eliminarea discriminării și excluziunii sociale pe criterii de sex, vestea bună este că genul gramatical nu este sexist și nu împarte cuvintele în funcție de presupusa lor feminitate ori masculinitate. Cu toate acestea, în mediul german, grija pentru corectitudinea politică conduce la aberații lingvistice, astfel că într-o zi am putea sfârși prin a ne adresa cu “oameni și oamene”, pentru a fi siguri că am inclus și jumătatea de sex feminin a speciei, uitând că semnalul R are doar funcția de a semnaliza rolul de agent al substantivului în relație cu capul familiei lui lexicale, verbul. Ca dovadă, avem cuvinte vechi, de dinaintea apariției articolului proclitic (pus în fața substantivului), care au semnalul R sub forma unui sufix (semn atașat posterior), indiferent de sexul biologic (Vater și Mutter, Bruder și Schwester etc.), indicând fidel destinul gramatical al acestor cuvinte – de a performa ca agenți.

Originally posted 2017-11-12 17:17:55.

Be the first to write a comment.

Your feedback